Defamation Liability and Removal Orders Against TV Station and Staff: Annulment and Remand for Contradictory Ruling

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în data de 23 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. (nume anterior C.), deţinător al paginii x Spovedania lui C., al canalului y Spovedania lui C. şi al paginii de internet www.x.com, D. S.R.L., deţinătoare a licenţei audiovizuale nr. S-TV303/17.01.2013 pentru E., canal ce a difuzat emisiunea "F.", în care a fost invitat pârâtul C., precum şi deţinătoare a paginilor x G., Ştirile E., a canalului y G. şi a paginii de internet https;/G.., H., a solicitat să se dispună:

1. obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată, ca urmare a faptelor ilicite ale pârâţilor;

2. constatarea caracterului ilicit al faptelor pârâţilor, constând în propagarea materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, săvârşite şi publicate de pârâţii C. şi E., alături de moderatoarea H. în cadrul Emisiunii F., pe canalul E., pe paginile de pe reţeaua de socializare x, G. şi Spovedania lui C., pe pagina de internet G., precum şi pe canalele y G. şi Spovedania lui C.;

3. obligarea pârâtului C. să procedeze la înlăturarea tuturor materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, publicate pe canalul pe care l-a deţinut pe reţeaua y, şi anume Spovedania lui C., precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea;

4. obligarea pârâtei E. să procedeze la înlăturarea tuturor materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, publicate pe pagina pe care a deţinut-o pe reţeaua de socializare x, şi anume G., precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea;

5. obligarea pârâtei E. să procedeze la înlăturarea tuturor materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, publicate pe canalul pe care aceasta l-a deţinut pe reţeaua y, şi anume G., precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea;

6. obligarea pârâtei E. să procedeze la înlăturarea tuturor materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, publicate pe pagina de internet pe care aceasta a deţinut-o, şi anume https:/G., precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea;

7. obligarea pârâţilor C., E. şi H. să înceteze pe viitor publicarea oricăror materialele jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, cu privire la aspecte similare (şi nu numai) celor prezentate, în cadrul canalelor anterior menţionate, x, y şi https:/www.G., precum şi în cadrul emisiunilor TV difuzate pe E.;

8. obligarea pârâţilor să asigure pe propria cheltuială publicarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză în două numere consecutive a trei ziare de largă circulaţie naţională, cu aceleaşi caractere cu care au fost tipărite articolele de fond;

9. obligarea pârâţilor să asigure publicarea pe propria cheltuială a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză pe paginile de internet ale primelor 5 site-uri de ştiri de la momentul pronunţării, conform SATI (Studiul de Audienţă şi Trafic Internet), precum şi să asigure redarea vizuală şi audio de 10 ori a conţinutului dispozitivului pronunţat în prezenta cauză în cadrul ştirilor difuzate la ora de vârf (intervalul 19.00 - 20.00), precum şi în prima poziţie din calupul publicitar al postului E..

La termenul din data de 28 mai 2021, reclamantul a depus cerere modificatoare, prin care a extins cadrul procesual pasiv al acţiunii introductive, prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a producătorului emisiunii F., I., solicitând obligarea acesteia, în solidar cu ceilalţi pârâţi, la plata sumei de 1.000.000 RON cu daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată, ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtei, la asigurarea publicării pe propria cheltuială a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză în două numere consecutive a trei ziare de largă circulaţie naţională, cu aceleaşi caractere cu care sunt tipărite articolele de fond, la asigurarea publicării pe propria cheltuială a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză pe paginile de internet ale primelor 5 site-uri de ştiri de la momentul pronunţării, conform SATI (Studiul de Audienţă şi Trafic Internet), precum şi la redarea vizuală şi audio de 10 ori a conţinutului dispozitivului pronunţat în prezenta cauză în cadrul ştirilor difuzate la ora de vârf (intervalul 19.00 - 20.00), precum şi în prima poziţie din cadrul calupului publicitar al postului E..

