Unauthorized public performance of musical works: Cassation admissibility of factual errors and tardy territorial incompetence exception

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2019, reclamanta UCMR ADA, A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, societatea B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta:

1. la plata sumei de 237.816,00 RON, inclusiv TVA, egală cu valoarea triplului remuneraţiilor drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale in cadrul:

1.1. C., din Municipiul Sibiu, Piaţa Aurel Vlaicu, nr. 10, judeţ Sibiu, în perioada decembrie 2016 - decembrie 2019;

1.2. în cadrul manifestării artistice karaoke din cadrul C., din Municipiul Sibiu, Piaţa Aurel Vlaicu, nr. 10, judeţ Sibiu, în perioada decembrie 2016 - decembrie 2019;

În subsidiar capătului 2 al cererii de chemare în judecată, solicită obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 79.272,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în cadrul C. şi în cadrul manifestării artistice karaoke din cadrul C., în perioada decembrie 2016 - decembrie 2019, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 32.356,20 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 04.12.2019, pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 2 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.1%/zi de întârziere începând cu data de 05.12.2019 şi până la data plăţii efective a sumei de 79.272.00 RON.

2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (100 tei taxa de timbru, 20 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză).

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, pe dispoziţiile Metodologiilor publicate prin Deciziile ORDA nr. 189/2010, nr. 203/2011 şi art. 30, alin. (1) şi art. 148 şi următoarele C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 341/05.03.2021pronunţată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat la plata sumei de 22.200 x 3 RON - despăgubiri pentru comunicarea publică în cadrul activităţilor de club până la data de 31 decembrie 2019. A respins acţiunea în rest, ca neîntemeiată şi a obligat la plata sumei de 2500 de RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 341/05.03.2021 au formulat apel ambele părţi, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 80A din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. şi de apelanta-reclamantă UCMR-ADA, A. împotriva sentinţei civile nr. 341/05.03.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei sus-menţionate, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului formulat, casarea deciziei civile nr. 80A din 25 ianuarie 2023, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A explicitat că societatea îşi desfăşoară activitatea la sediul din Sibiu, Piaţa Aurel Vlaicu, nr. 10, jud. Sibiu, având ca obiect de activitate codul CAEN 5630 - Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor.

A arătat că a fost contactat în decembrie 2019 de două persoane care s-au prezentat fiind din partea reclamantei şi care i-au cerut să achite o taxă aferentă faptului că pârâta organizează evenimente de tip karaoke.

Precizează faptul că a explicat acestor persoane că nu desfăşoară astfel de evenimente, iar daca trebuie să plătească pe viitor o taxă specială, urmează să o plătească la reprezentantul zonal, la care plătea şi până la acel moment, D..

Deşi nu se încadra la organizarea unor astfel de evenimente, a achitat această taxă imediat, în cuantum de 2142 RON, fiind emisă autorizaţia cu nr. x/03.12.2019.

Au fost achitate toate autorizaţiile/licenţele pentru activitatea pe care o desfăşoară, inclusiv către intimată.

Pe de altă parte, pârâta susţine că nu desfăşoară activităţi specifice clubului, fiind bar, nu a organizat evenimente, nu a încasat bilete la intrarea în bar.

În ceea ce priveşte aşa-zisele spectacole organizate în perioada octombrie 2019 - decembrie 2019, acestea nu au fost evenimente tip karaoke sau alt gen de spectacole, pârâta permiţând în mod gratuit unor prieteni să cânte în câteva seri, fiind perioada postului, din lipsă de evenimente.

Acţiunea reclamantei este neîntemeiată, bazându-se doar pe bănuieli, cele două persoane venite în control nefiind în spaţiu, singurul care a fost în mod regulat fiind reprezentantul acesteia zonal, D..

În perioada decembrie 2016- decembrie 2019, conform declaraţiei administratorului E. nu au fost organizate evenimente tip karaoke în cadrul barului B. S.R.L. şi nici nu s-au obţinut venituri din vânzarea de bilete de acces în cadrul barului.

