Restitution order upheld; appeal nullified for non-cassation grounds in special-use rights dispute

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 7 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Lugoj, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar, Instituţia Prefectului - Judeţul Timiş, prin Prefect, B., C. şi D., a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021 privind acordarea dreptului de folosinţă special pentru suprafaţa de 8.564 m.p. teren intravilan situat în Lugoj, str. x, solicitând, în principal:

1. să se admită contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021 privind acordarea dreptului de folosinţă special pentru suprafaţa de 8.564 m.p. teren intravilan situat în Lugoj, str. x, emisă de Primăria Municipiului Lugoj;

2. să se constate nulitatea absolută/să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021 privind acordarea dreptului de folosinţă special pentru suprafaţa de 8.564 m.p. teren intravilan situat în Lugoj, str. x, emisă de Primăria Municipiului Lugoj;

3. să se constate că, în mod greşit, s-a dispus retrocedarea, respectiv acordarea dreptului de folosinţă special pentru terenul intravilan în suprafaţă totală de 8.564 m.p., înscris în CF nr. x Lugoj, provenit din CF vechi x LR nr. top x-4065/64/1, în cotă de 1/1, d-nei B., d-nei C. şi d-nei D.;

4. să se constate că reclamanta/contestatoarea este proprietara construcţiilor existente pe acest teren şi a dobândit aceste construcţii prin divizare şi reorganizare de la E. S.A. (tot terenul este ocupat cu platforme betonate fiind îngropate cisterne de 10.000 l pentru combustibil - având în vedere profilul societăţii);

5. să se constate că aceste construcţii au fost ridicate/efectuate cu autorizare de către întreprinderea/societatea iniţială din care s-a desprins reclamanta-contestatoare;

6. să se constate că s-a plătit impozit pe teren şi construcţii şi s-au respins în mod constant reclamantei-contestatoare solicitările de intabulare a acestor imobile;

7. obligarea pârâţilor de rang 1-3 la acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti către pârâtele de rang 4, 5, 6;

8. notarea prezentului proces în CF. x Lugoj;

În subsidiar, în cazul în care instanţa va respinge cele solicitate pe cale principală, reclamanta a solicitat:

l. să se constate că patrimoniul reclamantei s-a micşorat cu o valoare echivalentă ca mărime şi care se regăseşte în patrimoniul pârâtelor 4, 5, 6 ca efect al acordării dreptului de folosinţă special pentru suprafaţa de 8.564 m.p. teren intravilan situat în Lugoj, str. x potrivit Dispoziţiei nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021 - îmbogăţirea fără justă cauză;

2. în cazul în care instanţa consideră neîntemeiată cererea de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021, a solicitat:

- obligarea pârâtelor B., C., D. la restituirea către reclamantă a sumei totale ce reprezintă investiţiile efectuate, sumă ce o va detalia ulterior, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânzile legale aferente acestei sume, de la data cererii de chemare în judecată şi până la restituirea efectivă.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 155/PI din data de 8 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş, secţia I civilă: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Timiş; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Timiş prin Prefect, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Consiliului Local al Municipiului Lugoj invocată de pârât; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.

S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Lugoj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă; a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată de pârâtă; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă; a admis excepţia lipsei de interes cu privire la capetele de cerere principale 3, 4, 5, 6, 7, invocată de instanţă din oficiu; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.

S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Lugoj prin Primar, B., C. şi D., ca lipsită de interes; a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la pârâtul Consiliului Local al Municipiului Lugoj invocată de pârât ca rămasă fără obiect; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Lugoj invocată de pârât ca rămasă fără obiect; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Lugoj prin Primar invocată de pârât; a respins excepţia tardivităţii formulării cererii invocată de pârâtele B., C.

şi D. ca nefondată; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtele B., C. şi D. ca nefondată; a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtele B., C. şi D. ca nefondată; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Lugoj prin Primar, B., C. şi D. ca nefondată; a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 241 din data de 12 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 155/PI din data de 8 februarie 2023, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Lugoj prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Lugoj prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar, Instituţia Prefectului - Judeţul Timiş prin Prefect, B., prin mandatar F., C., prin mandatar F. şi D. prin mandatar F..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 241 din data de 12 octombrie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timişoara pentru a judeca în fond cererea ce formează obiectul prezentului dosar, cu cheltuieli de judecată.

