Passive procedural standing of signatory to illegal construction reception report under Law 10/1995 and GO 273/1994

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 2 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi Proiect E. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 45.000 euro în echivalent în RON la data achitării, reprezentând viciile ascunse ale imobilului situat în Timişoara, str. x, înscris în CF nr. x - Timişoara, nr. cad. x, regim de înălţare P+M, cu cheltuieli de judecată.

Pe parcursul procesului, reclamantul şi-a precizat acţiunea şi a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 46.500 euro, valoare care a rezultat din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Timişoara

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din data de 26 ianuarie 2016, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., D., E., Proiect E. S.R.L. şi C., şi, în consecinţă: i-a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata sumei de 25.000 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii) către reclamant; a respins în rest pretenţiile reclamantului; i-a obligat pe pârâţi la plata în solidar a unei părţi din cuantumul total al cheltuielilor de judecată, către reclamant, respectiv la plata sumei de 9.417,8 RON.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 134 din data de 11 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă: a stabilit că onorariul definitiv pentru domnul expert F. este în sumă de 15.337,5 RON; i-a obligat pe apelantul-reclamant A. la plata sumei de 4.918,77 RON şi pe apelanţii-pârâţi E. şi Proiect E. S.R.L la plata sumei de 4.918,77 RON, reprezentând diferenţa de onorariu de expert ce a rămas de achitat în etapa procesuală a apelului; a respins cererile de apel formulate de pârâţii Proiect E. S.R.L. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016; a admis cererile de apel formulate de reclamantul A. şi de pârâtul E. împotriva aceleiaşi sentinţe civile; a schimbat sentinţa civilă apelată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E. şi a respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât; a admis cererea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., Proiect E. S.R.L. şi D.; i-a obligat în solidar pe pârâţii B., C., Proiect E. S.R.L. şi D. la plata către reclamantul A. a sumei de 46.500 euro în echivalentul în RON la data plăţii; l-a obligat pe reclamantul A. la plata sumei de 1.000 RON către pârâtul E. cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă; i-a obligat, în solidar, pe pârâţii B., C., Proiect E. S.R.L. şi D. la plata către reclamantul A. a sumei de 16.086 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă; a obligat-o pe pârâta B. la plata către reclamantul A. a sumei de 6.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asigurarea de dovezi; i-a obligat pe apelanţii-pârâţi Proiect E. S.R.L. şi D. la plata către intimatul-reclamant a sumei de 5.380,5 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursurilor la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 134 din data de 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, au declarat recurs principal pârâtul D. şi recurs provocat reclamantul A..

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 august 2023 şi au fost repartizate aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 2.

II.2. Cererile de recurs

II.2.1. Recursul principal declarat de pârâtul D.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei civile nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, şi respingerea în totalitate a pretenţiilor băneşti formulate de recurentul-reclamant împotriva sa, în principal pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar ca neîntemeiate.

Totodată, a solicitat obligarea recurentului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată aferente întregului proces.

Astfel, a susţinut că decizia curţii de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material incidente prezentei speţe.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, recurentul-pârât a afirmat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/1995 (în forma în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

În opinia recurentului-pârât, din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 10/1995 (în forma în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), rezultă că răspunderea proiectantului poate fi angajată numai pentru viciile ce rezultă din nerespectarea normelor de proiectare, fiind logic ca răspunderea să fie direct proporţională şi în legătură directă cu atribuţiile fiecăreia dintre persoanele enumerate la art. 30 din Legea nr. 10/1995.

A menţionat că expertul a concluzionat că execuţia s-a efectuat după un proiect la faza de autorizare a lucrărilor de construire, şi nu după un proiect tehnic cu detalii de execuţie, contrar prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 şi ale art. 23 lit. b) din Legea nr. 10/1995, astfel că nu se poate afirma că viciile de construire se datorează proiectului, având în vedere că imobilul a fost executat în lipsa detaliilor de execuţie.

De asemenea, a arătat că art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora instituie în sarcina investitorului obligaţia de constituire a comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor pentru construcţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ (procedura recepţiei lucrării).

Prin urmare, a apreciat că întreaga răspundere privind numirea şi componenţa comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţii, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, revine, potrivit legii, investitorului, iar participarea sa la recepţie a fost în calitate de invitat, în condiţiile în care nu putea face parte din comisie ca membru.

II.2.1. Recursul provocat declarat de reclamantul A.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat calea de atac promovată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa de apel a admis în mod nelegal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E..

Astfel, a susţinut că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E., singurul considerent al acesteia fiind cel legat de ştampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., aplicată pe procesul-verbal de recepţie.

În opinia recurentului-reclamant, această motivare nu îndeplineşte cerinţele legale prevăzute la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, recurentul-reclamant a invocat că instanţa de apel a aplicat greşit, prin admiterea excepţiei, dispoziţiile art. 998-999 C. civ. de la 1864 (în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepţie), privind răspunderea pentru fapta proprie, precum şi pe cele ale art. 1003 C. civ. de la 1864.

A afirmat că instanţa de apel nu a observat faptul că, în conformitate cu conţinutul procesului-verbal de recepţie, membrii comisiei de recepţie sunt: preşedinte - C., specialist - D. şi specialist - ing. E..

Recurentul-reclamant a subliniat faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de recepţie, nu este menţionată nicăieri societatea Proiect E. S.R.L., iar aplicarea ştampilei societăţii nu poate suplini faptul că aceasta nu a fost nominalizată.

A apreciat recurentul-reclamant că aplicarea ştampilei pare a fi fost un element folosit pentru a "formaliza" o dată în plus un proces-verbal de recepţiei, care, în realitate, a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Ca atare, a susţinut că, din cuprinsul procesului-verbal de recepţie, rezultă cu evidenţă faptul că din comisia de recepţie a făcut parte intimatul-pârât E. şi nu societatea Proiect E. S.R.L.

