Unlicensed public communication of sound recordings: cassation nullity for lack of specific legal critiques against appellate reasoning under Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 03.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, societatea B. S.R.L., solicitând ca, în urma dezbaterilor şi a probelor ce vor fi administrate, să fie pronunţată o hotărâre prin care să fie obligată pârâta:

- la plata sumei de 6.518,82 RON (5.478 RON fără TVA) reprezentând triplul remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.08.2018-30.06.2021;

- la plata sumei de 1.083,02 RON reprezentând penalităţi de întârziere, care au fost calculate până la data de 15.07.2021 şi în continuare la plata~penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remuneraţiei de mai sus;

- să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate;

- la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.349 şi următoarele C. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe modificată, completată şi republicată, Decizia ORDA nr. 120/2016 şi Decizia ORDA nr. 60/2019, ca norme de aplicare.

Prin sentinţa civilă nr. 1651/29.10.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a constatat competenţa în soluţionarea cauzei privind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, dispunând declinarea cauzei în favoarea acestei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 10.11.2021 sub acelaşi număr.

2. Hotărârea pronunţată pe fondul cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 301/22.03.2023 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2021 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 6.518,82 RON cu titlu de repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţiilor datorate în perioada 01.11.2018 - 30.06.2021.

Pârâta a fost obligată să încheie cu reclamanta autorizaţie/licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual în spaţiile administrate.

În rest cererea a fost respinsă.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu avocaţial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.R.L. considerând sentinţa netemeinică şi nelegală. A solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul obligării apelantei pârâte la plata sumei de 2172,94 RON cu titlul de renumeraţie datorată, către reclamantă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 209 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 301/22.03.2023 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă A..

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.478 RON cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţiilor datorate în perioada 01.11.2018 - 30.06.2021.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

A respins cererea intimatei având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 209 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L. la data de 02 noiembrie 2023.

Prin cererea de recurs, pârâta a invocat, în esenţă, că activitatea societăţii a fost suspendată pe o perioadă de 3 ani, din cauza dificultăţilor financiare cu care s-a confruntat, că domeniul său de activitate este de pensiune turistică cu 9 camere, că reprezentanţii reclamantului nu au pătruns în incinta pensiunii şi nu au putut observa că sunt doar 4 camere dotate cu televizor, neexistând niciun aparat radio.

A mai expus că acest lucru se datorează faptului că în hotel funcţionează o salină, clienţii necesitând linişte şi a solicitat să se ţină cont de probele administrate în cauză.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 13 noiembrie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 06 februarie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deşi recurenta-pârâtă a indicat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare ad litteram a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia recurată, cererea de apel fiind admisă în parte.

Astfel, criticile aduse privind modul de organizare a pensiunii, referitoare la numărul de aparate TV existente, la inexistenţa aparatelor radio, precum şi la perioada de suspendare a activităţii sunt critici de netemeinicie prezentate drept motive de recurs, recurenta-pârâtă ignorând faptul că ele constituie aspecte de fapt relevante pentru cauză, iar asupra acestora a existat deja o cenzură din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective au fost primite în parte.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurenta-pârâtă trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Simpla reluare a susţinerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca şi cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la reluarea cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei de apel, la raţionamentul curţii de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanţei de recurs învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel şi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

De aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanţei de prim control judiciar.

Suplimentar, chestiunile invocate prin recurs nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs pentru că ele nu privesc greşita aplicare sau interpretare a normelor de drept material (aceasta fiind substanţa cazului de casare invocat formal în speţă), ci o pretinsă apreciere greşită a faptelor prin prisma probelor administrate.

Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunţate, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 209 din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Cât priveşte cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în cuantum de 1300 RON, aceasta urmează a fi admisă în temeiul art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluţia care urmează a se pronunţa asupra recursului declarat de aceasta şi având în vedere că s-a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, potrivit extrasului de cont de la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 209 din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.