În esenţă, recurenta-reclamantă a apreciat că în mod greşit instanţa de apel a validat admiterea de către tribunal a excepţiei lipsei de interes pentru petitele 3-7 din cererea de chemare în judecată şi a reţinut că nu există niciun motiv pentru a se dispune anularea dispoziţiei, că imobilul a fost preluat prin efectul Legii nr. 119/1948 şi nu al Legii nr. 187/1945, precum şi că nu a adus nicio critică considerentelor tribunalului care au determinat concluzia că nu sunt întrunite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, considerente care, în aceste limite, au intrat în puterea lucrului judecat.

Recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, în opinia sa, nefiind analizate toate aspectele relevante în speţă.

Astfel, a arătat că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului, atât din perspectiva încălcării art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cât şi prin prisma nerespectării prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a afirmat că atât motivarea instanţei de apel cât şi a primei instanţe nu îndeplinesc exigenţele textului legal indicat anterior, instanţa nepronunţându-se cu privire la întreg probatoriul administrat în prezenta cauză şi nici asupra tuturor cererilor formulate.

A subliniat că instanţa nu a indicat motivele pentru care a înlăturat probele pe care le-a solicitat şi prin care dorea să dovedească temeinicia acţiunii.

A precizat că, prin încheierea de şedinţă din 14 iunie 2023 s-a consemnat în mod eronat că "Reprezentanta apelantei depune la dosar un set de înscrisuri, după care solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că a formulat o cerere către Arhivele Naţionale, prin care a solicitat comunicarea extrasului CF prin care a fost expropriat imobilul şi schimbarea numărului de CF, pentru a arăta că schimbarea s-a produs în baza legii agrare şi a exproprierii, iar nicidecum în baza legii privind naţionalizarea." Or, din solicitările emise de către instanţă coroborate cu înscrisurile pe care le-a depus la termenul din 14 iunie 2023, cât şi din răspunsul la solicitarea instanţei, rezultă că a solicitat emiterea de către instanţă a 2 adrese: o adresă către O.C.PI. Timiş, prin care să solicite eliberarea extrasului de CF nr. x LR (Lugojul Român) nr. top. x teren în suprafaţă de 12.625 m.p., care a fost transcris în CF nr. x LR în baza Legea nr. 187/1945, cât şi actele care au stat la baza acestei intabulări, respectiv încheierea nr. 560/1950 (motivând că a solicitat eliberarea acestor înscrisuri de la O.C.P.I. Timişoara întrucât B.C.P.I. Lugoj a susţinut că a predat aceste dosare către arhiva O.C.P.I. Timiş; o adresă către Arhivele Statului Timiş, prin care să solicite eliberarea înscrisurilor din inventarele fondurilor şi colecţiilor aflate la Arhivele Naţionale, respectiv date cu privire la Reforma Agrară, cât şi cu privire la situaţia bunurilor imobile a societăţii G. S.A., preluate sub orice formă de către Statul Român.

A menţionat că răspunsul primit de la O.C.P.I. Timiş a fost în sensul că în arhiva B.C.P.I. Lugoj nu se regăseşte CF nr. x Lugojul Român, iar Arhivele Statului Timiş a transmis instanţei recomandarea de a se adresa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş şi, totodată, în ceea ce priveşte înscrisurile solicitate, a comunicat că este necesar să îi fie transmise următoarele date: genul documentelor, denumirea instituţiei/instituţiilor emitente, precum şi anul/anii emiterii acestora.

Faţă de cele anterior arătate, a apreciat că instanţa de apel trebuia să repete adresele şi să solicite eliberarea înscrisurilor conform fondurilor arhivistice deţinute, respectiv arhivei de Carte Funciară, în condiţiile în care, prin actele depuse la termenul din 14 iunie 2023, indicase genul documentelor, denumirea instituţiilor emitente şi anul/anii emiterii acestora, iar antecesorul intimatelor-pârâte figura în:

"Inventar - Fond Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.L.), Dosare Persoane Juridice, Literele F,G, H, I, Î, J, K, L, M, N O - Volumul II - 2165 u.a." şi în "nr. Inventar 954 - Denumirea fondului sau colecţiei - Comisia Locală de Împroprietărire şi Expropriere Lugoj anii 1945-1947. Nr. u.a. 11".

