Territorial jurisdiction for forced execution: domicile versus secondary residence at filing

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, sub nr. x/2024, la data de 5 aprilie 2024, petentul A., a solicitat, la cererea creditoarei BNP B. S.A. Paris Sucursala Bucureşti, încuviinţarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 8 ianuarie 2013, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului de 4.465,31 RON, rezultat din titlu executoriu, reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare silită, ocazionate cu efectuarea executării, arătând că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă.

2. Hotărârea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2461 din 11 aprilie 2024, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petenta, BNP B. S.A. Paris Sucursala Bucureşti, prin executorul judecătoresc A., privind pe debitoarea C., în favoarea Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

În cauză, domiciliul debitoarei se afla în Bucureşti, str. x, potrivit dovezii de interogare DEPABD şi a copiei cărţii de identitate, aflate la dosar, însă, conform aceloraşi dovezi depuse de executorul judecătoresc, debitoarea figurează ca având reşedinţa în Comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, împrejurare care atrage competenţa Judecătoriei Răcari.

În opinia Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, prezintă relevanţă, pentru stabilirea competenţei, împrejurarea că debitoarea figurează cu reşedinţa în Comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa.

În motivare, instanţa a arătat că legiuitorul a avut drept criteriu de stabilire a competenţei reşedinţa debitoarei, unde aceasta locuieşte efectiv, iar nu domiciliul său.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, Judeţul Dâmboviţa.

3. Hotărârea Judecătoriei Răcari

Prin sentinţa civilă nr. 955 din 30 mai 2024, Judecătoria Răcari a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Judecătoria Răcari şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ., precum şi pe împrejurarea că, la data cererii de încuviinţare a executării silite, 28.03.2024, domiciliul debitoarei se afla în Municipiul Bucureşti.

În considerarea acestei împrejurări, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviinţarea executării silite pornite de A., la cererea creditoarei BNP B. S.A. Paris Sucursala Bucureşti, împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 8 ianuarie 2013.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi respectiv, Judecătoria Răcari, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, când a analizat competenţa, Judecătoria Sector 1 Bucureşti s-a raportat la reşedinţa debitoarei, iar Judecătoria Răcari la domiciliul acesteia.

În conformitate cu art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. De asemenea, reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară, conform art. 88 C. civ.

Potrivit art. 90 alin. (1) C. civ., reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.

Prin urmare, atât timp când domiciliul debitoarei este cunoscut, nu se pune problema considerării reşedinţei drept domiciliu în raport de care să se stabilească instanţa competentă; reşedinţa poate fi considerată domiciliu şi, implicit, locuinţa principală doar în situaţia excepţională când domiciliul nu este cunoscut.

De altfel, inclusiv art. 108 C. proc. civ. stabileşte competenţa în raport de reşedinţa părţii doar atunci când domiciliul acesteia nu e cunoscut, ceea ce nu este cazul în speţă.

În fine, atunci când legiuitorul doreşte să fie luată în calcul pentru stabilirea competenţei şi reşedinţa părţii, alături de domiciliu, o face în mod explicit, ca de exemplu în art. 114 C. proc. civ.

Trebuie menţionat că noţiunea de reşedinţă nu se confundă cu aceea de domiciliu în fapt; reşedinţa este declarată a priori şi în mod conştient ca locuinţă secundară, câtă vreme declarantul alege în mod deliberat să-şi păstreze în registrele oficiale acelaşi domiciliu.

În cauza de faţă, se constată că debitoarea a avut în perioada 4 septembrie 2020-3 septembrie 2021, reşedinţa în judeţul Dâmboviţa.

Se observă că în cauză, data sesizării organului de executare este 28 martie 2024, astfel că în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., acesta este momentul în raport de care se determină competenţa teritorială a instanţei de executare.

Întrucât potrivit interogării efectuate în baza de date DEPABD, debitorul avea la data sesizării organului de executare, domiciliul în Bucureşti, str. x, Înalta Curte constată că Judecătoria Sector 1 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul A., la cererea creditoarei BNP B. S.A. Paris Sucursala Bucureşti, împotriva debitoarei C..

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.