Detainee's rights action against prison authority assigned to court of defendant's seat

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A., deţinut în Penitenciarul Oradea, a chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei şi a solicitat instanţei să dispună prin hotărârea ce o va pronunţa să-i fie respectate următoarele drepturi: dreptul la demnitate umană, dreptul la integritate, dreptul la sănătate, dreptul la viaţă normală în detenţie, libertatea de exprimare verbală/scrisă, accesul la educaţie de orice tip/formă, dreptul/accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, organisme, organizaţii naţionale şi internaţionale, interzicerea facerii răului indirect, adică prin alţi deţinuţi, art. 20 din Legea 145/2019, interzicerea discriminării de orice fel, interzicerea relelor tratamente prin acte scrise în general, implicarea socio-educativă pentru integrarea sa în societate.

La data de 11.05.2022, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi pârâţii la luarea tuturor măsurilor necesare punerii în aplicare a Recomandării nr. 114/01.02.2019 emisă de Avocatul Poporului la solicitarea şi obligarea pârâţilor la respectarea tuturor drepturilor de care acesta se bucură, garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, indicate la punctele 1-13 din cererea introductivă.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 385 din 23 martie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Din punct de vedere al necompetenţei materiale, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ. Judecătoriile judecă în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

A precizat că, având în vedere că cererea formulată de către reclamant are ca obiect obligarea pârâţilor la executarea unor obligaţii de a face neevaluabile în bani, rezultă că din punct de vedere material, judecătoria este competentă să soluţioneze prezenta cerere.

În concluzie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că judecătoria este instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze pricina.

3. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Prin sentinţa civilă nr. 3190 din 20 iunie 2023, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a arătat că art. 111 din C. proc. civ. prevede posibilitatea de a introduce cereri de chemare în judecată la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului, însă prin aceste norme este stabilită o competenţă alternativă, la opţiunea reclamantului.

Judecătoria Oradea a reţinut că reclamantul nu a optat pentru stabilirea competenţei soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, adresând cererea Tribunalului Bucureşti, desprinzându-se concluzia că acesta a înţeles să învestească instanţa de la sediul pârâtelor pentru soluţionarea cererii sale.

Constatând că Ministerul Justiţiei are sediul în Bucureşti, în sectorul 5, iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor, are sediul în Bucureşti, Calea x, sector 1; în absenţa unui alt criteriu, Judecătoria Oradea a declinat competenţa în favoarea instanţei de la sediul primului pârât - Ministerul Justiţiei -, anume Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

4. Hotărârea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 4398 din 13 mai 2024, Judecătoria Sector 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., iar instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta acţiune este Judecătoria Oradea, raportat la faptul că reclamantul se află în Penitenciarul Oradea.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Reclamantul A. a învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, prin care a solicitat instanţei să dispună ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i fie respectate următoarele drepturi: dreptul la demnitate umană, dreptul la integritate, dreptul la sănătate, dreptul la viaţă normală în detenţie, libertatea de exprimare verbală/scrisă, accesul la educaţie de orice tip/formă, dreptul/accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, organisme, organizaţii naţionale şi internaţionale, interzicerea facerii răului indirect, adică prin alţi deţinuţi, art. 20 din legea 145/2019, interzicerea discriminării de orice fel, interzicerea relelor tratamente prin acte scrise în general, implicarea socio-educativă pentru integrarea sa în societate.

În materia competenţei teritoriale, C. proc. civ. stabileşte, la art. 111, că Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Această dispoziţie legală reglementează o competenţă teritorială alternativă în ceea ce priveşte litigiile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiţie, acesta având posibilitatea să introducă acţiunea fie la instanţa unde îşi are domiciliul sau sediul, fie la instanţa unde are sediul pârâtul.

Art. 111 C. proc. civ. urmăreşte nu numai transpunerea principiului liberului acces la justiţie, prin facilitarea accesului la instanţă pentru reclamant, dar şi evitarea aglomerării instanţei de la sediul persoanei juridice de drept public chemate în judecată în calitate de pârât.

În cauză, reclamantul se află în stare de detenţie la Penitenciarul Oradea, unde execută o pedeapsă privativă de libertate.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Se observă că acest text de lege instituie un caz de competenţă teritorială alternativă, reclamantul fiind cel care are dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente teritorial, respectiv între instanţa de la domiciliul său şi instanţa de la sediul pârâtului.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti, în a cărei rază teritorială de află sediul pârâtului Ministerul Justiţiei, reclamantul a făcut alegerea de competenţă teritorială, fixând competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în mod definitiv, în favoarea instanţei competente material în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, secţia civilă, competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.