Totodată, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a afirmat încălcarea normelor de drept material reprezentate de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 187/1945 şi Legea nr. 119/1948, întrucât principiul legalităţii actelor administrative presupune ca acestea să respecte anumite cerinţe: actele să fie adoptate sau emise de către autorităţile competente din punct de vedere material/teritorial şi în limitele acestor competenţe, conţinutul actelor administrative să fie conform cu cel al legii în baza căreia sunt emise, actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare, actele să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative şi cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege şi să fie în concordanţă cu ceea ce s-a solicitat de către intimate.

A arătat că, în prezenta cauză, prin dispoziţia contestată, s-a dat mai mult decât s-a cerut de către intimatele-pârâte, în sensul că "Terenul" ce face obiectul prezentei acţiuni nu figurează în cele două solicitări de retrocedare a intimatelor-pârâte de ordin 4, 5 şi 6, iar instanţa de apel s-a mulţumit să preia cele arătate deja de către tribunal prin sentinţa apelată şi a luat în considerare doar susţinerile părţilor adverse, apreciind în mod eronat că terenul ce face obiectul prezentei cauze a fost preluat prin efectele Legii nr. 119/1948 - Naţionalizare şi nu prin efectul Legii nr. 187/1945 Reforma Agrară, cât şi faptul că intimatele de ordin 4, 5 şi 6 au solicitat restituirea terenului ce face obiectul prezentei acţiuni.

A subliniat recurenta-reclamantă că principala motivare a instanţei de apel este aceea că, din înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu au reieşit elemente care să necesite anularea dispoziţiei nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2021, privind acordarea dreptului de folosinţă special pentru suprafaţa de 8.564 m.p. teren intravilan, situat în Lugoj, str. x 57, emise de Primăria Municipiului Lugoj şi că devine "obligatorie concluzia că numai dintr-o eroare s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român în temeiul Legii cu nr. 187/1945, iar nu al Legii cu nr. 119/1948, în baza căreia a fost preluată întreprinderea G.., Fabrica de ţiglă şi cărămiz. S. A. Lugoj, împreună cu terenul aferent din care în speţă interesează topografele x."

A susţinut recurenta-reclamantă că instanţa de apel nu a făcut o minimă analiză a documentelor, nereţinând măcar aspectele pe care a dorit să le indice/să le sesizeze, pentru a putea vedea dacă acestea se încadrează sau nu în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată sau ale Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar republicată.

Totodată, a menţionat că, în repetate rânduri, a arătat că intimatele-pârâte au indus în eroare instanţele de judecată, acestea considerând în mod greşit că, pe terenul ce face obiectul prezentei acţiuni, erau construite fabricile de ţiglă şi cărămidă, or, în cauză este vorba doar de o mică porţiune de teren în suprafaţă totală de 8.564 m.p., înscris în CF nr. x Lugoj, provenit din CF vechi x LR nr. Top x, aflată în posesia sa, în realitate terenul "iniţial" la care se face referire cuprinde peste 70.000 m.p. de teren.

Redând cele reţinute în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la respectarea garanţiilor date de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din perspectiva dreptului părţilor de a fi în mod real ascultate, precum şi a rigorilor ce se impun motivării unei hotărâri, recurenta-reclamantă a afirmat că instanţa nu a răspuns şi nu a analizat lipsa solicitării spre retrocedare a terenului ce face obiectul prezentei cauze şi nici înscrisurile din cartea funciară sau referirile la naţionalizare din dosarul administrativ, susţineri pe care, a menţionat că, le-a reiterat în răspunsurile la întâmpinare, cât şi pe calea concluziilor scrise.

II.2. Apărările formulate în cauză

II.2.1. Întâmpinarea formulată de intimatele-pârâte B., C. şi D.

În termen legal, intimatele-pârâte B., C. şi D. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, solicitând respingerea recursului ca netimbrat, iar, în situaţia timbrării căii de atac, anularea acestuia ca nemotivat.

Pe fondul recursului, au solicitat respingerea prezentei căi de atac ca nefondate, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a deciziei curţii de apel.

În susţinerea excepţiei netimbrării recursului, intimatele-pârâte au arătat că partea adversă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, împrejurare faţă de care, se impune anularea ca netimbrată a cererii de recurs, în conformitate cu cele statuate prin art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 şi art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Totodată, au susţinut că recurenta-reclamantă nu aduce critici deciziei recurate, limitându-se la a relua motivele enunţate iniţial în apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate în cauză şi care a fost respins, astfel că este incidentă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea căii de atac.

