Jurisdiction over challenges to Special Committee retrocession decisions: Contencioso-administrative vs. civil court competence for religious properties.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 10 octombrie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Parohia "Teiul Doamnei Ghika" a solicitat, în contradictoriu cu intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 10.705 din 9 august 2023 emise de aceasta şi obligarea sa la emiterea unei alte decizii, prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 1.218 mp.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi pe cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale Titlului II, art. 1 pct. 1 din Legea nr. 247/2005.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia nr. 382 din 8 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, urmează a fi retrocedate foştilor proprietari, în condiţiile ordonanţei de urgenţă menţionate.

Evocând prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, a apreciat că intră în domeniul de reglementare a acestui act normativ, cererile de retrocedare formulate în baza O.U.G. nr. 94/2000, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din lege, care atribuie în competenţa secţiei civile a tribunalului soluţionarea litigiilor privind finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.

Reţinând că scopul edictării Legii nr. 165/2013 a constat în accelerarea şi optimizarea soluţionării cererilor de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de statul comunist, precum şi că art. 3 pct. 1 din lege include şi cererile de retrocedare formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, curtea a apreciat că nu se poate susţine că acestea ar fi excluse de la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 765 din 10 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, tribunalul, evocând dispoziţiile art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000, precum şi pe cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, a apreciat că aceste din urmă prevederi legale, reţinute de Curtea de Apel Bucureşti în hotărârea de declinare nu sunt aplicabile, deoarece art. 3 alin. (7) din ordonanţă are caracterul unei norme speciale, nefiind abrogată, iar, conform art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

Ca atare, a considerat că O.U.G. nr. 94/2000 este aplicabilă în materia imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de stat, în timp ce Legea nr. 165/2013 reprezintă un act normativ cu incidenţă generală în materia imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.

Tribunalul a apreciat că O.U.G. nr. 94/2000 reprezintă o lege specială, astfel că, pentru a se considera că a intervenit o abrogare implicită a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, este necesară o manifestare expresă de voinţă a legiuitorului cu privire la efectele normei speciale.

Reţinând că reclamanta contestă o decizie emisă de Comisia Specială, prevăzută de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, formulând o pretenţie aflată în sfera reglementării de la art. 3 alin. (7) din acelaşi act normativ, a menţionat că, în cazul contestaţiilor formulate împotriva deciziei Comisiei speciale de retrocedare, competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare, iar, în cauză, imobilul vizat este situat în municipiul Bucureşti, fosta str. x, astfel încât competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că îi revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia formulată de contestatoarea Parohia "Teiul Doamnei Ghika", prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 10.705 din 9 august 2023 emise de aceasta şi obligarea sa la emiterea unei alte decizii prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafaţa de teren de 1.218 mp.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, "(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială."

Art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

Conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

Art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Astfel, instanţa competentă să se pronunţe asupra contestaţiilor formulate împotriva deciziilor referitoare la retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România, emise de Comisia specială de retrocedare, este secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în condiţiile în care legea specială prevede competenţa instanţei de contencios administrativ, iar actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, privind competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, Înalta Curte constată că nu sunt incidente, întrucât se referă exclusiv la deciziile emise conform prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.