În plus, a arătat că această concluzie este confirmată şi de răspunsurile la interogatoriile administrate în cauză, întrucât, la întrebarea nr. 3, intimatul-pârât E. a răspuns "Am făcut parte din comisie.", iar intimata-pârâtă societatea Proiect E. S.R.L. a afirmat că nu a avut nicio calitate, deoarece nu putea fi membru al comisiei.

A mai precizat şi că, la întrebarea nr. 4, intimatul-pârât E. a afirmat că "Nu trebuia să-l semnez. L-am semnat mai mult la solicitarea lui C. şi am vrut să îl ajut", iar, la întrebarea nr. 6, spune că "Nu a existat la recepţie nicio documentaţie. Nu a fost verificată nici calitatea lucrărilor. PV de recepţie a fost semnat în alt loc, nu la amplasament. Recepţia finală nu a fost realizată faptic".

Recurentul-reclamant a subliniat că intimatul-pârât E. a dat, în mai multe rânduri, răspunsuri clare legate de recepţie, însă, niciodată, în cuprinsul interogatorului nu a făcut vreo trimitere în sensul că procesul-verbal ar fi fost semnat în calitate de reprezentant al societăţii, şi nu în nume propriu, ci, dimpotrivă, a răspuns foarte clar că a făcut parte din comisie.

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de apel nu a analizat toate aspectele anterior arătate, nu a coroborat acest probatoriu în soluţionarea excepţiei, lăsând nemotivată această soluţie.

Prin urmare, a susţinut că motivarea instanţei de apel referitoare la aplicarea ştampilei societăţii nu reprezintă o motivare care să respecte exigenţele procedurale, iar concluzia curţii de apel este contrazisă atât de procesul-verbal în sine (prin aceea că în comisia de recepţie este nominalizat intimatul-pârât E., în calitate de inginer şi nu de reprezentat/administrator al societăţii Proiect E. S.R.L.), cât şi de răspunsurile intimatului-pârât E. la interogatoriu, prin care nu se indică niciodată faptul că semnarea ar fi fost efectuată în calitate de reprezentant al societăţii.

Recurentul-reclamant a apreciat că nominalizarea personală a intimatului-pârât E. în cuprinsul procesului-verbal a fost şi un "artificiu" efectuat tocmai în considerarea faptului că proiectantul era societatea, care, din punct de vedere teoretic, nu putea participa la recepţie, iar inginerul E. era, tot din punct de vedere teoretic, o altă persoană.

De asemenea, a afirmat că semnarea procesului-verbal este în strânsă legătură cu calificarea profesională a intimatului-pârât, activitatea de proiectare desfăşurată de societate fiind condiţionată de pregătirea, profesia şi autorizarea persoanei fizice, în lipsa acesteia societatea neavând posibilitatea de a funcţiona.

A menţionat că societatea Proiect E. S.R.L. este radiată din data de 10 august 2022 (în perioada judecării apelului), însă această împrejurare nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei, continuând să fie reprezentată în dosar, fiind evidentă reaua-credinţă a intimatului-pârât, în contextul în care radierea societăţilor cu probleme este o practică uzuală a persoanelor care doresc să eludeze răspunderea ce le revine.

Recurentul-reclamant a precizat că la adresa la care a funcţionat fosta societate Proiect E. S.R.L., în prezent, funcţionează societatea E. 2011 S.R.L., societate cu activitate extinsă. Faţă de această împrejurare, a susţinut că intimatul-pârât E. a radiat societatea a cărei răspundere se temea că va fi atrasă, şi se ascunde sub aşa-zisa lipsă a calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care a semnat în nume propriu procesul-verbal de recepţie şi a recunoscut la interogatoriu acest aspect, iar, între timp, îşi continuă activitatea prin intermediul altei societăţi.

În opinia recurentului-reclamant, situaţiei intimaţilor-pârâţi E. şi Proiect E. S.R.L. îi sunt incidente dispoziţiile art. 1003 C. civ. de la 1864, intimatul-pârât acţionând în sens contrar celor reţinute de instanţa de apel, în ambele calităţi.

Concluzionând, recurentul-reclamant a reiterat faptul că intimatul-pârât E. este nominalizat în cuprinsul procesului-verbal ca membru al comisiei de recepţiei, în calitate de specialist inginer - persoană care teoretic ar fi putut face parte din comisia de recepţie, în măsura în care nu ar fi avut legături cu intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L -, iar aplicarea ştampilei societăţii a fost făcută exclusiv pentru a se "întări" un proces-verbal de recepţie, care, oricum, este afectat de numeroase vicii de legalitate.

Ca atare, recurentul-reclamant a susţinut că, prin înlăturarea răspunderii acestui intimat-pârât, instanţa de apel a aplicat greşit normele prevăzute de: art. 998-999 C. civ. de la 1864, art. 36 C. proc. civ. referitor la calitatea procesuală, art. 29 (actualul art. 30) din Legea nr. 10/1995 şi Regulamentul privind recepţia lucrărilor în construcţie şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant A. cu privire la recursul principal declarat de pârâtul D.

Prin întâmpinarea formulată, recurentul-reclamant a solicitat respingerea recursului principal şi admiterea recursului provocat, cu consecinţa modificării soluţiei instanţei de apel numai în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E. şi obligarea acestuia din urmă la plata sumei solicitate, în solidar cu ceilalţi intimaţi-pârâţi care au fost deja obligaţi, cu cheltuieli de judecată.

A precizat că solicită respingerea recursului principal, atât sub aspectul criticilor vizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cât şi în ceea ce priveşte fondul.