Reclamantul a completat susţinerile de fapt şi de drept în privinţa îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale a pârâţilor în sensul în care a arătat că a înţeles să se folosească şi de afirmaţiile denigratoare, cu caracter ilicit, propagate în mod continuu în cadrul Emisiunii F., în cadrul paginii de x Spovedania lui C. a pârâtului C., precum şi de Decizia CNA nr. 687/08.12.2020, prin care s-a constatat caracterul ilicit al afirmaţiilor din Emisiunea F. şi a fost amendată pârâta D., şi Decizia CNA din 15.01.2021.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, art. 15, art. 72, art. 253 C. civ., jurisprudenţa CEDO şi restul textelor legale indicate în cuprinsul cererii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1944 din 22 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 334A din 06 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul - reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1944/22.12.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B. (nume anterior C.), H., I. şi D. S.R.L., a schimbat sentinţa civilă apelată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

A constatat caracterul ilicit al afirmaţiilor pârâtului B. (nume anterior C.) privind săvârşirea de către reclamant a faptelor de şantaj, făcute în emisiunea "F.", difuzată pe canalul E., în data de 02.11.2020, minutele: 1:25:01; 1:26:57 şi 1:45:22.

A obligat pârâtul B. (nume anterior C.) la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale pentru afirmaţiile constatate ca fiind ilicite.

A obligat pârâtul B. (nume anterior C.) să procedeze la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile constatate ca fiind ilicite, publicate pe canalul deţinut pe reţeaua y respectiv Spovedania lui C., precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea.

A obligat pârâta D. S.R.L. să procedeze la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile pârâtului B. (nume anterior C.) constatate ca fiind ilicite, publicate pe reţeaua de socializare x (G.), pe canalul de y - G., pe pagina de internet https:/G. precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea.

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

A obligat pârâtul B. (nume anterior C.) la plata către reclamant a sumei de 180 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

A obligat intimatul-pârât B. (nume anterior C.) la plata către apelantul-reclamant a sumei de 1750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel constând în taxa de timbru de 50 RON şi onorariu curator de 1700 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 334A din 06 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs pârâţii D. S.R.L., H. şi I., precum şi pârâtul B. (nume anterior C.), căi de atac cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs formulată de pârâţii D. S.R.L., H. şi I., întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea rejudecării.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au susţinut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii care afectează, în integralitate, legalitatea hotărârii judecătoreşti recurate. Asfel, deşi instanţa de apel a constat că niciuna dintre recurentele D., H. şi I. nu au săvârşit vreo faptă ilicită, cu toate acestea s-a dispus, în contradicţie cu starea de fapt reţinută, obligarea recurentei D. S.R.L. la îndeplinirea obligaţiei de a face constând în înlăturarea unor materiale la care a făcut referire intimatul B. în timpul emisiunilor difuzate pe postul de televiziune E..

Au mai susţinut că inexistenţa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1357 C. civ. determină imposibilitatea obligării părţilor la îndeplinirea vreunei obligaţii ce ar putea avea ca izvor instituţia juridică a răspunderii civile delictuale.

În susţinerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au expus textele de lege cuprinse în art. 22 alin. (2), art. 35 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1), art. 245 şi art. 246 alin. (1) C. proc. civ., după care au precizat că recurenta D. S.R.L. a dobândit dreptul de a difuza materialele jurnalistice ce sunt produse de către moderatorii/jurnaliştii J. S.A. fără a putea aduce vreun aport, a exercita vreun control sau a avea dreptul şi/sau obligaţia de a crea vreun filtru privitor la verificarea veridicităţii informaţiilor cuprinse în respectivele materiale jurnalistice. Astfel, toate materiale jurnalistice supuse analizei reprezintă creaţia exclusivă a angajaţilor/colaboratorilor J. S.A. şi nu a recurentei D. S.R.L..

Mai mult, au arătat că nu există niciun raport juridic între recurenta D. S.R.L. şi pagina de internet G., aceeaşi concluzie privind şi canalul de y G..

