Time-barred revision petition challenging final land registry decision due to res judicata

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 15.05.2023 sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat anularea deciziei nr. 312/24.02.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, întrucât este contradictorie cu sentinţa civilă nr. 5385/04.05.1998, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/1997, cu decizia nr. 1780/16.06.2004 a Curţii de Apel Craiova şi cu decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

În motivare revizuentul a arătat că, din examinarea deciziei civile nr. 312/24.02.2023, se poate observa că instanţa de apel a apreciat că pentru a interveni sancţiunea nulităţii este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: să existe act de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptăţite; la data reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, terenul să fie revendicat de foştii proprietari; actele de reconstituire să privească terenuri în intravilan.

A mai arătat revizuentul că tribunalul, analizând titlului de proprietate nr. x/18.01.2001, a constatat că niciuna dintre aceste condiţii nu au existat la momentul emiterii titlului deoarece titlul de proprietate nu a fost emis în favoarea unor persoane neîndreptăţite, ci a fost emis în favoarea moştenitoarei fostului proprietar B. (acesta figurând în Registrul agricol din anii 1959-1962 cu suprafaţa de teren situată în prezent în T 87, P 43 şi P 46).

Cu referire la această chestiune litigioasă, revizuentul a arătat că prin decizia nr. 1807 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/1999, s-a stabilit că terenul ocupat de pârât constituie curtea şi grădina casei acestuia, ocupate anterior apariţiei Legii nr. 18/1991.

Astfel spus, a susţinut revizuentul, la momentul formulării cererii de reconstituire de către C., terenul în litigiu nu se mai găsea la dispoziţia Comisiei Locale Fărcaş, fiind ocupat anterior apariţiei Legii nr. 18/1991, iar la intrarea în vigoare a legii a devenit proprietatea sa.

Revizuentul a considerat că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat, susţinând că ceea ce s-a dezlegat în cadrul dosarelor nr. x/1997, nr. y/1999, nr. z/1999 şi nr. 2520/CIV/2004, chiar în mod incidental, este înzestrat cu autoritate de lucru judecat, ce nu putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior.

În drept, cererea de revizuire a fost a întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de revizuire

Prin decizia nr. 214/07.06.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire de împotriva deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de sentinţa nr. 5385/04.05.1998 a Judecătoriei Craiova în favoarea Tribunalului Dolj; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de decizia nr. 1780/16.06.2004 a Curţii de Apel Craiova, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel revizuentul a declarat recurs ce vizează doar soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire a deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

În cuprinsul cererii de recurs, încadrate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a invocat, în esenţă, următoarele aspecte:

După prezentarea pe larg a istoricului cauzei, recurentul arată că prin decizia recurată instanţa de revizuire a constatat că cererea de revizuire este tardivă raportat la termenul de o lună calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cu privire la acest aspect, consideră că a formulat cererea de revizuire în termen de 30 de zile de la data redactării hotărârii, atunci când a examinat considerentele reţinute de instanţă, astfel încât îi era imposibil să promoveze calea de atac în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire o solicită.

În consecinţă, recurentul apreciază dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca fiind neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 21 din Constituţia României.

Consideră că i-a fost îngrădit accesul la justiţie prin imposibilitatea examinării chestiunii lucrului judecat, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

În concluzie, solicită admiterea recursului şi, în principal, anularea hotărârii atacate şi admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa anulării hotărârii a cărei revizuire se cere.

4. Apărările formulate de părţi

Intimata Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Fărcaş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul D. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului.

Nu s-a fost formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin decizia civilă nr. 214 din 07 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, care face obiectul controlului judiciar, s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire, în cazurile prevăzute de art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care, în speţă, este decizia civilă nr. 312/24.02.2023, pronunţată de Tribunalul Dolj.

Instanţa de revizuire a reţinut că data pronunţării deciziei nr. 312 din 24 februarie 2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii, iar în aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 24 februarie 2023 şi s-a împlinit la 24 martie 2023.

Conchizând, curtea de apel a constatat că cererea de revizuire este tardiv declarată, fiind exercitată după expirarea termenului de o lună, calculat de la data de 24 februarie 2023.

Prin criticile formulate în recurs, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul revizuent a susţinut, în esenţă, că a formulat cererea de revizuire în termen de 30 de zile de la data redactării hotărârii, atunci când a examinat considerentele reţinute de instanţă, astfel încât îi era imposibil să promoveze calea de atac în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire o solicită.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Or, recurentul reproşează aplicarea greşită a unor norme de drept procesual, şi nu de drept material, astfel încât critica formulată nu se încadrează în cazul de recurs descris de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi cercetată în contextul art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, care vizează încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă şi în limitele criticii formulate, Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat decizia recurată a realizat o justă interpretare şi aplicare a normelor de procedură incidente.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În speţă, ultima hotărâre, în sensul articolului anterior menţionat, este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 312 din 24 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, care a fost pronunţată într-un litigiu de fond funciar, fiind supusă "numai apelului" conform dispoziţiilor art. 5 din Legea 247/2005 Titlul XIII, coroborat cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ.

Rezultă aşadar că decizia civilă nr. 312 din 24 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018 a rămas definitivă la data pronunţării, aşa cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit cărora "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.", hotărârile pronunţate în materia fondului funciar fiind supuse doar apelului.

Raportat la datele speţei, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 3 şi alin. (2) din C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, s-a împlinit la 24 martie 2023.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 15 mai 2023, aşa cum reiese din ştampila instanţei aplicată pe cerere cu ocazia înregistrării acesteia, conform dovezii aflate la dosarului nr. x/2023 a Curţii de Apel Craiova, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte constată că, în mod legal a reţinut instanţa de revizuire că, în cauza pendinte, a intervenit sancţiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în temeiul art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Criticile revizuentului în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită, având în vedere că încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerente, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii, nu pot fi primite.

Astfel, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 545/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a reţinut următoarele:

20. În acord cu jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. (...)

23. Curtea a subliniat, de asemenea, că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

24. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce priveşte considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară.

Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

25. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi dreptul la apărare şi nici nu contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Cu privire la susţinerile recurentului-reclamant legate de constituţionalitatea normelor care reglementează curgerea termenului de revizuire de la pronunţare iar nu de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită, se constată că prin încheierea din 25 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) cpt. 8 din C. proc. civ., dosarul astfel constituit fiind înaintat instanţei de contencios constituţionale.

Pentru considerentele expuse, reţinând că normele de drept procedural au fost corect interpretate şi aplicate în litigiul dedus judecăţii de către instanţa de revizuire, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 7 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 7 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2024.