Astfel, a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod corect că recurentul-pârât D. (în opinia sa, în aceeaşi situaţie fiind şi intimaţii-pârâţi E. şi Proiect E. S.R.L.) îşi invocă propria culpă, pretinzând că a semnat procesul-verbal de recepţie în calitate de invitat, întrucât nu avea dreptul să semneze ca membru al comisiei de recepţie, ca specialist; dimpotrivă, faptul că a semnat acest proces-verbal de recepţie, deşi nu avea dreptul legal să o facă, este cu atât mai grav şi este de natură să amplifice culpa sa, nicidecum să o reducă sau să îl exonereze de culpă.

Recurentul-reclamant a afirmat că este evident că ne aflăm în situaţia în care este aplicabil principiu nemo auditur propriam turpitudinem allegans, recurentul-pârât invocând că a semnat procesul-verbal, deşi nu avea dreptul să o facă, şi consideră că tocmai această încălcare a reglementărilor în materie ar fi de natură să îl exonereze de răspundere, ceea ce nu poate fi primit.

În plus, a arătat că susţinerile recurentului-pârât contrazic procesul-verbal de recepţie, în care acesta apare ca specialist în cadrul comisiei de recepţie şi nu ca invitat.

Recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 (actualul art. 30) din Legea nr. 10/1995, raportat la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 273/1994, reţinând faptul că recurentul-pârât D. şi intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L. (în realitate, în opinia sa, şi intimatul-pârât E.) "au încălcat normele legale edictate pentru recepţia necesară pentru verificarea corectitudinii execuţiei construcţiei. Din art. 7 alin. (1) rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 273/1994 rezultă că este prohibită participarea la comisia de recepţie a proiectanţilor. Semnând în calitate de membri procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din data de 3 ianuarie 2007, părţile adverse au dat aparenţa de legalitate acestui proces-verbal necesar pentru efectuarea demersurilor ulterioare. Argumentele executantului cu care se pretinde că i-a convins să semneze procesul-verbal nu au relevanţă din punct de vedere al respectării normelor legale în materie, nefiind apte să îi exonereze de culpă, apelanţii-pârâţi fiind obligaţi să cunoască prevederile legale ce reglementează domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională".

A mai menţionat şi că răspunderea acestora are în vedere nerespectarea normelor de proiectare şi execuţie, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995, cu atât mai mult cu cât, în dosar, a fost dovedit inclusiv că imobilul a fost executat în lipsa detaliilor de execuţie, iar execuţia nu era permisă în lipsa acestor detalii, şi, cu toate acestea, părţile adverse au omis acest viciu şi au semnat.

A subliniat recurentul-reclamant că semnarea procesului-verbal de recepţie care a stat la baza intabulării clădirii a avut loc fără a exista un proiect tehnic cu detalii de execuţie, în pofida normelor ce reglementează domeniul de activitate al recurentului-pârât şi al intimaţilor-pârâţi.

Totodată, a precizat că art. 22 din Legea nr. 10/1995, în forma în vigoare la data recepţiei (actualul art. 23), care stabileşte răspunderea proiectanţilor, indică, de asemenea, obligaţiile pe care aceştia trebuie să le respecte, între care participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi la recepţie, nerespectarea acestei obligaţii fiind evidentă în speţă.

A mai arătat şi că motivul principal pentru care a fost atrasă răspunderea părţilor adverse în prezentul litigiu este fapta acestora de a fi semnat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, faptă care, în opinia sa, reprezintă o faptă ilicită, prin prisma nerespectării reglementărilor din materia construcţiilor.

Sub acest aspect, a susţinut că: părţile adverse nu aveau dreptul să participe ca specialişti în comisia de recepţie; nu exista proiect tehnic cu detalii de execuţie şi nici alte documente obligatorii la recepţie; nu s-a verificat corectitudinea execuţiei şi nu s-au sesizat viciile, deşi acest lucru trebuia şi putea fi făcut; recepţia efectivă, aşa cum rezultă din interogatorii, nici nu a avut loc în realitate.

Ca atare, susţine că acest comportament reprezintă o faptă ilicită care atrage răspunderea făptuitorului, fiind săvârşită cu vinovăţie, în condiţiile în care a fost avută reprezentarea acestui caracter ilicit, care i-a produs prejudiciul reclamat, prejudiciu dovedit în dosar, şi cu care se află în raport de cauzalitate directă.

Astfel, apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite toate condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale (art. 998-art. 999 C. civ. în vigoare la data recepţiei construcţiei): existenţa prejudiciului (dovedită prin expertizele administrate în dosar); faptele ilicite ale părţilor adverse (semnarea procesului-verbal de recepţie în condiţiile în care nu au respectat nicio minimă normă privind disciplina în construcţii - aspect necontestat şi recunoscut); vinovăţia (fiind vorba despre specialişti tocmai în acest domeniu, ale cărui reglementări au fost încălcate - din interogatorii rezultând că erau cunoscute normele legale, iar, pe de altă parte, aceste norme nu se putea să nu fie cunoscute având în vedere pregătirea profesională a persoanelor în discuţie); raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu este evident (prin semnarea procesului-verbal de recepţie s-a ajuns la intabularea clădirii, fără remedierea viciilor, iar, urmare a intabulării, aceasta i-a putut fi vândută, născându-se, astfel, prejudiciu suferit).

Recurentul-reclamant a subliniat că, dacă părţile adverse nu ar fi săvârşit această faptă ilicită, respectiv dacă nu ar fi semnat procesul-verbal de recepţie cu nesocotirea legii, construcţia nu se putea intabula şi, nefiind intabulată, aceasta nu putea fi vândută, deci prejudiciul său nu s-ar fi produs.

