Paternity disclaimer Claimant's forum choice upheld; jurisdiction set with Cornetu Court.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 05.04.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. prin reprezentant legal C., a solicitat instanţei să constate că reclamantul, în calitate de soţ al mamei minorului, nu este tatăl minorului B., precum şi să dispună radierea numelui reclamantului de la rubrica "tatăl minorului" din Registrul Stării civile şi din certificatul de naştere al minorului.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 414 alin. (2), art. 429 alin. (1), art. 430, art. 438 C. civ., art. 148-151, 192 şi 195 C. proc. civ.

La data de 15.05.2023, pârâta C., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al pârâtului-minor B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu în soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea excepţiei, pârâta a arătat că la data promovării acţiunii, domiciliul acesteia, precum şi domiciliul minorului, se afla în mun. Deva, jud. Hunedoara, iar acţiunea întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 430 C. civ., fiind o acţiune în tăgada paternităţii, nu poate fi asimilată unei cereri în stabilirea filiaţiei.

Raportat la adrese de reşedinţă a minorului, precum şi a pârâtei, aceasta a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă.

1. Prin sentinţa nr. 4817/2023 din 27.09.2023, Judecătoria Cornetu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta se determină în raport cu obiectul cererii introductive, în speţă tăgada paternităţii, şi fiind vorba despre o pricină referitoare la persoane, iar nu la bunuri, competenţa teritorială este absolută.

Instanţa a mai reţinut că, dacă în cazul mamei sau a presupusului tată biologic scopul urmărit este circumscris interesului superior al copilul de a înlătura o paternitate care nu corespunde realităţii, astfel încât să se deschidă posibilitatea stabilirii legale a paternităţii copilului faţă de tatăl biologic, în cazul introducerii cererii de chemare în judecată de soţul mamei, cum este cazul şi în prezenta speţă, scopul urmărit de acesta prin acţiunea în tăgada paternităţii îl constituie înlăturarea unei paternităţi care nu corespunde adevărului biologic.

Instanţa a concluzionat că acţiunii în tăgada paternităţii i se aplică regula generală în privinţa competenţei teritoriale a instanţei, înscrisă în art. 107 C. proc. civ., iar nu dispoziţia cuprinsă în art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi, întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta C. avea adresa de reşedinţă în municipiul Deva, jud. Hunedoara, locuind împreună cu minorul B., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Deva.

2. Prin sentinţa nr. 296/20.03.2024, Judecătoria Deva a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. are în vedere cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă, or, printre acţiunile care pot face obiectul sesizării instanţei de tutelă nu a fost inclusă şi acţiunea în tăgada paternităţii.

Instanţa a considerat că reclamantul a învestit în mod legal Judecătoria Cornetu, având în vedere că în conformitate cu art. 116 C. proc. civ. îi revenea alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa de la domiciliul pârâtei, conform art. 107 C. proc. civ., şi instanţa de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care odată aleasă competenţa de soluţionare a cauzei, instanţa rămâne învestită şi nu poate declina competenţa în favoarea altei instanţe de judecată.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A., de a se constata că nu este tatăl minorului B. (acţiune în tagada paternităţii), conflictul de competenţă fiind determinat de modalitatea în care instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa au apreciat cu privire la incidenţa în cauză fie a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fie ale dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte constată că în materie de filiaţie, legiuitorul a reglementat o competenţă teritorială distinctă, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabilind că în aceste cazuri, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, cât şi celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 414 - 449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternităţii.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cât şi art. 114 din acelaşi cod se referă la cereri date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, inclusiv cele privitoare la tăgada paternităţii, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin aceste din urmă dispoziţii este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Se observă însă că, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, tăgadă paternitate, a fost instituită o competenţă teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., putând fi învestită şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Totodată, deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ. Deci, aceste prevederi legale instituie o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Rezultă din aceste dispoziţii legale că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată. Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă că, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune numai între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are el însuşi domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.

Prin urmare, întrucât reclamantul şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege în sensul de a investi instanţa de la domiciliul său, în speţă, Judecătoria Cornetu, în acord cu dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.