Drug trafficking sentencing: absence of statutory mitigating circumstances justifies lower-limit penalty despite recidivism

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1215 din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul N.G. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat durata arestului preventiv de la 5 aprilie 2004 la zi din pedeapsă și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că întreaga cantitate de heroină ridicată de organele de poliție a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei obținută din vânzarea drogurilor.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ziua de 5 aprilie 2004, V.C.I. l-a denunțat pe inculpatul N.G. că vinde droguri în zona străzii Baicului sector 2.

În aceeași zi denunțătorul și martora B.M.L. s-au deplasat în zona Baicului pe strada Poiana cu Aluni, unde inculpatul N.G. a primit suma de 1.000.000 lei pentru a procura 4 doze de heroină. Într-adevăr, după puține minute inculpatul a adus denunțătorului 4 pungi mici din material plastic ce conțineau 0,15 gr. de heroină după cum s-a constatat științific prin analize de laborator.

Inculpatul a fost imediat reținut de organele de poliție și la percheziția corporală i s-a găsit suma de 1.000.000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., deoarece anterior a executat o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru o infracțiune intenționată la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 590 din 18 octombrie 2000 a Tribunalului București.

Prin decizia penală nr. 926/ A din 7 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul inculpatului N.G. și desființând în parte sentința a înlăturat măsura confiscării sumei de 1.000.000 lei de la inculpat, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecințe pentru individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Motivul de casare invocat este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea textului, rezultă că împrejurările care atenuează răspunderea penală, circumstanțele atenuante, fac parte din criteriile generale de individualizare a pedepselor care au consecință reducerea acestora conform art. 76 C. pen.

Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că nu există nici o împrejurare care potrivit art. 74 C. pen., ar constitui pentru inculpat circumstanță atenuantă.

Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, a ținut seama de pericolul social concret al faptei, de limitele de pedeapsă, de împrejurarea prevăzută la art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru înjumătățirea limitelor pedepsei și a aplicat pedeapsa la limita inferioară de 5 ani.

Așa fiind, în cauză nu este realizat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând și din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o stare mai favorabilă.

Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, va computa arestarea preventivă din durata pedepsei și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 926/ A din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la 3 martie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2005.