Astfel, raportat la obligaţia de a face stabilită prin decizia recurată în sarcina recurentei în sensul de înlătura materialele ce conţin afirmaţiile intimatului B. considerate de către instanţa de apel ca fiind fapte ilicite şi publicate pe reţeaua de socializare x (G.) pe canalul y - G., pe pagina de internet G., recurenţii au susţinut că va fi imposibil de realizat de către reprezentanţii societăţii.

Totodată, în susţinerea inexistenţei vreunui raport juridic între recurenta D. S.R.L. şi pagina de internet G., respectiv pagina de y G.., recurenţii au arătat că prin niciun mijloc de probă nu s-a dovedit că recurenta societate comercială ar exercita dreptul de proprietate asupra acestor platforme şi/sau că între aceasta şi J. S.A. ar exista o identitate.

Concluzionând, recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul B. (nume anterior C.), prin curator special K., întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe.

În motivare, recurentul a susţinut că aspectele semnalate în cauză sunt fapte penale şi aduc în atenţia publică activitatea desfăşurată de o persoană aflată la conducerea unui trust de presă în legătură cu alte persoane publice.

A arătat că există o bază factuală, chiar dacă ancheta DNA a vizat alte fapte penale şi nu şantajul. În mod corect, prima instanţă, în aprecierea caracterului ilicit al faptelor, a analizat raportul dintre art. 8 si art. 10 din Convenţie, respectiv dacă pârâţii au depăşit limitele libertăţii de exprimare şi au adus atingere drepturilor reclamantului protejate de art. 8 din Convenţie.

De asemenea, s-a făcut o analiză a prevederilor art. 75 C. civ. şi s-a verificat dacă nu a intervenit vreo cauză exoneratoare de răspundere în sensul art. 1353 C. civ., reţinând şi art. 30 din Constituţia României.

Prima instanţă a reţinut că reclamantul este un cunoscut om de afaceri, care se bucură de notorietate, apreciind corect că există o bază factuală suficientă care să justifice publicarea articolelor deoarece au existat anchete DNA, iar în cea mai mare parte afirmaţiile conţin judecăţi de valoare, fiind prezentate în manieră jurnalistică aspecte ce ţin de temele în discuţie.

Tema principală a articolelor se înscrie în limitele criticii admisibile şi intră în sfera de protecţie a art. 10 din Convenţie cât priveşte libertatea de exprimare şi este înscrisă în exerciţiul normal al dreptului la liberă exprimare, ceea ce reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.

Or, reclamantul s-a expus în mod voit criticii fiind o persoană publică şi nu poate fi reţinută nicio faptă ilicită în sarcina pârâtului. De asemenea, conţinutul emisiunilor şi articolelor difuzate în mediul on-line vizează în principiu o altă persoană şi sunt prezentate fapte şi comportamente imorale şi ilegale ale acesteia, context în care se vorbeşte şi despre reclamant.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate în cauză, excepţia lipsei de interes a recurentelor pârâte H. şi I., iar pe fond a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursurilor, intimatul a învederat că nu poate fi primite formulările abstracte utilizate de către recurenţi, care invocă în mod generic motivele de recurs prevăzute de C. proc. civ., fără a corela argumentele cu tezele de la art. 488 din C. proc. civ. şi fără a exista o argumentaţie aplicată, în concret, prin care să fie dezvoltate criticile. Din această perspectivă, recursurile cuprind doar o serie de aspecte de fond privind raporturile dintre părţi, nicidecum aspecte legate de modalitatea în care s-au aplicat dispoziţiile legale de către instanţa de apel. În special, recursul formulat de pârâtul B. este unul generic, care nu se încadrează în motivele de recurs reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fiind o reiterare a unor pretinse aspecte de fapt, ce sunt excluse de la analiza instanţei de recurs.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentele H. şi I., intimatul a susţinut este lipsit de interes, dat fiind că decizia recurată nu cuprinde dispoziţii împotriva acestora, iar instanţa de apel nu a constatat că acestea ar fi săvârşit fapte ilicite.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul B. (nume anterior C.), invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a constatat caracterul ilicit al afirmaţiilor pârâtului B. (nume anterior C.) privind săvârşirea de către reclamant a faptelor de şantaj, făcute în emisiunea "F.", difuzată pe canalul E., în data de 02.11.2020, minutele: 1:25:01; 1:26:57 şi 1:45:22, motiv pentru care a procedat la analiza şi a celorlalte cerinţe prevăzute de art. 1357 C. civ., pe care le-a apreciat întrunite în cauză, motiv pentru care l-a obligat pe pârât la repararea prejudiciului cauzat reclamantului.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în principal, aspecte care vizează temeinicia şi legalitatea sentinţei pronunţate de prima instanţă, care a reţinut că există o bază factuală suficientă care să justifice publicarea articolelor, iar cea mai mare parte a afirmaţiilor conţin judecăţi de valoare, fiind prezentate în manieră jurnalistică aspecte ce ţin de temele în discuţie.

