Competence to validate fiscal garnishment: territorial jurisdiction of third-party debtor under Fiscal Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Onești Court, ruling that it holds territorial competence over the validation of a garnishment. The dispute involved a local administrative unit requesting the validation of a garnishment established against a third-party debtor in a fiscal enforcement proceeding, with the Onești and Panciu courts initially disagreeing on their respective jurisdictions. The court held that the general rule in the Code of Civil Procedure governing the court of the debtor’s domicile is superseded by the special provisions of the Fiscal Procedure Code, which designate the court where the third-party debtor is domiciled as the competent forum for deciding on the maintenance or annulment of garnishments in tax enforcement cases. Consequently, because the third-party debtor’s headquarters were located within the Onești jurisdiction, the Onești Court was deemed competent to rule on the matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 791 C. proc. civ, art. 790 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 237 din Legea nr. 207/2015, art. 651 C. proc. civ; Competence to validate fiscal garnishment: territorial jurisdiction of third-party debtor under Fiscal Procedure Code: Instanţa de executare este Judecătoria Panciu, întrucât debitorul are domiciliul în circumscripţia acestei instanţe (comuna Câmpuri, sat Feteşti, judeţul Vrancea). Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi aparţine Judecătoriei Panciu în temeiul art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cauzei.
Prin cererea de validare poprire înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. x/2023, petenta Unitatea Administrativ-Teritorială Câmpuri a solicitat, în contradictoriu cu debitorul A. şi cu terţul poprit societatea B. S.R.L., validarea popririi înfiinţate prin adresa din 19.06.2023 în dosarul de executare nr. 2538 din 06.12.2021.
În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 786, art. 789, art. 791 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 157 din 08 februarie 2024 pronunţată de Judecătoria Oneşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Panciu.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de validare poprire este de competenţa instanţei de executare, conform art. 790 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Instanţa de executare este Judecătoria Panciu, întrucât debitorul are domiciliul în circumscripţia acestei instanţe (comuna Câmpuri, sat Feteşti, judeţul Vrancea). Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi aparţine Judecătoriei Panciu în temeiul art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
2.2 Judecătoria Panciu a pronunţat sentinţa civilă nr. 418/2024 din 11 aprilie 2024 prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 237 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora, dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi.
Instanţa a mai reţinut că terţul poprit are sediul în com. Dofteana, jud. Bacău şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este reprezentat de cererea prin care petenta Unitatea Administrativ-Teritorială Câmpuri, în contradictoriu cu debitorul A. şi cu terţul poprit societatea B. S.R.L., a solicitat să se dispună validarea popririi înfiinţate prin adresa din 19.06.2023 în dosarul de executare nr. 2538 din 06.12.2021.
Conflictul de competenţă a fost determinat de modalitatea în care instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa au apreciat cu privire la incidenţa în cauză fie a art. 790 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fie a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, mai precis de aplicarea diferită de către instanţele de judecată a normelor de drept generale şi, respectiv, speciale, incidente în materie de executare silită.
În speţă, în dosarul de executare nr. 2538/2021 a fost demarată, în temeiul prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, procedura de executare silită împotriva debitorului A..
În dosarul menţionat, prin adresa nr. x/19.06.2023 a fost înfiinţată poprirea asupra terţului poprit societatea B. S.R.L. până la concurenţa sumei de 41.545 RON, prevăzută în titlul executoriu nr. x/18.05.2023.
Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, însă, în materia executării creanţelor fiscale, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ, cu denumirea marginală "Executarea silită a terţului poprit" stabilind următoarele:,,(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi în situaţia în care se execută o creanţă fiscală, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, care se pronunţă asupra regularităţii înfiinţării popririi. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi aricol, pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silită poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Aşa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valenţă principiului specialia generalibus derogant.
Aşadar, având în vedere că terţul poprit are sediul în comuna Dofteana, judeţul Bacău, localitatea aflată în circumscripţia Judecătoriei Oneşti, în aplicarea dispoziţiilor menţionate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.