Appeal challenging peremption of clarification request fails; peremption upheld.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 18 mai 2020, recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti, a formulat cerere de lămurire a deciziei civile nr. 86 din 02 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea cauzei având în vedere că părţile, legal citate pentru termenul de judecată acordat, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.

Măsura suspendării a fost menţinută şi prin încheierile de şedinţă din data de 14 iunie 2021 şi 14 februarie 2022, dat fiind faptul că recurentul-contestator a înţeles să formuleze recurs la încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2020, cale extraordinară de atac soluţionată prin decizia nr. 1218 din 26 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul respingerii, ca nefondată.

În data de 31 octombrie 2022, prin rezoluţie, s-a acordat termen de judecată la data de 09 ianuarie 2023 pentru discutarea excepţiei perimării.

2. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 95R din 06 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimată cererea de lămurire a deciziei civile nr. 86 din 02 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, formulată de recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimata ANAF Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 95R din 06 februarie 2023, a declarat recurs contestatorul A..

Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că dosarul nu este perimat, întrucât din anul 2021 s-a aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în diferite căi de atac.

4. Procedura de filtru

Prin încheierea din 14 februarie 2024, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 95R din 06 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Recurentul a susţinut nelegalitatea soluţiei de perimare a cererii de lămurire, invocând încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Critica, deşi poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., pretins nerespectate de către curtea de apel, statuează în sensul că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 19 octombrie 2020, având în vedere că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea pricinii. Măsura suspendării a fost menţinută şi prin încheierile de şedinţă din 14 iunie 2021 şi 14 februarie 2022.

La data de 09 noiembrie 2020, recurentul-contestator a formulat recurs la încheierea de suspendare din 19 octombrie 2020.

Prin decizia nr. 1218 din 26 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În acest context, prin rezoluţia din 31 octombrie 2022, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu citarea părţilor, pentru verificarea condiţiilor perimării.

Prin decizia recurată, curtea de apel a admis excepţia perimării şi a constat perimată cererea de lămurire a deciziei civile nr. 86 din 02 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, formulată de recurentul-contestator A., reţinând, în esenţă, că, de la data la care s-a luat măsura suspendării judecăţii, părţile nu au efectuat acte de procedură în vederea judecării procesului, cauza fiind în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni. S-a mai reţinut că cererile înregistrate de către petent în cadrul acestei proceduri (din 10 iunie 2021 şi din 14 februarie 2022) nu denotă stăruinţă în continuarea judecării solicitării, cu atât mai mult cu cât au fost formulate după expirarea termenului de perimare, determinat şi de soluţia de respingere a recursului îndreptat împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 octombrie 2020.

Înalta Curte reţine că cererile recurentului din 10 iunie 2021 şi din 14 februarie 2022 au fost formulate înainte de soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare.

Stabilind momentul de la care curge termenul de perimare, curtea de apel s-a raportat greşit la data suspendării din 19 octombrie 2020, fără a lua în calcul data soluţionării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare.

Aceasta întrucât art. 417 C. proc. civ. prevede că "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului făcut de partea care justifică un interes."

Or, cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare din 19 octombrie 2020 reprezintă un act de procedură îndeplinit de către contestator în vederea continuării judecăţii.

Înalta Curte reţine că cererea de recurs a fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare, iar aceasta, prin ea însăşi, are valoarea unui act de procedură de natură a întrerupe curgerea termenului de perimare, până la soluţionarea definitivă a cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare, dată de care curge un nou termen de perimare.

Însă, chiar şi în atare ipoteză, se constată că acest aspect nu e de natură să schimbe soluţia pronunţată în cauză, deoarece pricina este perimată prin raportare la data soluţionării recursului (26 mai 2022).

Fiind o decizie dată în recurs, aceasta este definitivă de la data pronunţării, aşadar de la 26 mai 2022, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dată de la care a început să curgă un nou termen de perimare.

Raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare a cererii de recurs s-a împlinit la data de 26 noiembrie 2022, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, se constată că după soluţionarea cererii de recurs, recurentul nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei sau orice alte cereri care să denote stăruinţa părţii în judecarea pricinii.

Totodată, se reţine că exercitarea recursului împotriva încheierii prin care a fost dispusă suspendarea pricinii nu echivalează cu o cerere de repunere pe rol, întrucât recursul împotriva încheierii de suspendare, reglementat de dispoziţiile art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., şi cererea de repunere pe rol a pricinii, prevăzută de art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., reprezintă instituţii juridice distincte, cărora legiuitorul român le-a atribuit regimuri şi efecte juridice distincte.

Astfel, dacă recursul împotriva încheierii de suspendare reprezintă un remediu procesual pus la îndemâna părţilor interesate din proces în scopul verificării, de către instanţa ierarhic superioară, a legalităţii măsurii de suspendare, cererea de reluare a judecării procesului reprezintă actul procesual prin care partea căreia legiuitorul i-a recunoscut vocaţia de a solicita în mod valabil judecata în lipsă, cere reluarea judecăţii.

Prin urmare, exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare din 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, pentru lipsa părţilor, nu are ca efect repunerea pe rol a cauzei, în lipsa unei soluţii pronunţate de instanţa ierarhic superioară care să constate caracterul nelegal al măsurii suspendării, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, nu este incidentă nici ipoteza prevăzută la art. 416 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În plus, nici nu s-a făcut dovada că recurentul s-ar fi aflat în imposibilitate de a acţiona în maniera de mai sus, iar din acest punct de vedere, operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Reţinând că recurentul nu a îndeplinit acte de procedură în ce priveşte soluţionarea litigiului în interiorul termenului de 6 luni de la momentul soluţionării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a dat eficienţă dispoziţiilor legale în materia perimării şi s-a constatat perimată cererea de lămurire formulată de contestatorul A..

Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt fondate criticile recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 95R din 06 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2024.