În opinia recurentului-reclamant, este lipsit de relevanţă aspectul conformităţii sau nu a proiectelor întocmite, atâta vreme cât rolul părţilor adverse a fost hotărâtor în finalizarea administrativă a construcţiei, fără de care contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi putut fi perfectat, iar prejudicierea sa nu s-ar fi produs.

Ca atare, recurentul-reclamant a susţinut că părţile adverse au participat la recepţie ca specialişti, tocmai în virtutea calităţii lor de proiectanţi ai construcţiei şi folosindu-se de această calitate, deşi nu aveau acest drept, astfel că suntem în prezenţa unei încălcări a Legii nr. 10/1995 şi a H.G. nr. 273/1994, ceea ce în mod evident atrage răspunderea acestora, indiferent de conformitatea sau nu a proiectelor întocmite.

Totodată, a apreciat că susţinerile conform cărora nu aveau calitatea de membri ai comisiei de recepţie, ci doar de invitaţi, nu sunt de natură a-i exonera de răspundere, ci, dimpotrivă, conduc la agravarea răspunderii lor, întrucât au semnat o recepţie cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

A mai arătat recurentul-reclamant şi că părţile adverse au permis, prin comportamentul lor, intrarea în circuitul civil a unei construcţii afectate de vicii grave, iar un atare comportament este de neînţeles în ceea ce le priveşte, întrucât sunt persoane pregătite tocmai în acest domeniu, care cunosc sau care ar trebui să cunoască importanţa acestor elemente şi consecinţele grave care pot rezulta din ignorarea lor.

Prin urmare, recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de apel a reţinut în mod temeinic şi legal răspunderea recurentului-pârât D. şi a subliniat că toate cele arătate sunt valabile şi cu privire la intimatul-pârât E., aşa cum a susţinut şi în recursul provocat pe care l-a declarat.

Concluzionând, recurentul-reclamant a subliniat că: în speţă, comisia de recepţie nu a fost legal constituită şi nu a funcţionat legal, având în vedere că potrivit Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994, comisia de recepţie este formată din cel puţin 5 membri (art. 7) şi funcţionează legal în prezenţa a cel puţin 2/3 din membri (art. 13); părţile adverse, în calitate de proiectant/arhitect al construcţiei recepţionate nu puteau face parte din comisia de recepţie, aceştia având legal, doar calitatea de invitaţi; contrar art. 8 alin. (2) din Regulament, părţile adverse au semnat procesul-verbal de recepţie în calitate de membri ai comisiei de recepţie, respectiv în calitate de specialişti, ceea ce a dus la admiterea recepţiei şi intabularea imobilului, procesul-verbal având un aspect formal legal, respectiv o aparenţă de legalitate; este evident că, în lipsa semnării de către părţile adverse, în calitate de specialişti, a procesului-verbal, recepţia nu putea avea loc; din răspunsurile la interogatoriu a rezultat că, în speţă, comisia de recepţie nu a desfăşurat niciuna dintre activităţile prevăzute de Regulament; nu a avut loc o recepţie efectivă; din răspunsurile la interogatoriu rezultă că părţile adverse au avut cunoştinţă despre neîndeplinirea condiţiilor pentru recepţie; intimaţii-pârâţi E. şi Proiect E. S.R.L. recunosc, la interogatorii, faptul că în mod normal recepţia nu poate avea loc în lipsa unor documente (proiect tehnic cu detalii de execuţie, carte tehnică etc), iar recurentul-pârât D. că nu s-a corelat realitatea cu documentele.

A susţinut că toate cele anterior arătate dovedesc modalitatea defectuoasă şi nelegală a recepţiei şi faptul că părţile adverse aveau reprezentarea faptului că nu erau îndeplinite cerinţele legale pentru recepţie, acţionând cu vinovăţie, neputându-se măcar vorbi despre o neglijenţă sau o situaţie de culpă, ci efectiv aceştia aveau reprezentarea exactă a faptelor lor şi, în aceste condiţii, au ales totuşi să procedeze în această manieră.

Recurentul-reclamant a arătat şi că niciuna dintre atribuţiile reglementate de art. 14 din Regulament nu s-a desfăşurat efectiv, aspect care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Astfel, a apreciat că hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală în ceea ce priveşte atragerea răspunderii recurentului-pârât D..

II.3.2. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât E. cu privire la recursul principal declarat de pârâtul D.

Prin întâmpinarea formulată cu privire la recursul principal, intimatul-pârât a solicitat a se dispune în limitele învestirii, respectiv doar cu privire la aspectele invocate de recurentul-pârât, urmând a se păstra dispoziţiile deciziei recurate în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Astfel, a arătat că recurentul-pârât, prin calea de atac promovată, tinde la casarea deciziei instanţei de apel doar în ceea ce priveşte modul de soluţionare a apelului său, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei primei instanţe şi a respingerii pretenţiilor recurentului-reclamant faţă de acesta.

A mai învederat că, prin hotărârea recurată, instanţa de apel a decis în mod judicios că nu are calitate procesuală pasivă în conflictul dedus judecăţii, astfel că are interes în conservarea acestor constatări, care, nefiind atacate în mod expres, au rămas definitive prin nerecurare.

Suplimentar, a apreciat că sunt întemeiate susţinerile recurentului-pârât în ceea ce priveşte modul de soluţionare a apelului declarat de către acesta, prin care s-a invocat greşita aplicare a art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, în sensul că, neîntocmindu-se din culpa investitorului un proiect tehnic cu detalii de execuţie, nu se poate considera că procesul-verbal de recepţie, unde recurentul-pârât avea calitatea de invitat, ar fi putut să conducă la atragerea răspunderii acestuia pentru vicii care nu au derivat din activitatea pe care a prestat-o.

