Inadmissibility of review for contradictory judgments due to lack of triple identity and absence of reasoned statements in case transfer orders

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin încheierea din 7 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B..

2. Cererea de revizuire

Împotriva încheierii din 7 mai 2024 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în prezenta cauză.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat revizuirea încheierii din camera de consiliu din 7 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, susţinând că este potrivnică încheierii din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2023 şi încheierii din 05 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024.

Astfel, revizuentul a solicitat anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat că în urma nerespectării mai multor hotărâri judecătoreşti, intimata a fost penalizată în două dosare, dosarul nr. x/2021, care a fost strămutat la Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi dosarul nr. x/2022 care a fost strămutat la Judecătoria Brezoi.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă de intimată în 13 iunie 2024, aceasta a solicitat respingerea cerererii de revizuire, ca inadmisibilă, arătând că împrejurarea că în unele dosare s-a admis cererea de strămutare, iar în altele s-a respins, nu reprezintă o contradictorialitate a hotărârilor judecătoreşti având în vedere că este vorba despre dosare diferite. De asemenea, a solicitat amendarea revizuentului, având în vedere că acesta a promovat cererea de revizuire cu rea-credinţă, pe rolul instanţelor judecătoreşti fiind alte 10 dosare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că în cadrul dezbaterilor asupra cererii de revizuire, în şedinţa publică din 19 iunie 2024, revizuentul a invocat, suplimentar faţă de ceea ce a prezentat în scris în cuprinsul cererii de revizuire, că susţine autoritatea de lucru judecat a unei noi hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Piteşti.

Cu privire la această nouă cerere, instanţa a reţinut, în şedinţă publică, că urmează a analiza dacă este formulată cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, revizuentul a solicitat, suplimentar, revizuirea încheierii din 07 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, ca fiind potrivnică cu încheierea din 25 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Ultima hotărâre, în sensul dispoziţiilor legale anterior redate, este încheierea din 25 mai 2024, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit în data de 25 iunie 2024, astfel că cererea de revizuire formulată suplimentar în şedinţa publică din 19 iunie 2024 respectă termenul prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte, însă, admisibilitatea acestei cereri de revizuire formulate suplimentar, întemeiate pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţine că acest caz de revizuire există doar dacă hotărârea ulterioară încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate, în acest caz soluţia fiind, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Or, revizuentul a solicitat anularea primei hotărâri pronunţate, respectiv a încheierii din 7 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024, pentru considerentul că ar contrazice o hotărâre judecătorească pronunţată ulterior, respectiv încheierea din 24 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024.

În atare situaţie, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere că revizuentul nu solicită anularea celei din urmă hotărâri, ci a celei dintâi pronunţate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încheierea din 7 mai 2024 raportat la încheierea din 24 mai 2024.

Analizând, în continuare, cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încheierea din 07 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, considerată ca fiind potrivnică încheierii din 12 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023 şi încheierii din 5 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024, se constată următoarele:

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică doar efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi invocată şi atunci când în cel de-al doilea proces a fost nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârii pronunţate în primul proces, urmând a fi avute în vedere atât considerentele decisive cât şi cele decizorii din hotărârea pronunţată în primul proces.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a pretins că încheierea din 07 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024 este potrivnică încheierii din 12 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023 şi încheierii din 5 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024.

Astfel, prin încheierea din 12 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Curtea de Argeş, fiind strămutată cauza la Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin încheierea din 5 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Curtea de Argeş, fiind strămutată cauza la Judecătoria Brezoi.

Prin încheierea din 7 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Curtea de Argeş.

Analizând comparativ hotărârile pretins potrivnice, Înalta Curte constată că încheierea din 7 mai 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 nu încalcă efectul negativ al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2023 şi nr. y/2024, întrucât nu există identitate de obiect între aceste litigii, în condiţiile în care cererile de strămutare privesc dosare diferite de pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş.

În ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte reţine că acesta este ataşat considerentelor, iar hotărârea pronunţată asupra unei cereri de strămutare se da fără motivare, potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., din conţinutul acesteia lipsind considerentele.

Prin urmare, cum hotărârile pretins potrivnice au fost date în soluţionarea unor cereri de strămutare, se constată că în cauză nu poate fi verificată incidenţa motivului invocat, sub acest aspect revizuirea nefiind admisibilă. Aceasta, întrucât este de neconceput o revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constând în contrarietatea considerentelor unor hotărâri care, potrivit legii, se dau fără motivare şi cărora le lipsesc în mod real considerentele.

Pentru aceste argumente, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Cât priveşte solicitarea intimatei de a aplica o amendă judiciară revizuentului pentru introducerea cu rea-credinţă a unei căi de atac, vădit netemeinică, Înalta Curte apreciază că este nefondată în condiţiile în care formularea acţiunii în justiţie pendinte constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi prin art. 192 alin. (1) C. proc. civ., norme juridice care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime. Or, în situaţia în care nu există niciun temei spre a se reţine că demersul judiciar astfel întreprins ar fi unul vădit netemeinic în sensul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de această normă procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorelor C. şi D., împotriva încheierii din 07 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Respinge cererea intimatei B. privind aplicarea amenzii judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile la Completul de 5 judecători.

Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.