Astfel, se observă că recurentul a prezentat doar argumente care să susţină legalitatea hotărârii primei instanţe, fără a prezenta veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia recurată, prin care hotărârea tribunalului a fost schimbată în parte ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamant.

Or, obiectul recursului este reprezentat, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., de hotărârile date în apel, de cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Cum însă recurentul nu a prezentat critici concrete care să vizeze raţionamentul instanţei de apel avut în vedere la pronunţarea soluţiei de admitere a apelului, se observă că deşi partea a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocarea este una formală, susţinerile părţii nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte cu privire la soluţia primei instanţe, care nu poate fi reapreciată în prezenta cale de atac.

Raportat la cele arătate de recurent prin cererea de recurs, se observă că recurentul nu a formulat alte critici concrete care să poată fi încadrate de către instanţă în unul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cauză, fără referire concretă la dispoziţiile instanţei de apel.

Ca atare, nu se poate decât să se constate că textele legale au fost invocate formal de către recurent, simpla indicare a unor texte de lege nefiind suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de pârâtul B. (nume anterior C.) nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de această parte.

Analizând, mai departe, excepţia nulităţii recursului declarat pârâţii D. S.R.L., H. şi I., invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată doar în termenul şi condiţiile prevăzute de lege pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Deşi recurentul este obligat să încadreze criticile aduse hotărârii recurate în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, există şi posibilitatea ca instanţa din oficiu analizând criticile astfel formulate, să le reîncadreze în raport cu aspectele concret criticate de către recurent faţă de hotărârea atacată.

Din analiza criticilor prezentate în memoriul de recurs, se constată că recurenţii au invocat mai multe cazuri de casare, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se observă că recurenţii au prezentat textul art. 22 alin. (2), art. 35 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1), art. 245 şi art. 246 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că nu există niciun raport juridic între recurenta D. S.R.L. şi pagina de internet www.realitateamedia.net, repectiv canalul de y cu aceeaşi denumire, fiind imposibil de realizat de către pârâta persoană juridică obligaţia stabilită în sarcina sa de instanţa de apel.

Această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., caracterul fondat al acestor critici urmând a fi analizat cu ocazia dezbaterilor asupra fondului.

În ceea ce priveşte criticile vizând considerentele contradictorii ale hotărârii atacate în ceea ce priveşte obligaţia stabilită prin dispozitiv în sarcina recurentei D. S.R.L., se constată că pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Relativ la criticile privind încălcarea dispoziţiilor de drept material, se observă că recurenţii au invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fără a indica care sunt normele de drept material pretins încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Însă, se reţine caracterul unitar al recursului şi faptul că sancţiunea nulităţii nu poate fi pronunţată în măsura în care se constată că măcar una sau o parte dintre critici se încadrează în cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii D. S.R.L., H. şi I., invocată de intimatul-reclamant.

Examinând, în continuare, excepţia lipsei de interes în declararea recursului de către pârâtele H. şi I., invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes, iar conform art. 33 teza I din cod:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual".

Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare, cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale, actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare ale acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cu care căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Or, în cauză, în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută o faptă ilicită în sarcina pârâtei H., în calitate de moderator al emisiunii, care să se concretizeze într-o depăşire a limitelor libertăţii de exprimare recunoscută de art. 10 CEDO, neputându-i-se imputa nerespectarea deontologiei profesionale sau reaua-credinţă pentru a-i fi antrenată răspunderea delictuală. În ceea ce o priveşte pe pârâta I., în calitate de producător al emisiunii, instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu a făcut nicio dovadă în sensul că această pârâtă ar fi producătorul emisiunii şi, chiar în ipoteza în care ar avea acea calitate, s-a reţinut că pârâta avea atribuţii legate de organizare, de bugete, de alegerea echipei, coordonarea între departamente, aprobare a scenariului, a programărilor producţiei, selectarea sau iniţierea unor concepte şi formate de emisiuni, deci de asigurarea bunei desfăşurări a emisiei din punct de vedere editorial şi tehnic conform formatului, astfel că nu s-a putut reţine încălcarea deontologiei profesionale în condiţiile în care s-a constatat că singurele afirmaţii defăimătoare aparţin unui invitat al emisiunii respectiv intimatului-pârât B. (nume anterior C.), în raport de care nu există o relaţie de tipul comitent-prepus, iar în privinţa modalităţii în care s-au derulat dezbaterile în cadrul emisiunii şi a atitudinii moderatorului nu a fost identificată nicio încălcare a obligaţiilor profesionale.

Astfel, prin decizia recurată a fost admis apelul reclamantului şi schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că s-a constatat caracterul ilicit al afirmaţiilor pârâtului B. privind săvârşirea de către reclamant a faptelor de şantaj, pârâtul B. fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru afirmaţiile constatate ca fiind ilicite şi la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile constatate ca fiind ilicite, publicate pe canalul deţinut pe reţeaua y respectiv Spovedania lui C., precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea, iar cu privire la pârâta D. S.R.L. instanţa de apel a obligat-o să procedeze la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile pârâtului B. (nume anterior C.) constatate ca fiind ilicite, publicate pe reţeaua de socializare x (G.), pe canalul de y - G., pe pagina de internet https:/G. precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

În raport cu soluţia pronunţată de instanţa de apel, având în vedere că în sarcina pârâtelor persoane fizice nu s-a reţinut o faptă ilicită, iar instanţa nu le-a obligat în vreun fel faţă de reclamant, verificând condiţia relativă la interesul exercitării prezentului recurs de către pârâtele H. şi I., Înalta Curte constată că acesta nu subzistă, condiţia caracterului actual al interesului recurentelor în declararea căii de atac nefiind îndeplinită, sens în care, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

Procedând în continuare la analiza fondului recursului dedus judecăţii, se observă că, în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii referitoare la obligaţia stabilită prin dispozitiv în sarcina recurentei D. S.R.L., în condiţiile în care în considerentele deciziei recurate s-a reţinut că, dată fiind împrejurarea că nu s-a reţinut în persoana intimatelor-pârâte H. şi I. vreo faptă ilicită, în mod corect prima instanţă a respins cererea în contradictoriu pârâta D. S.R.L., ca neîntemeiată.

Critica este fondată, în cauză existând o motivare contradictorie a instanţei de apel de natură a nu susţine soluţia de admitere a căii de atac cu privire la recurenta D. S.R.L., hotărârea atacată nefiind motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., contradicţia la care se referă norma citată, atunci când priveşte doar argumentele instanţei de judecată, trebuie să fie una de natură să conducă la concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situaţii întâlnindu-se, exempli gratia, atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele, netemeinicia sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc.

Analizând decizia recurată, se observă că instanţa de apel, ţinând cont de limitele efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat, a expus pe larg situaţia de fapt a litigiului, a analizat defalcat faptele pretins ilicite ale fiecăreia dintre pârâte, concluzionând, în ceea ce o priveşte pe pârâta D. S.R.L., raportat la dispoziţiile art. 1373 alin. (1) şi art. 1357-1358 C. civ., că în condiţiile în care nu s-a reţinut în sarcina intimatelor-pârâte persoane fizice vreo faptă ilicită, în mod corect prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea în contradictoriu cu pârâta persoană juridică.