Totodată, a arătat că eventuala casare în parte a hotărârii atacate ar conduce doar la o reanalizare a aspectelor reclamate de autorul recursului principal, fără a putea influenţa soluţia instanţei de apel în ceea ce priveşte admiterea excepţie lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte.

II.3.3. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât E. cu privire la recursul provocat declarat de reclamantul A.

În combaterea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimatul-pârât a susţinut că hotărârea recurată cuprinde o motivare amplă cu privire la soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive - pagina 32 şi primele 2 alineate din pagina 33 a deciziei recurate.

În plus, a arătat că însuşi recurentul-reclamant a afirmat că singurul considerent al instanţei de apel este cel legat de ştampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L. aplicată pe procesul-verbal de recepţie.

Ca atare, a subliniat că recurentul-reclamant a admis că există un motiv de justificare a admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive de către instanţa de apel, astfel că fundamentarea demersului părţii adverse pe pretinsa nemotivare a hotărârii recurate se impune a fi înlăturată.

Totodată, a menţionat că se poate observa că argumentarea soluţiei de admitere a excepţiei este amplu prezentată, ţinând de o deducţie logică - imposibilitatea angajării răspunderii a două persoane (persoana juridică Proiect E. S.R.L. şi persoana fizică E.) prin aplicarea unei singure semnături.

În opinia intimatului-pârât, aplicarea ştampilei societăţii comerciale, autoare a documentaţiei tehnice în faza DTAC, demască adevăratul răspunzător pentru eventualele consecinţe ale procesului-verbal, fiind în mod negreşit indicată astfel societatea.

A apreciat că nu prezintă relevanţă răspunsul la interogatoriu luat persoanei fizice E. sau alte împrejurări ulterioare întocmirii procesului-verbal de recepţie, întrucât, aşa cum corect a observat curtea de apel, nu se putea atrage răspunderea a două persoane prin aplicarea unei singure semnături, iar, pe de altă parte, aplicarea parafei societăţii arată calitatea în virtutea căreia semnătura sa a fost inserată în cuprinsul procesului-verbal.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul-pârât a susţinut că, deşi a invocat nesocotirea art. 998-999 şi art. 1003 C. civ. de la 1864, recurentul-reclamant nu a indicat în mod precis contextul în care hotărârea atacată ar fi nesocotit textele de lege anterior menţionate.

A arătat că persoana juridică este o entitate distinctă, ce acţionează prin reflexul decizional al organelor sale de conducere, însă acest fapt nu este unul constituitor de pluralitate de subiecţi pasivi în cadrul unui litigiu.

În opinia intimatului-pârât, a aplica raţionamentul propus de recurentul-reclamant ar însemna că drept consecinţă a oricărui contract comercial sau al oricărui raport juridic de natură comercială, să se constituie în plan pasiv două persoane, respectiv persoana juridică angajată legal în raport şi reprezentantul său, prin al cărui efort decizional s-a realizat propriu-zis raportul.

A considerat că o asemenea abordare contravine însuşi caracterului de persoană juridică distinctă, asociat societăţilor comerciale, şi înfrânge principiul răspunderii separate a fiecărui subiect de drept, partenerii comerciali fiind ţinuţi să se raporteze la entităţile cu care au contractat, fără ca aceste aspecte să înlăture dreptul societăţilor găsite responsabile să-şi regleze singure, în cadrul raporturilor distincte încheiate cu reprezentanţii sau prepuşii săi, maniera de decontare a unei astfel de situaţii.

Astfel, a susţinut că, în speţă, responsabilitatea este a societăţii în raport cu recurentul-reclamant, iar în ceea ce-l priveşte, a arătat că a acţionat ca reprezentant al firmei şi nu în nume propriu.

Cu privire la situaţia intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., respectiv radierea acesteia în anul 2022, a precizat că nu a cunoscut această împrejurare, întrucât a cesionat părţile sociale ale acestei societăţi comerciale mult anterior momentului indicat.

II.3.4. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât D. şi recurentul-reclamant A. nu au depus răspunsuri la întâmpinările formulate în cauză.

II.4. Procedură desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul principal declarat de pârâtul D. şi recursul provocat formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 134 din data de 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 11 iunie 2024, termen la care a reţinut cauza în pronunţare asupra recursurilor.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

II.5.1. Recursul principal declarat de pârâtul D.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea căii de atac, cu consecinţa admiterii apelului pe care l-a declarat şi modificarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii în totalitate a pretenţiilor băneşti formulate de către recurentul-reclamant împotriva sa, în principal pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar, în subsidiar, ca neîntemeiate.

Faţă de cele solicitate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a înţeles să critice cele statuate de către curtea de apel atât cu privire la calitatea sa procesuală pasivă în cauză, cât şi asupra criticilor formulate prin cererea de apel ce vizează soluţia pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii în privinţa sa.

În speţă, instanţa de apel a reţinut că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că recurentul-reclamant a invocat că răspunderea civilă delictuală solidară a acestuia ar proveni din semnarea procesului-verbal de recepţie cu încălcarea Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Prioritar, Înalta Curte reţine că susţinerea prin care se pretinde soluţionarea greşită a excepţie lipsei calităţii sale procesuale pasive (ce se deduce din solicitarea, formulată prin cererea de recurs, de a se respinge pretenţiile îndreptate împotriva recurentului-pârât, în principal, pentru lipsa calităţii procesuale pasive) poate determina o analiză a deciziei recurate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanţa de apel, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât D., în esenţă, a constatat că raportul juridic litigios, astfel cum a fost dedus judecăţii de către recurentul-reclamant, are ca subiect pasiv pe recurentul-pârât, în condiţiile în care acesta din urmă a semnat procesul-verbal de recepţie în discuţie, iar, prin prezentul demers judiciar, se afirmă că răspunderea civilă delictuală solidară a recurentului-pârât ar proveni tocmai din această împrejurare, astfel că, în raport cu prevederile art. 36 C. proc. civ., se verifică calitate procesuală pasivă a recurentului-pârât.

