Peremption of recourse due to six-month procedural inactivity after suspension

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 598 din data de 29 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs reclamantul A..

I.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 mai 2023 şi a fost repartizată spre soluţionare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs.

Prin rezoluţia din data de 30 mai 2023, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 14 iunie 2023, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.

În cauză, prin rezoluţia din data de 18 iulie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 24 octombrie 2023, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2023, Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reţinând că părţile, care au fost legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din data de 8 mai 2024, a fost fixat termen la data de 11 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor în vederea discutării excepţiei perimării cererii de recurs.

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2024, Înalta Curte a invocat excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiaşi articol prevede că:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea se poate constata şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecării cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 24 octombrie 2023, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 24 aprilie 2024 (miercuri).

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (24 octombrie 2023), părţile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii şi nici nu au efectuat vreun alt act de procedură, neputând fi, aşadar, reţinut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.

În raport de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.