Territorial competence for enforcement objections: Unity of the execution instance despite debtor's changed residence

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.11.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat admiterea contestaţiei la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/18.10.2023 al C., în temeiul titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 7460/08.05.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 3, în sensul anulării încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 08.09.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2023, anularea somaţiei x/18.10.2023, emisă de C., precum şi a tuturor încheierilor şi actelor de executare emise şi/sau dispuse şi/sau realizate în dosarul de executare silită nr. x/18.10.2023, suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare, până la soluţionarea în fond a contestaţiei la executare, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, printre alte chestiuni, petenta a arătat că încheierea de încuviinţare a executării silite din 08.09.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2023 este nulă absolut, fiind pronunţată de o instanţă necompetentă, dat fiind faptul că aceasta avea, la momentul încuviinţării executării silite, domiciliul în fapt în jud. Argeş, competentă fiind Judecătoria Piteşti şi nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ., 719 şi urm. C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 27.03.2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei.

2. Hotărârea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2255 din data de 3 aprilie 2024, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este cea care a încuviinţat executarea silită, această împrejurare nu este de natură să atragă şi competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât o interpretare contrară, ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa a constatat că, la data sesizării organului de executare, deşi domiciliul din cartea de identitate a contestatoarei este în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, aceasta avea aplicată viză de flotant pe cartea de identitate, astfel că figura cu reşedinţa în mod legal în Mun. Piteşti, jud. Argeş, începând cu data de 23.05.2023 până la data de 25.03.2024. .

Instanţa a concluzionat că în raport de reşedinţa legală a debitorului, la data sesizării organului de executare, în Municipiul Piteşti, instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Piteşti.

A mai precizat că prin urmare, încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă nu atrage competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenţei instanţei de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepţiile prevăzute de lege. Or, încuviinţarea executării silite de către o altă instanţă decât cea de executare nu reprezintă o excepţie de la regula stabilită de art. 651 C. proc. civ. şi, prin urmare, nu poate atrage competenţa asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

În opinia acestei instanţe, Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, vizează pluralitatea de debitori, respectiv o altă situaţie, diferită de cea dedusă judecăţii.

Prin urmare, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a apreciat că Judecătoriei Piteşti îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

3. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 5227 din 16 iulie 2024, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Instanţa a avut în vedere împrejurarea că, prin încheierea din data de 8 septembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2023, s-a încuviinţat cererea de executare silită formulată de C., pentru creditorul B. în contradictoriu cu debitoarea A..

Prin urmare, a apreciat că Judecătoriei Sector 1 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sector 1 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Pe calea contestaţiei la executare cu care a învestit instanţa de judecată, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., admiterea contestaţiei împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/18.10.2023 al C., în temeiul titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 7460/08.05.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 3, în sensul anulării încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 08.09.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2023, anularea somaţiei x/18.10.2023, emisă de C., precum şi a tuturor încheierilor şi actelor de executare emise şi/sau dispuse şi/sau realizate în dosarul de executare silită nr. x/18.10.2023, suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare, până la soluţionarea în fond a contestaţiei la executare, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi Judecătoria Piteşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a dat eficienţă dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Piteşti a reţinut incidenţa Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte reţine că regula generală în materia competenţei teritoriale, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care contestaţia se introduce la instanţa de executare, coroborat cu art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

De asemenea, reţine că, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare, sunt incidente şi dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. care stipulează că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauza de faţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, care şi-a verificat la acel moment propria competenţă, astfel că aceasta revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat că ..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta deoarece deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

În speţă, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Sector 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.