Însă, partea, prin recursul formulat, nu a dezvoltat critici punctuale prin care să tindă a demonstra o greşită aplicare a normelor de procedură reţinute de către instanţa de apel în analiza acestei excepţii, ci, invocând art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a pretins nesocotirea unor norme de drept material cuprinse în Legea nr. 10/1995 şi în Regulamentul privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994, prin aceea că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că a semnat procesul-verbal de recepţie în calitate de membru al comisiei, şi nu de invitat, precum şi că nu a avut în vedere că, pentru constituirea comisiei şi a consecinţelor ce decurg din aceasta, răspunderea aparţine investitorului.

Cu toate acestea, pentru a răspunde recurentului-pârât şi din perspectiva solicitării ce vizează excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, Înalta Curte reţine legalitatea soluţiei date de către instanţa de apel acestei excepţii.

Astfel, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţi.

În ceea ce priveşte raportul litigios dedus judecăţii în prezenta cauză, instanţa de apel a reţinut, iar părţile nu au contestat această constatare, că reclamantul a invocat faptul că răspunderea civilă delictuală solidară a pârâţilor ar proveni din semnarea procesului-verbal nr. x din data de 3 ianuarie 2007 cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 273/1994.

Totodată, stabilind situaţia de fapt a speţei, asupra căreia instanţa de recurs nu poate formula aprecieri proprii, curtea de apel a arătat că recurentul-pârât a semnat procesul-verbal de recepţie invocat în cauză.

Or, cele anterior reţinute, confirmă aprecierea instanţei de apel în sensul că recurentul-pârât este parte a raportului juridic dedus judecăţii, ceea ce denotă o corectă aplicare a prevederilor art. 36 C. proc. civ. şi, ca atare, neincidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/1995, prin raportare la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995, în forma în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (actualul art. 30 din Legea nr. 10/1995):

"Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia autorizat, dirigintele de şantier autorizat, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei".

Ca atare, această normă de drept material, pretins a fi fost greşit aplicată de către instanţa de apel, reglementează răspunderea pentru vicii ale structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie.

Or, în speţă, instanţa de apel a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că răspunderea civilă delictuală solidară a pârâţilor ar proveni din semnarea procesului-verbal nr. x din data de 3 ianuarie 2007 cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 273/1994.

În condiţiile în care constatarea curţii de apel referitoare la obiectul învestirii instanţei în prezenta cauză nu a fost atacată de niciuna dintre părţi pe calea formulării unui recurs îndreptat împotriva considerentelor deciziei, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se ca un fapt dat în judecarea prezentei căi de atac.

Cum, în cercetarea atragerii răspunderii civile delictuale a recurentului-pârât D., instanţa de apel a plecat de la premisa, necontestată, că fapta ce se impută acestuia este semnarea procesului-verbal de recepţie, semnare care ar fi determinat producerea unui prejudiciu recurentului-reclamant, şi nu nerespectarea normelor de proiectare în vigoare, iar prevederile art. 29 din Legea nr. 10/1995 (actualul art. 30 din lege) se referă la răspunderea pentru proiectare şi execuţie, critica recurentului-pârât sub aspectul unei pretinse încălcări a acestor dispoziţii legale nu poate fi valorificată în sensul dorit de către parte, fiind lipsită de finalitate în contextul arătat.

Nu este fondată nici susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Regulamentul privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994 (în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 3 ianuarie 2007):

"Comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Dintre aceştia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu.", iar art. 8 alin. (1) şi (2) din acelaşi Regulament prevede că:

"Investitorul va organiza începerea recepţiei în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor şi va comunica data stabilită: a) membrilor comisiei de recepţie; b) executantului; c) proiectantului. Reprezentanţii executantului, ai proiectantului şi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. nu pot face parte din comisia de recepţie, aceştia având calitatea de invitat."

În analiza apelului declarat de pârâtul D., curtea de apel a reţinut că, din cuprinsul procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din data de 3 ianuarie 2007, rezultă că acesta a fost semnat de o comisie de recepţie din care a făcut parte şi recurentul-pârât D., în calitate de membru, şi nu de invitat.

Totodată, a constatat că, din dispoziţiile art. 7 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind recepţia construcţiilor şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994, rezultă că este prohibită participarea în comisia de recepţie a proiectanţilor.

A arătat că, semnând, în calitate de membru, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din data de 3 ianuarie 2007, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei, a dat aparenţa de legalitate acestui proces-verbal necesar pentru efectuarea demersurilor ulterioare, iar argumentele executantului cu care se pretinde că l-a convins să semneze procesul-verbal nu au relevanţă din punct de vedere al respectării normelor legale în materie, nefiind apte să îl exonereze de culpă, fiind obligat să cunoască prevederile legale ce reglementează domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională.

Ca atare, ceea ce a reţinut instanţa de apel este că, în condiţiile în care era obligat să cunoască prevederile legale ce reglementează domeniul în care îşi desfăşoară activitatea profesională, aceea de proiectant, recurentul-pârât a încălcat normele legale edictate pentru recepţia necesară pentru verificarea corectitudinii execuţiei construcţiei, semnând procesul-verbal ca membru al comisiei de recepţie, deşi nu putea deţine această calitate, ci doar pe cea de invitat [în raport cu cele statuate prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) raportate la cele ale la art. 8 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind recepţia construcţiilor aprobat prin H.G. nr. 273/1994].