Astfel, instanţa de apel a prezentat aspecte teroretice cu privire la obligaţia comitentului de reparare a prejudiciului cauzat de prepuşii săi, arătând că este stabilită răspunderea comitenţilor pentru fapta prepuşilor numai dacă în persoana prepusului sunt întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzute de art. 1349 C. civ., la care se adaugă încă două cerinţe speciale, să existe un raport de prepuşenie şi fapta ilicită să fi fost săvârşită de către cel pentru care răspunde în exerciţiul funcţiei ce i-a fost încredinţată sau în legătură cu atribuţiile sale.

Or, cum în privinţa pârâtelor persoane fizice s-a apreciat că nu au săvârşit fapte ilicite, instanţa de apel a confirmat, în considerente, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L..

Însă, cu toate acestea, în dispozitivul deciziei recurate, instanţa de apel a obligat pârâta D. S.R.L. să procedeze la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile pârâtului B. (nume anterior C.) constatate ca fiind ilicite, publicate pe reţeaua de socializare x (G.), pe canalul de y - G., pe pagina de internet https:/G. precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea.

În acest context, există o contradicţie evidentă între considerente şi dispozitivul deciziei recurate care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii, aceasta întrucât instanţei de recurs îi revine să verifice dacă legea a fost aplicată în mod corect faptelor reţinute de instanţa de apel. Or, de vreme ce instanţa de apel a realizat o contradicţie între considerente şi dispozitiv, instanţa de recurs nu poate trage nicio concluzie certă cu privire la legalitatea hotărârii, a cărei casare se impune pentru neîndeplinirea obligaţiei de motivare.

Astfel cum s-a statuat în mod constant în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, motivarea hotărârii judecătoreşti constituie o garanţie contra arbitrariului, instanţa fiind obligată să îşi dezvăluie raţionamentele de ordin factual şi juridic care au determinat adoptarea soluţiei, motivarea fiind de natură să convingă partea care a pierdut că există raţiuni temeinice pentru aceasta, că apărările sale au fost analizate cu atenţie şi că au fost înlăturate pentru motive justificate.

Întrucât decizia recurată nu este motivată conform standardelor de calitate ce au ca reper dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fapt ce împiedică verificarea controlului ierarhic superior asupra hotărârii primei instanţe, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează să analizeze dacă poate fi atrasă în sarcina pârâtei D. S.R.L. răspunderea comitentului pentru fapta prepusului raportat la circumstanţele factuale stabilite şi unele intrate sub autoritate de lucru judecat ca urmare a necontestării.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa supremă constată că nu se mai impune analizarea acestuia, dat fiind că s-a constatat caracterul întemeiat al criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, ipoteză în care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel în ceea ce priveşte soluţia de obligare a pârâtei D. S.R.L. să procedeze la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile pârâtului B. (nume anterior C.) constatate ca fiind ilicite, publicate pe reţeaua de socializare x (G.), pe canalul de y - G., pe pagina de internet https:/G. precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii D. S.R.L., H. şi I., invocată de intimatul-reclamant.

Anulează recursul declarat de pârâtul B. (nume anterior C.) împotriva deciziei civile nr. 334 A din 06 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtele H. şi I. împotriva aceleiaşi decizii.

Admite recursul declarat de pârâta D. S.R.L., prin administrator judiciar L., împotriva deciziei civile nr. 334 A din 06 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel în ceea ce priveşte soluţia de obligare a pârâtei D. S.R.L. să procedeze la înlăturarea materialelor ce conţin afirmaţiile pârâtului B. (nume anterior C.) constatate ca fiind ilicite, publicate pe reţeaua de socializare x (G.), pe canalul de y - G., pe pagina de internet https:/G. precum şi a oricăror trimiteri şi referiri la acestea.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.