Inadmissibility of revision against procedural incident decisions lacking merits analysis

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată, la 12 mai 2023, cererea de revizuire a încheierii din camera de consiliu nr. 466 din 9 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, formulată de revizuentul A..

Invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că în mod greşit cererea de strămutare a fost soluţionată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât cererea sa a fost transmisă secţiei a II-a civile a acestei instanţe, care, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi ale C. proc. civ. avea competenţa de a soluţiona cereri de strămutare.

Revizuentul a afirmat că membrii completului de judecată care s-au pronunţat asupra cererii de strămutare nu au fost imparţiali.

Totodată, a învederat că nu a primit din partea Curţii de Apel Ploieşti copiile electronice solicitate cu privire la cauzele în care a avut calitatea de parte, ci un răspuns al preşedintelui acestei instanţe.

Invocând dispoziţiile art. 231 pct. 5 C. proc. civ., a apreciat că, de vreme ce a formulat o solicitare privind eliberarea copiei electronice a înregistrării şedinţei de judecată a fost formulată, emiterea acesteia era imperativă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2. Apărările formulate

Intimaţii, legal citaţi, nu au depus întâmpinare.

3. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2023, pronunţată în prezentul dosar, Înalta Curte, constatând lipsa părţilor de la dezbateri, precum şi faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost repusă pe rol prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, la solicitarea revizuentului, stabilindu-se termen pentru soluţionarea acesteia la 26 septembrie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) din acelaşi act normativ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu prioritate din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) din acelaşi act normativ, ce reprezintă însăşi premisa promovării căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele enumerate la punctele 1-11.

Art. 509 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ prevede că, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută" "dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."

Pentru ca hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiţia de a evoca fondul este necesar ca instanţa care a pronunţat hotărârea să stabilească o altă situaţie de fapt faţă de cea reţinută în etapele procesuale anterioare sau să aplice alte dispoziţii legale la împrejurări de fapt determinate şi, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

În materia revizuirii, evocarea fondului presupune examinarea raportului juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate.

Condiţia evocării fondului este impusă de specificul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire urmează a se pronunţa în raport de împrejurări noi, ce au survenit ulterior pronunţării/rămânerii definitive a hotărârii asupra căreia poartă cererea de revizuire.

Analizând comparativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de norma legală evocată şi particularitatea hotărârii a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că aceasta nu evocă fondul, nefiind susceptibilă de a fi revizuită.

Astfel, obiectul cererii de revizuire este reprezentat de încheierea nr. 466 din 9 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor legale care o reglementează (art. 140 C. proc. civ.), cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care are îndoieli asupra imparţialităţii instanţei pe rolul căreia se află litigiul în care aceasta figurează ca parte.

Cererea de strămutare nu priveşte fondul litigiului, ci vizează eliminarea, pe care incidentală, a unei suspiciuni legate de imparţialitatea şi obiectivitatea instanţei sesizate cu soluţionarea acesteia.

Garantarea imparţialităţii obiective, relevantă în procedura reglementată la art. 140 şi următ. C. proc. civ., presupune, aşadar, verificarea anumitor situaţii sau împrejurări care, prin natura lor creează aparenţa lipsei de imparţialitate din cauza unor circumstanţe particulare (calitatea părţilor, relaţii conflictuale locale, specificitatea procesului sau motive de siguranţă publică).

Ca atare, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de strămutare nu are abilitatea de a da o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Dimpotrivă, în raport de particularitatea cererii de strămutare, instanţa este limitată, exclusiv, la verificarea existenţei ipotezelor reglementate la art. 140 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, condiţia evocării fondului, impusă de textul de lege menţionat nu este îndeplinită, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a efectuat, prin pronunţarea încheierii nr. 466 din 9 martie 2023, o analiză proprie asupra cauzei, ci a soluţionat, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă în raport de motivele de bănuială legitimă invocate.

Astfel, încheierea atacată, prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare, este o hotărâre care nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind, pe cale de consecinţă, susceptibilă de a fi revizuită.

Or, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", ceea ce înseamnă că o hotărâre prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare nu poate constitui obiect al acestei căi extraordinare de atac.

În raport de aceste argumente şi reţinând prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în lipsa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) din acest act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 466 din 9 martie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.