Territorial jurisdiction for contestation to enforcement under the unity of the execution instance principle

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 9 martie 2023, anexată în copie la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, originalul fiind anexat în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare, prin care a solicitat să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 233/2021 constituit la B., pentru suma de 6.227,56 RON şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia tardivităţii, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

La 28 iulie 2023, ca urmare a solicitării instanţei, a fost depus dosarul de executare silită nr. x/2021 al B..

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 7356 din 22 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea contestaţiei la executare privind pe contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova şi pe intimata A., în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că aceasta este instanţa competentă în raport cu sediul sucursalei CFR, întrucât hotărârea judecătorească care reprezintă titlul executoriu este pronunţată în contradictoriu cu debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. (CNCF CFR SA) - Sucursala Regională CF Craiova cu sediul în Craiova, jud. Dolj.

Prima instanţă sesizată a aplicat prevederile art. 714 şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă a apreciat că nu este aplicabilă Decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, astfel că, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 2255 din 28 februarie 2024, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa Deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Drept urmare, aplicând principiul unicităţii instanţei de executare, aşa cum a fost detaliat în decizia cu caracter obligatoriu, a constatat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este cea care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., însă prima instanţă a determinat competenţa teritorială în raport cu sediul contestatoarei, iar a doua instanţă a constatat că, raportat la obiectul cauzei, sunt incidente considerentele deciziei nr. 20/2021, pronunţată în interesul legii respectiv, reţinând principiul unicităţii instanţei de executare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului execuţional, prin încheierea din 15 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de petentul B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei CNCF CFR - Sucursala CF Craiova, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3251 din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, precum şi a cheltuielilor de executare.

În acest context, se reţine că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În motivarea deciziei menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Aplicând pentru identitate de raţionament aceste statuări şi în prezenta cauză, se reţine că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în raport cu alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.