Peremption of civil appeal for inactivity exceeding six months

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 20 februarie 2023 sub nr. x/2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petentul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii din 29 decembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 4 care, prin rezoluţia din 14 iunie 2023, a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2023 în vederea soluţionării recursului.

Prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulate de petentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 5 iulie 2024, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 19 septembrie 2024, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată de petenţi.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza, în care acesta se află, şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 7 decembrie 2023, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură, prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele menţionate, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în temeiul art. 496 alin. (1) cu aplicarea art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs, cu a cărei soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 29 decembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.