Recurentul-pârât a criticat, pe de o parte, constatarea instanţei de apel în sensul că a semnat în procesul-verbal în calitate de membru, pretinzând că a semnat în calitate de invitat, şi, pe de altă parte, afirmă că responsabilitatea pentru constituirea comisiei de recepţie şi a tutor consecinţelor ce decurg din aceasta aparţine investitorului.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior citate, comisiile de recepţie pentru construcţii trebuie să fie alcătuite din cel puţin 5 membri, dintre aceştia, obligatoriu trebuind să facă parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu, iar calitatea de invitat o pot avea reprezentanţii executantului, ai proiectantului şi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.

Or, recurentul-reclamant are calitatea de specialist în domeniu (arhitect), calitate în care, de altfel, este menţionat în cuprinsul procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, fără a se indica că este reprezentantul vreunei entităţi dintre cele menţionate la art. 8 alin. (2) din Regulamentul privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994 (în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 3 ianuarie 2007), astfel că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, pretins a fi încălcate, atunci când a reţinut că recurentul-pârât a participat la semnarea procesului-verbal în calitate de membru al comisiei de recepţie şi nu de invitat.

În ceea ce priveşte susţinerea prin care se afirmă că răspunderea aparţine investitorului, aceasta nu este de natură a determina caracterul fondat al recursului, având în vedere că, în speţă, este lipsită de relevanţă împrejurarea că investitorul ar răspunde de constituirea comisiei de recepţie şi, prin urmare, de consecinţele ce decurg din aceasta, întrucât ceea ce se invocă este răspunderea pentru semnarea procesului-verbal de recepţie şi, respectiv efectele semnării, cu privire la care se pretinde că s-au concretizat în prejudicierea recurentului-reclamant.

Ca atare, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei instanţei de apel în raport cu criticile formulate de recurentul-pârât D., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul principal formulat de către acesta.

II.5.2. Recursul provocat declarat de reclamantul A.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin recursul provocat, recurentul-reclamant a înţeles să critice decizia recurată numai în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E..

Printr-o primă critică, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamat a susţinut că hotărârea curţii de apel nu este motivată, întrucât singurul considerent pe care aceasta şi-a fundamentat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E. este cel legat de ştampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L.

În speţă, instanţa de apel, a reţinut că în privinţa pârâtului E., recurentul-reclamant a invocat că răspunderea civilă delictuală solidară a acestuia ar proveni din semnarea procesului-verbal de recepţie nr. x din data de 3 ianuarie 2007 cu încălcarea dispoziţiilor Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Analizând procesul-verbal de recepţie menţionat, curtea de apel a constatat că acesta a fost semnat de o comisie de recepţie formată din intimatul-pârât C. (în calitate de preşedinte), recurentul-pârât D. şi intimat-pârâtă Proiect E. S.R.L. prin reprezentant E. (în calitate de membri).

Aşadar, raportat la starea de fapt reţinută şi la temeiul juridic invocat de recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată, a apreciat că intimatul-pârât E. nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece nu rezultă din înscrisul analizat că l-ar fi semnat în nume propriu.

Astfel, a reţinut că semnătura intimatului-pârât E. pe procesul-verbal de recepţie este însoţită de ştampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L. ceea ce determină concluzia că acesta a semnat în calitate de reprezentant al societăţii (care a şi fost unul dintre proiectanţi, aspect care nu a fost contestat în speţă).

În plus, a arătat că o singură semnătură pe procesul-verbal de recepţie nu poate avea două valenţe, şi de semnătură a persoanei fizice E., pe de o parte, şi de semnătură a reprezentantului Proiect E. S.R.L. pe de altă parte, având în vedere că persoana juridică are personalitate şi patrimoniu distincte, atât de cele ale asociaţilor, cât şi de cele ale reprezentanţilor legali.

Instanţa de apel a concluzionat că semnătura de pe procesul-verbal de recepţie aparţine intimatei-pârâte persoane juridice şi, prin urmare, intimatul-pârât E. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Critica recurentului-reclamant, prin care se afirmă nemotivarea hotărârii recurate în privinţa soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E., este nefondată.

Într-adevăr, motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Însă, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile.

Or, în condiţiile în care instanţa de apel şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că intimatul-pârât E. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ci intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L. (respectiv că intimatul-pârât E. nu a semnat procesul-verbal de recepţie în calitate de persoană fizică, ci de reprezentant al persoanei juridice), nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, dând o altă relevanţa acestora, nu echivalează cu o nemotivare în sensul ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a arătat că singurul considerent al instanţei de apel, sub acest aspect, este cel legat de ştampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., admiţând, astfel, că există o motivare, şi nu a susţinut că acesta ar fi străin de natura cauzei, împrejurare care, în măsura în care s-ar fi verificat, ar fi putut determina concluzia nemotivării hotărârii.

Printr-o a doua critică recurentul-reclamant a pretins că instanţa de apel, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E., a aplicat greşit prevederile art. 998-999 C. civ. de la 1864, privind răspunderea pentru fapta proprie, ale art. 1003 din acelaşi act normativ, ale art. 36 din C. proc. civ. referitor la calitatea procesuală, ale art. 29 (actual 30) din Legea nr. 10/1995, precum şi pe cele cuprinse în Regulamentul privind recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

Înalta Curte constată că instanţa de apel, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E., nu a mai analizat, cu privire la acesta, dacă sunt întrunite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale solidare, astfel că, în speţă, critica recurentului-reclamant privind încălcarea art. 998-999 şi a art. 1003 C. civ. de la 1864, în raport cu persoana intimatului-pârât E., nu poate genera o analiză a legalităţii decizie recurate din această perspectivă, fiind lipsită de finalitate.

Tot lipsite de relevanţă sunt susţinerile privind încălcarea prevederilor art. 29 (actualul art. 30) din Legea nr. 10/1995, având în vedere că, în speţă, aşa cum s-a mai arătat, nu se pune problema răspunderii pentru vicii ale structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi execuţie, ci se pretinde angajarea răspunderii pentru efectele semnării procesului-verbal de recepţie.

