Territorial jurisdiction in tax enforcement challenges: Competence determined by debtor's domicile at initial enforcement authority seizure

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată la 11 august 2022, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata Comuna Tetoiu, Serviciul de Taxe şi impozite, împotriva titlului executoriu nr. x din 12.07.2022 şi somaţiei aferente din aceeaşi dată, întocmite în dosarul nr. x/2022, solicitând anularea tuturor actelor de executare şi încetarea executării silite pornite în contra sa ca urmare a intervenirii prescripţiei creanţelor respective.

Temeiul de drept nu a fost indicat.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Bălceşti prin sentinţa civilă nr. 505 din data de 09 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Judecătoria Bălceşti a reţinut, în esenţă, că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 260 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, potrivit cărora persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea Codului de procedură fiscală de organele de executare silită, precum şi în cazul în care acestea refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. În completare, art. 260 alin. (3) precizează că o atare contestaţie poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dacă acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Judecătoria a mai arătat că, potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Întrucât în cauză dosarul de executare silită nr. x/2022 s-a format la 12 iulie 2022, dată la care contestatorul figura cu domiciliul în municipiul Craiova, Judecătoria Bălceşti a considerat că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2599 din data de 11 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă şi a suspendat cauza până la soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că U.A.T. Tetoiu - Serviciul de Taxe şi Impozite, care este organ de executare, a fost sesizat la data de 07.01.2014 şi, deşi nu este cert dacă la acea dată a deschis un dosar de executare propriu-zis, sesizarea lui a fost făcută la această dată şi acesta a realizat mai multe acte specifice executării precum: somaţia din 18 august 2014, somaţia din 23 noiembrie 2015, somaţia din 1 noiembrie 2016 precum şi altele.

Judecătoria Craiova a concluzionat că, întrucât competenţa teritorială a instanţei este dată de data sesizării organului de executare iar la data de 07.01.2014 contestatorul avea domiciliul în raza de competenţa a Judecătoriei Bălceşti, acestei din urmă instanţe îi revine competenţa de a soluţiona cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti, la data de 11 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata UAT Tetoiu, contestaţie la executare şi contestaţie la titlu împotriva titlului executoriu nr. x din 12.07.2022 şi somaţiei aferente din aceeaşi dată, întocmite în dosarul nr. x/2022, solicitând anularea tuturor actelor de executare şi încetarea executării silite pornite în contra sa ca urmare a intervenirii prescripţiei creanţelor respective.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Astfel, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte este reglementată, astfel cum reţin şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestaţiilor la executare, a cererilor de încuviinţare a executării silite, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, U.A.T. Tetoiu - Serviciul de Taxe şi Impozite, care este organ de executare, a fost sesizat la data de 07 ianuarie 2014, fiind întocmite mai multe acte specifice executării (somaţia din 18 august 2014, somaţia din 23 noiembrie 2015, somaţia din 1 noiembrie 2016).

Conform fişei de evidenţă DEPABD de la dosarul Judecătoriei Bălceşti, la data de 07 ianuarie 2014, contestatorul A. figura cu domiciliul în judeţul Vâlcea.

Întrucât competenţa teritorială a instanţei se stabileşte în raport cu data sesizării organului de executare, iar contestatorul avea domiciliul, la data sesizării organului de executare, în raza de competenţă a Judecătoriei Bălceşti, revine acestei din urmă instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.