Au mai arătat intimatele-pârâte că recurenta-reclamantă a apreciat că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legislaţiei, însă nu a indicat în concret care sunt articole sau legea ce a fost aplicată sau interpretată greşit, iar invocarea, pe calea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a nerespectării unor adrese întocmite de instanţă de apel nu este posibilă.

Cu referire la susţinerile recurentei-reclamante prin care aceasta a afirmat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimatele-pârâte au apreciat că instanţa de apel a respectat obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce se raportează atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Pe fondul cauzei, intimatele-pârâte, în esenţă, au combătut afirmaţiile recurentei-reclamante şi au arătat că Dispoziţia Primarului Municipiului Lugoj a fost emisă conform dispoziţiilor legii speciale care guvernează restituirea proprietăţilor, iar, prin aceasta, emitentul nu a contestat faptul că există construcţii edificate pe teren, doar a arătat că acestea sunt neautorizate şi neevidenţiate în evidenţele cadastrale; în ceea ce priveşte procentul de ocupare a acestora, din planul depus la dosar se poate observa suprafaţa construcţiilor ca fiind de circa 600 m.p.

II.2.2. Întâmpinarea formulată de intimaţii-pârâţi Municipiul Lugoj, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar

În termen legal, intimaţii-pârâţi Municipiul Lugoj, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar au depus întâmpinare prin care, în principal, au invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea căii de atac ca nefondate.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, cu referire la prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., intimaţii-pârâţi au arătat că recurenta-reclamantă nu a demonstrat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în calea de atac a apelului şi la argumentele arătate de către instanţă în fundamentarea acesteia, ci încearcă o rejudecare pe fond a cauzei, evitând cele reţinute de către instanţa de apel, în condiţiile în care, în calea de atac a recursului, nu este posibilă o rejudecare pe fond a cauzei.

Pe fondul căii de atac, au reiterat cele arătate în faza procesuală a apelului, apreciind că dezlegarea dată cauzei, atât de Tribunalul Timiş, cât şi de Curtea de Apel Timişoara, este temeinică şi legală, instanţele reţinând corect atât starea de fapt, cât şi pe cea de drept incidente cauzei, soluţia având la bază o analiză extrem de judicioasă, aprofundată şi corectă a întregului probatoriu administrat în speţă, fiind cercetate toate chestiunile juridice deduse judecăţii, argumentele şi raţionamentul logico-juridic al instanţelor de fond şi de apel fiind cuprinzător şi elocvent.

II.2.3. Răspunsurile la întâmpinările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimatele-pârâte B., C. şi D. şi de intimaţii-pârâţi Municipiul Lugoj, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Lugoj, prin Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 reprezentată prin Primar, solicitând respingerea excepţiilor invocate, precum şi a celorlalte apărări formulate de către aceştia.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 15 ianuarie 2024, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 mai 2024, în temeiul art. 4711 C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la data de 11 iunie 2024, când Înalta Curte a respins excepţia netimbrării căii de atac şi a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei nulităţii recursului.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurenta-reclamantă a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocarea acestor motive de casare este doar formală, în condiţiile în care partea nu a adus deciziei atacate veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, în speţă, analizând cauza în limitele învestirii sale prin cererea de apel, respingând apelul reclamantei, curtea de apel a validat soluţia dată de către tribunal excepţiei lipsei de interes a recurentei-reclamante pentru petitele numerotate cu nr. 3-7, precum şi fondului pretenţiilor deduse judecăţii (reţinând că: în mod temeinic şi legal a conchis tribunalul că în speţă, trecerea în proprietatea statului a topografelor x s-a realizat în baza Legii cu nr. 119/1948 şi, prin urmare, acestea se circumscriu sferei de aplicare a Legii speciale reparatorii nr. 10/2001, iar nu legislaţiei fondului funciar; nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât recurenta-reclamantă nu are calitatea nici de unitate deţinătoare şi nici nu a făcut dovada autorizării construcţiilor existente pe terenul retrocedat intimatelor-pârâte persoane fizice).

