Waiver of appeal in state liability claim for wrongful prosecution and preventive detention

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cererii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/23.06.2020, reclamanta A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună:

- obligarea pârâtului la plata sumei de 23.677,95 RON şi 6000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli judiciare pe care le-a avansat cu titlu de onorariu avocat, şi la plata sumei de 5.749,92 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli judiciare achitate şi constând în cheltuieli cu trimiteri poştale (194,92 RON), cheltuieli de judecată stabilite de instanţă (3.230 RON), taxe de timbru judiciar (450 RON) şi onorarii experţi judiciari (1875 RON), atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în legătură cu dosarul penal nr. x/2014 al DNA Structura Centrală în care a fost reţinută şi arestată, cu dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosar fond), declinat la dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti (fond) şi cu dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosar apel);

- obligarea pârâtului la plata sumei de 7.582,94 RON, daune materiale, reprezentând beneficiul nerealizat prin rezilierea unui contract la B.;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 166.700 euro cu titlu de daune morale pentru perioada în care a fost supusă pe nedrept punerii în mişcare a acţiunii penale şi judecării sale pe nedrept;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 115.000 de euro pentru perioada arestării preventive nelegale;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumei solicitate, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecata şi până la achitarea integrală a sumei datorate;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2006 din 20 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect "pretenţii".

A obligat pârâtul la plata sumei de 1875 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare achitate de reclamantă în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale pentru perioada arestării preventive, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective.

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac declarată în cauză.

Împotriva sentinţei civile nr. 2006 din 20 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă au declarat apel reclamanta A. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 04.12.2023, în cadrul dosarului nr. x/2020, apelanta-reclamantă A. a formulat cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) rap. la art. 86 alin. (2), art. 96 din Legea nr. 304/2022, art. 127, art. 128 şi art. 294 din Legea nr. 303/2022 precum şi a dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. proc. civ. în măsura în care se interpretează că aceste din urmă dispoziţii procesual civile ar permite participarea procurorilor din parchetele specializate, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), respectiv Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) la soluţionarea cauzelor civile, în locul procurorului parchetului competent material şi teritorial să reprezinte Ministerul Public în raport de gradul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei (tribunal sau curte de apel).

5. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din 14 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelanta-reclamantă A..

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (2) din C. proc. civ. în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24 din Constituţia României.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2), art. 86 alin. (2), art. 96 din Legea nr. 304/2022, respectiv a dispoziţiilor art. 127, art. 128 şi art. 294 din Legea nr. 303/2022, ca inadmisibilă.

6. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva încheierii din 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta A. a declarat recurs la data de 15 martie 2024, neindicând temeiurile legale în baza cărora a formulat recurs şi nici motivele de recurs.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (23 iunie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 mai 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

Prin încheierea din 14 mai 2024 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se comunica intimatului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 14 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, şi a fost acordat termen în cauză la data de 18 iunie 2024, cu citarea părţilor, recurenta cu solicitarea de a indica instanţei dacă solicită a se lua act de cererea sa de renunţare la judecata recursului în lipsa părţilor legal citate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de cererea de renunţare la calea de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi. Prin urmare, renunţarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziţie permis părţilor în procesul civil.

Întrucât recurenta-reclamantă şi-a manifestat voinţa, prin cererea de renunţare depusă la dosarul cauzei, de a renunţa la calea de atac declarată, devin incidente dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Astfel, renunţarea la calea de atac antrenează consecinţa achiesării exprese la hotărârea atacată prin exercitarea căii de atac la care s-a renunţat. În cauză, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunţare la judecată, înregistrată în dosarul de recurs la fila x, semnată electronic, prin care a declarat că înţelege să renunţe la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar.

Văzând manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante, exprimată cu respectarea dispoziţiilor de procedură enunţate mai sus, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă din 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă din 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.