Jurisdiction for execution challenge: territorial competence of debtor’s domicile when execution authorized by bailiff

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 13.04.2023 cu nr. x/2023, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executare împotriva executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/21.07.2008. Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 79/2015 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C., pentru suma de 8.194,42 RON.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 696 - 698, 707, art. 711 -717 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 616 din 20 iunie 2023, Judecătoria Moreni a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în dosarul execuţional nr. x/2015, înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc C., a fost înregistrată cererea creditorului cesionar B., împotriva debitorului A., în temeiul titlului executoriu - contract de credit nr. x/21.07.2008.

Prin încheierea din data de 25.11.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului A..

Instanţa a avut în vedere decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în care s-a statuat că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare rămâne câştigată în favoarea judecătoriei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, această apreciere dând, în opinia instanţei, eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 2515/2024 din 12 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 650 C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul sesizării organului de executare, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa mai arătat că, din cererea introductivă şi actele de executare rezultă faptul că debitorul are sediul în Moreni, jud. Dâmboviţa, localitate aflată pe raza de competenţă a Judecătoriei Moreni.

Instanţa a mai reţinut că nu este incidentă hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii nr. 20/2021, de vreme ce această decizie nu este aplicabilă în prezentul litigiu în care executarea silită se desfăşoară împotriva unui singur debitor. Respectiva hotărâre era aplicabilă numai în situaţia în care executarea silită s-ar fi derulat împotriva mai multor debitori cu domicilii sau sedii diferite în care s-ar fi pronunţat deja o hotărâre de încuviinţare a executării silite de către o anumită instanţă, care a devenit competentă să soluţioneze toate contestaţiile la executare ulterioare.

În prezentul litigiu, prin faptul că s-ar fi învestit cu formulă executorie contractul care constituie titlul executoriu de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în absenţa unui text legal care să prevadă expres că a devenit competentă această instanţă să soluţioneze şi contestaţiile la executare, nu este permis să se deroge de la disp. art. 651 C. proc. civ. Excepţiile la regula instituită prin acel articol sunt de strictă interpretare, oricare derogare fiind necesar să fie prevăzută expres într-un text legal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Moreni şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul A..

Conflictul de competenţă a fost determinat de modalitatea în care instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa au apreciat cu privire la incidenţa în cauză fie a Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, fie a dispoziţiilor C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul sesizării organului de executare.

Se observă că, potrivit art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, astfel încât dispoziţiile aplicabile în cauză sunt cele care erau în vigoare la respectivul moment, şi anume la data de 06 februarie 2015, dată la care cererea de încuviinţare a executării silite a fost introdusă pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C., potrivit dovezii de la dosarul de executare.

Potrivit art. 650 C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul sesizării organului de executare, 06 februarie 2015, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din cererea introductivă şi actele de executare rezultă faptul că debitorul are sediul în Moreni, jud. Dâmboviţa, localitate aflată pe raza de competenţă a Judecătoriei Moreni.

Conform art. 6401 alin. (2) din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite), cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului.

Art. 665 alin. (2) din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite), prevedea că "executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor".

În situaţia expusă, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, ci de către executorul judecătoresc, conform dispoziţiilor art. 665 alin. (2) C. proc. civ. în forma în vigoare la data începerii executării silite, astfel încât calitatea de instanţă de executare nu se poate raporta la acest aspect.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.