Totodată, a reţinut că recurenta-reclamantă nu a adus nicio critică considerentelor pentru care tribunalul, în urma unei analize pertinente şi exhaustive a ajuns la concluzia că în speţă nu sunt întrunite nici condiţiile instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză, prevalată în subsidiar; simpla menţionare a instituţiei la punctul 5 din declaraţia de apel nu echivalează cu o critică punctuală şi concretă, aptă a primi un răspuns din partea instanţei de apel, iar, în absenţa dezvoltării unor motive de apel prin care să se arate de ce, contrar sentinţei apelate, instituţia îmbogăţirii fără justă cauză ar fi totuşi incidentă în speţă, considerentele tribunalului - în aceste limite - au intrat în puterea lucrului judecat, excedând controlului judiciar exercitat de instanţa de apel.

Afirmând că hotărârea recurată este criticabilă prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că prin hotărârea recurată nu au fost analizate toate aspectele relevante ce ţin de speţă, iar instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului şi nu a indicat motivele pentru care a înlăturat probele pe care le-a solicitat.

Însă, în dezvoltarea acestor susţineri, recurenta-reclamantă a pretins consemnarea eronată a unor aspecte în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2023 pronunţate de către curtea de apel şi a înţeles să critice valoarea dată probelor administrate în cauză, apreciind că, în urma răspunsurilor primite de la O.C.P.I. Timiş şi de la Arhivele Statului Timiş, instanţa de apel trebuia să emită din nou adrese către aceste instituţii pentru a obţine înscrisurile solicitate anterior.

Or, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate.

O atare argumentare a recursului nu poate fi circumscrisă motivului de casare reglement de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către parte, recurenta-reclamantă nearătând punctual în ce constă nemotivarea hotărârii, care sunt considerentele pretins a fi contradictorii şi care este contradicţia la care se referă şi nici care sunt acele aspecte străine de natura cauzei reţinute de către instanţa de apel şi care ar putea duce la concluzia nelegalităţii hotărârii recurate.

În plus, o eventuală menţionare eronată a unor aspecte în cuprinsul unei încheieri de şedinţă nu se poate îndrepta pe calea căii extraordinare de atac a recursului, ci urmând procedura reglementată de art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Prin urmare, atare susţineri pot fi valorificate, în condiţiile legii, în procedura îndreptării hotărârii, şi nu în calea extraordinară de atac a recursului, nefiind apte de o încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nici redarea unor aspecte pur teoretice despre cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea unei hotărâri pentru ca aceasta să respecte standardele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului nu pot fi apreciate a reprezenta critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, susţinerea unui motiv de recurs dintre cele prevăzute la alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. impunând, aşa cum s-a mai arătat, o raportare concretă şi punctuală la argumentele care au dus la pronunţarea soluţiei, reţinute de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe de altă parte, chiar dacă a indicat ca temei de drept al recursului art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi circumscrise acestui motiv de casare. Nelegalitatea la care se referă acest text trebuie să fie legată de legea aplicabilă, iar nu de chestiuni de fapt sau de apreciere a probelor administrate în cauză.

Încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greşită a unui text de lege corespunzător situaţiei de fapt etc.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă, deşi a făcut trimitere la art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la art. 1 alin. (5) din Constituţia României, precum la dispoziţiile cuprinse în mai multe acte normative - Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 187/1945 şi Legea nr. 119/1948) -, nu a invocat şi nu a demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-a referit exclusiv la o pretinsă interpretare eronată a probelor şi la stabilirea situaţie de fapt, ceea ce nu echivalează, însă, cu aplicarea greşită a legii, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante ce vizează valoarea dată de instanţele de fond probelor administrate, exprimarea propriei opinii cu privire la împrejurarea că instanţa de apel ar fi trebuit să procedeze la o retransmite a adreselor către O.C.P.I. Timiş şi către Arhivele Statului Timiş, precum şi afirmaţia că s-a reţinut în mod eronat că, din probele administrate, rezultă că terenul ce face obiectul cauzei a fost preluat prin efectul Legii nr. 119/1948 - Naţionalizare şi nu prin cel al Legii nr. 187/1945 Reforma Agrară, cât şi faptul că intimatele-pârâte persoane fizice au solicitat restituirea terenului, nu pot fi subsumate unor motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci, cel mult, unor motive de netemeinicie a acesteia, întrucât nu pun în discuţie conformitatea deciziei recurate cu normele de drept aplicabile.

Or, aşa cum s-a arătat deja, în recurs nu pot fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în calea extraordinară de atac rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi Cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Aşa fiind, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici de nelegalitate şi nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În consecinţă, constatând că susţinerile formulate de recurenta- reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi că, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute nici motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 241 din data de 12 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.