Challenge to procedural delay misused to request annulment and retrial of a final judgment

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

În data de 25 septembrie 2024, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022/a2, contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea dosarului nr. x/2022 Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

În motivare, petentul a expus pe larg istoricul litigiului şi a solicitat anularea hotărârii nr. 738/2024 din 11 septembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 şi 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 522-526 C. proc. civ.

Asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţiei netimbrării şi excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la tergiversare

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Economiei a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la tergiversare.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea contestaţiei, instanţa reţine caracterul nefondat al acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 525 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia este de competenţa instanţei ierarhic superioare, care o soluţionează în complet format din 3 judecători.

În cauză, petentul A. a formulat contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Instanţa ierarhic superioară instanţei învestite cu soluţionarea procesului, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este, astfel, competentă să soluţioneze cauza, potrivit dispoziţiilor art. 525 alin. (1) C. proc. civ. sus-citate.

Cât priveşte excepţia netimbrării contestaţiei la tergiversare, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere că s-a făcut de către petent dovada plăţii taxei de timbru în cuantum de 20 RON (copie trimisă prin email), cu chitanţa seria x nr. x din data de 27.09.2024.

Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei privind tergiversarea procesului formulată de petent, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând următoarele:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Or, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că petentul, în formularea contestaţiei la tergiversare, a solicitat anularea hotărârii nr. 738/2024 din 11 septembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, pronunţate în dosarul nr. x/2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, neindicând niciunul din motivele prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, cum petentul nu a indicat niciunul din motivele expres prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ. şi cum contestaţia la tergiversare nu poate avea ca finalitate anularea hotărârii pronunţate, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petent, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia netimbrării contestaţiei la tergiversare, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2024.