Territorial jurisdiction in divorce: last common residence versus defendant's residence under Art. 915(1) CPC

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea adresată Judecătoriei Iaşi şi înregistrată la data de 21.10.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat desfacerea căsătoriei cu acesta din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea ei la numele anterior căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul C. să se facă în comun de ambele părţi şi stabilirea domiciliului minorului la locuinţa ei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4874 din 4 mai 2023, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti, reţinând, în esenţă, faptul că pârâtul nu locuieşte în ţară, fiind plecat în străinătate, iar reclamanta a plecat de la domiciliul comun de pe raza jud. Iaşi şi domiciliază pe raza comunei Fulga, jud. Prahova, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti, având aplicabilitate astfel art. 915 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., neexistând vreun acord al părţilor conform art. 914 alin. (2) din acelaşi cod.

Prin sentinţa civilă nr. 5226 din 22 septembrie 2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Mizil, reţinând, în esenţă, prevederile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ. şi faptul că pârâtul nu locuieşte în ţară, fiind plecat în străinătate, iar reclamanta a plecat de la domiciliul comun de pe raza jud. Iaşi şi domiciliază pe raza comunei Fulga, jud. Prahova, arondată circumscripţiei teritoriale a Judecătoriei Mizil.

Prin sentinţa civilă nr. 531 din 7 mai 2024, Judecătoria Mizil a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând, în esenţă, că pârâtul domiciliază la adresa situată pe raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, ce a reprezentat domiciliul comun al soţilor, primind personal citaţiile, fapt pentru care a constatat incidenţa primei teze a prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Mizil a suspendat judecata si a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea de divorţ este Judecătoria Iaşi, pentru următoarele considerente:

Instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte prin aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., normă reţinută, de altfel, şi de instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei.

Potrivit acestor dispoziţii legale, cererea de divorţ este de competenţa "judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Astfel, în cauza de faţă, ultima locuinţă comună a părţilor a fost în municipiul Iaşi, comuna Ţibăneşti, strada x, nr. 32, jud. Iaşi, aspect necontestat de niciuna dintre părţi.

La momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 21.10.2022, reclamanta a arătat că locuieşte în Comuna Fulga, sat Fulga de Sus, str. x, jud. Prahova.

În ceea ce îl priveşte pe pârât, din dovezile de comunicare ale citaţiilor aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta locuieşte în continuare la adresa ce a reprezentat ultimul domiciliu comun al părţilor, citaţiile fiind primite personal de către pârât, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele nr. x şi 23 (dosarul Judecătoriei Iaşi) şi dosarul Judecătoriei Mizil.

De asemenea, la dosarul cauzei nu există înscrisuri, din care să rezulte că pârâtul nu mai are locuinţa în ţară.

Prin urmare, stabilirea competenţei se va realiza raportat la prevederile art. 915 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, ca instanţă în a cărei circumscripţie s-a aflat ultimul domiciliu comun al soţilor şi în care, la data sesizării instanţei, pârâtul încă locuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.