Territorial jurisdiction for minor residence change: legal domicile versus de facto location in guardianship proceedings

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la 22 mai 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, schimbarea locuinţei minorului C., de la domiciliul mamei sale, din municipiul Roman, stabilit prin sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019 pronunţată de judecătoria din această localitate, la domiciliul său, din oraşul Gura Humorului.

2. Hotărârea Judecătoriei Gura Humorului

Prin sentinţa civilă nr. 912 din 10 iunie 2024, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Gura Humorului, reţinând că dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. stipulează în sensul că ordonanţa preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe, în primă instanţă, asupra fondului dreptului, iar conform art. 114 alin. (1) din cod, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ocrotirea minorului realizându-se prin părinţi sau prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege, potrivit art. 106 din acelaşi act normativ, a apreciat că aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa minorul competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri.

Ca urmare a aspectelor învederate de părţi la termenul de judecată din 10 iunie 2024, precum şi a celor relevate de ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei, din care a rezultat că minorul domiciliază cu pârâta în municipiul Roman, unde urmează şi cursurile de învăţământ, la Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, instanţa a apreciat că Judecătoria Roman este competentă să soluţioneze cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Roman

Prin sentinţa civilă nr. 2175 din 25 iulie 2024, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Roman a reţinut că, în materia ordonanţei preşedinţiale, competenţa teritorială se determină prin raportare la dispoziţiile legale corespunzătoare cererii ce vizează fondul dreptului, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul competenţei teritoriale, norma conţinută la art. 920 C. proc. civ. reprezentând o aplicare a principiului accesorium sequitur principale.

În acest sens, Judecătoria Roman a constatat că, la 22 mai 2024, reclamantul a introdus la Judecătoria Gura Humorului acţiunea de fond, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe sub nr. x/2024.

În ceea ce priveşte noţiunile de "domiciliu" sau de "reşedinţă" a persoanei ocrotite, Judecătoria Roman a apreciat că trebuie interpretate prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în materie, sub aspectul stabilirii unor norme de competenţă teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

De asemenea, a considerat că necesitatea stabilirii competenţei teritoriale în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale se impune administrarea unor probatorii referitoare la persoana ocrotită.

Or, pentru o administrare eficientă şi facilă a probelor, instanţa a notat că se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, cele două noţiuni din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. să fie interpretate în sensul de locuinţă efectivă a persoanei ocrotite, respectiv de domiciliu al acesteia, în fapt.

Reţinând dispoziţiile art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., Judecătoria Roman a apreciat că, din perspectiva locuinţei copilului minor, prezintă relevanţă, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, al amândurora dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi sau al celui la care i s-a stabilit locuinţa, prin acordul părinţilor, sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, pentru stabilirea competenţei teritoriale a reţinut că prezintă interes locuinţa pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria Roman a remarcat că, prin declaraţia notarială autentificată sub nr. x din 21 mai 2024 de D., pârâta a declarat că este de acord ca minorul să locuiască cu reclamantul, iar, potrivit referatului de anchetă socială întocmit de funcţionarii Primăriei Comunei Păltinoasa, jud. Suceava, minorul locuieşte efectiv la familia tatălui său şi cu bunica paternă, în comuna Păltinoasa, sat Capu Codrului nr. 323, jud. Suceava, în acest sens fiind şi susţinerile reclamantului la care a aderat pârâta prin întâmpinare.

În raport de aceste constatări, reţinând că la data învestirii Judecătoriei Gura Humorului cu soluţionarea cererii de chemare în judecată (22 mai 2024), locuinţa în fapt a minorului era în comuna Păltinoasa, jud. Suceava, a apreciat că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Roman îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă are ca obiect ordonanţa preşedinţială introdusă de reclamantul A. pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la 22 mai 2024, prin care s-a solicitat schimbarea domiciliului minorului C., stabilit prin sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Roman, de la pârâta B., din municipiul Roman, la locuinţa sa, situată în oraşul Gura Humorului.

Prin apărările formulate în cauză, pârâta a învederat că este de acord cu solicitările reclamantului, menţionând că schimbarea domiciliului minorului este în interesul superior al acestuia, starea sa de sănătate impunând instituirea unei asemenea măsuri, respectiv înscrierea la o unitate şcolară destinată copiilor cu nevoi speciale, în speţă, Şcoala Specială "Sfântul Andrei", în a cărei circumscripţie se află locuinţa tatălui său.

Reclamantul a depus la dosar sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care Judecătoria Roman, învestită fiind cu soluţionarea cauzei având ca obiect divorţul reclamanţilor A. şi E., precum şi cu cererile accesorii acestuia, a admis acţiunea civilă, a desfăcut căsătoria prin acord, a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei (B.), a stabilit domiciliul copilului la locuinţa mamei, din municipiul Roman, obligaţiile de întreţinere, precum şi programul de păstrare a legăturilor personale ale reclamantului cu minorul.

Conform dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ., "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei."

Art. 114 C. proc. civ. stipulează în sensul că, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Norma legală citată instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Noţiunile de "domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite" sunt prevăzute de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor prezintă relevanţă, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu aceştia (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Raportând situaţia de fapt dedusă judecăţii la normele legale evocate şi la probaţiunea administrată, reiese că domiciliul minorului este în municipiul Roman, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă (sentinţa civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019), aceasta fiind locuinţa lui statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic"), în această localitate frecventând cursurile Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă.

Aşadar, în vederea stabilirii instanţei competente, chiar şi în situaţia existenţei unui acord al pârâtei în acest sens, nu prezintă relevanţă schimbarea în fapt a locuinţei minorului (din luna iunie a anului curent, conform susţinerilor reclamantului, consemnate în referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Păltinoasa), de vreme ce, prin hotărâre judecătorească definitivă domiciliul acestuia a fost stabilit în municipiul Roman, la locuinţa pârâtei, iar, potrivit art. 114 C. proc. civ., cererile privind instituirea măsurilor de protecţie specială asupra persoanei fizice, de competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.