Un alt motiv de apel viza faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate de pârâtă, respectiv necompetenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cauzei, iar instanţa de apel a respins acest motiv de apel, motivând că nu s-au respectat prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., pârâta invocând excepţia până la primul termen de judecată.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 04 ianuarie 2024, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare Completului nr. 9.

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a dispus comunicarea cererii de recurs, iar recursul a fost comunicat intimatei reclamante UCMR-ADA la data de 22 ianuarie 2024.

6. Intimata UCMR - ADA nu a depus întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 13 aprilie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Analizând criticile invocate, Înalta Curte reţine prioritar că recurenta-pârâtă, care şi-a întemeiat calea de atac promovată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aduce de fapt argumente prin care susţine o greşită stabilire a situaţiei de fapt şi o apreciere eronată a probelor, aspecte care însă nu intră în cenzura instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pe baza criticilor susţinute de parte, susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, criticile recurentei-pârâte pot fi analizate numai în măsura în care prin acestea se invocă faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor legale incidente pentru soluţionarea raportului juridic litigios şi nu tind a determina o verificare a situaţiei de fapt sau a relevanţei probelor administrate.

Or, asemenea argumente vizând greşita aplicare sau interpretare a legii de drept substanţial nu se identifică în memoriul de recurs, prin care se expun numai chestiuni care privesc împrejurările de fapt relevante pentru soluţionarea cauzei.

Cât priveşte critica de recurs referitoare la nepronunţarea instanţelor asupra excepţiei invocate de pârâtă, respectiv necompetenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cauzei, aceasta reprezintă critica unică de recurs care poate fi decelată, însă ea nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, ci în cele ale pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine că excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti a fost invocată de pârâta B. S.R.L. prin întâmpinarea depusă de aceasta la data de 17 iunie 2020, act de procedură cu privire la care prima instanţă a constatat că a fost depus cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare fiind calificat de instanţa de judecată ca fiind note de şedinţă prin încheierea din data de 22 octombrie 2020 .

Prin aceeaşi încheiere, Tribunalul a respins excepţia necompetenţei teritoriale, ca fiind tardiv formulată, cu motivarea că termenul pentru depunerea întâmpinării a fost depăşit (acţiunea fiind comunicată pârâtei la data de 15 ianuarie 2020, iar întâmpinarea a fost depusă la 17 iunie 2020).

Cercetând motivele de apel invocate, Înalta Curte mai constată că pârâta B. S.R.L. nu a formulat critici şi împotriva încheierii din 22 octombrie 2020, înţelegând să formuleze apel doar împotriva sentinţei civile nr. 341/05 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, însă în cuprinsul cererii de apel a expus şi critici privitoare la o pretinsă nesoluţionare a respectivei excepţii de către instanţa de fond.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel, reţinând că în cauză competenţa teritorială a primei instanţe este reglementată prin norme de ordine privată, întrucât reclamanta a solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă trebuind invocată in limine litis.

Curtea de apel a reţinut că pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 17.06.2020, deşi cererea introductivă îi fusese legal comunicată în etapa scrisă, la sediul social, iar acestea avea obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data de 15.01.2020, potrivit dispoziţiilor art. 201 alin. (1) şi 208 alin. (1) C. proc. civ., conchizând că excepţia a fost invocată tardiv, iar prima instanţă în mod corect a respins-o ca atare.

Înalta Curte observă astfel că nefondat se susţine de către recurentă că problema invocării necompetenţei instanţei nu a fost examinată de instanţa de apel. Corespunzător, se constată că şi prima instanţă a examinat excepţia cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deoarece necompetenţa teritorială avea natura unei excepţii de ordine privată, ce putea fi invocată de pârât prin întâmpinare, în interiorul termenului legal de depunere a acestui act de procedură, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv pct. 5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80A din 25 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80A din 25 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.