Fixing Territorial Competence for Divorce: Primacy of Last Common Residence at Time of Filing over Subsequent Domicile Changes

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 06.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună desfacerea căsătoriei încheiate în data de 26.10.1985, din culpa exclusivă a pârâtei, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv "C."; exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului D.; stabilirea locuinţei minorului la domiciliul pârâtei; stabilirea unui program de vizită a minorului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 914 şi urm. C. proc. civ. şi art. 396 şi urm. din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7443/2022 din 25 octombrie 2022, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Lieşti, reţinând că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, iar ambele părţi au domiciliul în jud. Galaţi, comună aflată în circumscripţia Judecătoriei Lieşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 21 februarie 2023, Judecătoria Lieşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 914 C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Totodată, a reţinut că în materia divorţului interesează adresa unde părţile au locuit sau locuiesc efectiv, iar nu cea înscrisă în evidenţele oficiale.

Reţinând că din susţinerile reclamantei şi din înscrisurile ataşate la dosar rezultă că părţile au avut domiciliul comun în com. Piscu, dar niciuna dintre ele nu mai locuieşte în prezent în circumscripţia Judecătoriei Lieşti, în care se află cea din urmă locuinţă comună, reclamantul locuind în Localitatea Târgu Frumos, iar locuind în străinătate, a apreciat că Judecătoria Paşcani este cea competentă să soluţioneze cererea, ca instanţă de la locuinţa reclamantului.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr. 490/2024 din 25 aprilie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut că stabilirea competenţei teritoriale în materie de divorţ se raportează la cea din urmă locuinţă comună a soţilor, astfel cum stabilesc prevederile art. 915 C. proc. civ.

Totodată a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Astfel, reţinând că ultimul domiciliul comun al părţilor a fost în com. Piscu, iar la data introducerii acţiunii atât reclamantul, cât şi pârâta au avut domiciliul în com. Piscu, a concluzionat că revine Judecătoriei Lieşti competenţa de soluţionare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Lieşti şi Judecătoria Paşcani.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ, astfel că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În speţă, ambele instanţe au reţinut că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în com. Piscu, jud. Galaţi, iar din examinarea actelor dosarului, respectiv din fişa de evidenţă emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, ambele părţi locuiau în com. Piscu, jud. Galaţi.

Drept urmare, având în vedere că, în speţă, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.:

"Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.", aceste prevederi legale constituind o consacrare expresă a faptului că pentru stabilirea competenţei teritoriale, ceea ce prezintă importanţă este domiciliul pe care părţile îl au la momentul sesizării instanţei, fiind lipsită de relevanţă din această perspectivă schimbarea domiciliilor părţilor după momentul înregistrării cererii introductive.

Or, câtă vreme la data introducerii cererii pe rolul Judecătoriei Galaţi, ambii soţi aveau locuinţa în com. Piscu, unde a fost şi ultimul domiciliu comun al soţilor, comună aflată în circumscripţia Judecătoriei Lieşti, ţinând cont de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze cererea de desfacere a căsătoriei, astfel cum a fost dedusă judecăţii.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Lieşti este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.