Însă, în raport cu cele susţinute de către recurentul-reclamant în sensul încălcării normelor de procedură care reglementează calitatea procesuală prin raportare la normele speciale din materia lucrărilor de construcţii, Înalta Curte apreciază că se poate proceda la verificarea conformităţii deciziei recurate cu dispoziţiile legale aplicabile, prin prisma motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fără însă a cerceta acele susţineri ale părţii care tind a pune în discuţie relevanţa dată de instanţa devolutivă probelor administrate în cauză, dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nepermiţând verificarea temeiniciei decizie recurate.

Astfel, calitatea procesuală, atât activă cât şi pasivă, este una dintre condiţiile imperativ necesare pentru exercitarea acţiunii civile.

La nivel de noţiune, aşa cum s-a arătat în analiza recursului declarat de pârâtul D., calitatea procesuală reprezintă identitatea dintre părţile procesului şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, aspect ce rezultă din reglementarea cuprinsă la art. 36 C. proc. civ., a cărui încălcare o pretinde recurentul-reclamant.

Calitatea procesuală activă cerută pentru a exercita acţiunea în justiţie, fiind necesar să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută - deoarece acţiunea are ca obiect protecţia dreptului subiectiv -, aparţine subiectului activ al dreptului subiectiv civil afirmat sau pretins, după cum calitatea procesuală pasivă o are subiectul pasiv al dreptului. În cazurile în care prin acţiune se urmăreşte protecţia nu a unui drept subiectiv, ci a unei alte situaţii juridice, calitatea procesuală rezultă chiar din lege.

Argumentul pentru care instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E. a fost că acesta nu a semnat procesul-verbal în nume propriu, ci în numele persoanei juridice (intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L.).

Or, această constatare a instanţei de apel nesocoteşte prevederile art. 7 alin. (1) din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994, precum şi pe cele ale art. 8 alin. (2) din acelaşi Regulament, cu consecinţa aplicării greşite a art. 36 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (2) din Regulament, comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri, dintre aceştia, fiind obligatoriu să facă parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu, cu precizarea că reprezentanţii executantului, ai proiectantului şi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. nu pot face parte din comisia de recepţie, aceştia având calitatea de invitat.

Instanţa de apel a reţinut că, din procesul-verbal de recepţie invocat în cauză, rezultă că acesta a fost semnat de o comisie de recepţie formată din intimatul-pârât C. (în calitate de preşedinte), recurentul-pârât D. şi intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L. prin reprezentat E. (în calitate de membri).

Însă, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994 nu permit reprezentantului proiectantului construcţiei să facă parte din comisia de recepţie în calitate de membru, ci doar de invitat.

Ca atare, cum intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L. s-a ocupat de proiectarea construcţiei, reprezentantul acesteia nu putea participa la recepţie decât ca invitat, iar instanţa de apel, contrar acestor dispoziţii legale, a reţinut că participarea societăţii la recepţia lucrărilor, prin reprezentant, s-a realizat în calitate de membru, ceea ce contravine dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Pe de altă parte, din componenţa comisiei de recepţie, în calitate de membri, în afară de reprezentantul investitorului şi al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, în calitate de membri, puteau face parte doar specialişti.

Or, specialistul este acea persoană care cunoaşte temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează, această calitate putând fi dobândită numai de către o persoană fizică în urma unui proces de învăţare şi perfecţionare, proces care este străin persoanei juridice, ce nu deţine o atare aptitudine.

Prin urmare, cum instanţa de apel, în stabilirea situaţie de fapt, a reţinut că semnătura intimatului-pârât E. de pe procesul-verbal de recepţie este aceea a unui membru al comisiei, şi cum nu este nici reprezentantul investitorului şi nici al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar participarea la recepţie a reprezentantului proiectantului poate avea loc doar din poziţia de invitat, rezultă că acesta a fost menţionat în componenţa comisiei în calitatea sa de specialist, respectiv, de persoană fizică, semnând procesul-verbal în nume propriu.

În ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât E., ca şi în cazul recurentului-reclamant D., instanţa de apel a reţinut (aspect necontestat de niciuna dintre părţi, aşa cum s-a mai arătat) că recurentul-reclamant a invocat că răspunderea civilă delictuală solidară ar proveni din semnarea procesului-verbal nr. x din data de 3 ianuarie 2007, cu încălcarea dispoziţiilor Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Astfel, în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut în cele anterior expuse, intimatul-pârât E., a semnat în nume propriu procesul-verbal de recepţie, şi nu în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., iar recurentul-reclamant pretinde că a fost prejudiciat ca urmare a efectelor semnării acestui proces-verbal, persoana fizică E. este parte în raportul juridic dedus judecăţii prin cererea de chemare în judecată îndreptată şi împotriva sa, având calitate procesuală pasivă în cauză.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de apel, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât E. a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., ca urmare a nesocotirii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (2) din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Având în vedere cele anterior reţinute, se impune admiterea recursului provocat declarat de recurentul-reclamant şi casarea în parte a decizie recurate, urmând, ca în rejudecare, instanţa de apel să analizeze sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate de intimatul-pârât E., cu luarea în considerare a dezlegării date prin prezenta decizie, în sensul că acest intimat-pârât are calitate procesuală-pasivă în cauză, semnând în nume propriu, ca membru al comisiei, procesul-verbal de recepţie.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul provocat declarat de reclamantul A., va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel numai în ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul E. împotriva sentinţei civile nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 134 din data de 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Admite recursul provocat declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 134 din data de 11 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează, în parte, decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel numai în ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul E. împotriva sentinţei civile nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.