Appeal by defendant annulled as groundless, arbitral award annulment stands with recovery of meal indemnities.

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în data de 19.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Orăşenesc Deta, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 27/30.05.2019, pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul CNAS-CMR-CFR-CMDR şi, de asemenea, judecarea în fond a cauzei, în temeiul art. 613 alin. 1it. b) C. proc. civ. şi, în consecinţă, să fie anulată măsura dispusă de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, prin Raportul de control înregistrat sub nr. x/14.12.2018, comunicat la 18.12.2018, constând în recuperarea sumei de 127.980 RON, sumă ce reprezintă plăţi efectuate pentru indemnizaţia de hrană acordată în perioada martie - septembrie 2018, precum şi anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/10.12.2018.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 608-611 C. proc. civ.

Pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii şi menţinerea hotărârii arbitrale.

Prin sentinţa nr. 840/25.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale (funcţionale) a secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei secţii civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti în data de 13.10.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 15F/10.02.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc Deta împotriva Hotărârii arbitrale nr. 27/30.05.2019, pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2437/16.11.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul Spitalul Orăşenesc Deta împotriva sentinţei nr. 15F/10.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

4. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în rejudecare

Prin sentinţa nr. 72F/30.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis acţiunea în anulare; a anulat Hotărârea arbitrală nr. 27/30.05.2019, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2019, şi, în fond, a admis cererea formulată de Spitalul Orăşenesc Deta, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, şi a dispus anularea procesului-verbal de constatare nr. x/10.12.2018, întocmit de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, şi a măsurii stabilite prin raportul de control nr. x/14.12.2018, întocmit de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, în ceea ce priveşte recuperarea sumei de 127.980 RON, reprezentând indemnizaţia de hrană acordată în perioada martie- septembrie 2018.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a invocat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 425 şi art. 608 C. proc. civ., respectiv a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

A mai invocat recurenta-pârâtă şi că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea contractului incheiat între unitatea sanitară şi CAS Timiş nr. VII/SP/SAL/TM09/14.02.2018, a Ordinului ministrului sănătăţii si al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 78/14/2018 şi a Ordinului nr. 1012/2013.

Susţine că sentinţa recurata este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material şi a lipsei analizării şi interpretării probatoriului administrat.

Or, această situaţie echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii atacate, deoarece prima instanţă avea obligaţia de a arăta considerentele care au format propria convingere, în sensul anulării măsurii dispuse prin raportul de control nr. x/14.12.2018, ceea ce implica analizarea susţinerilor ambelor părţi, nu doar ale reclamantei.

A mai invocat recurenta-pârâtă şi că motivele acţiunii în anulare, astfel cum sunt prevăzute de art. 608 C. proc. civ., sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie şi că vizează, în ansamblu, condiţii de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea lor, concretizată prin hotărârea arbitrală, şi cauze de nelegalitate expres stabilite, iar nu motive care să vizeze excepţiile soluţionate, situaţia de fapt şi probele administrate, respectiv temeinicia hotărârii arbitrale.

Precizează că motivele expuse în cuprinsul cererii reclamantului conduc spre concluzia că sunt antamate aspecte care ţin de fondul dosarului arbitral soluţionat prin hotărârea arbitrală atacată prin acţiunea în anulare a reclamantului.

Or, antamarea de către reclamant, pe calea acţiunii în anulare, a discuţiilor care privesc procedura prealabilă de soluţionare, pe cale amiabilă, a litigiului, reţinută de Comisie, precum şi aspecte care privesc acordarea indemnizaţiei de hrană pentru cadrele medicale din unitatea sanitară implică o devoluare a acţiunii, o cercetare de temeinicie a hotărârii arbitrale, care nu are ca izvor o încălcare a unei norme de ordine publică, ci are ca premisă o aplicare directă asupra fondului raportului juridic dintre părţi, cu depăşirea limitelor impuse de art. 608 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Precizează că este evident că nu s-a încercat, de către unitatea sanitară, soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, în condiţiile în care dispoziţiile legale în materie stabilesc clar, neechivoc şi imperativ obligaţia părţii nemulţumite ca, înainte de a se adresa Comisiei de Arbitraj, să solicite celeilalte părţi cu care a încheiat contractul, soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, obligaţie pe care spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale aflat în relaţie contractuală cu pârâta-recurentă, nu a îndeplinit-o.

Interpretarea excepţiilor şi a probelor de către tribunalul arbitral, cu consecinţa aprecierii asupra temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii, nu constituie un motiv de desfiinţare a Hotărârii arbitrale nr. 27/30.05.2019, aceasta nefiind posibilă pe calea acţiunii în anulare.

După expunerea situaţiei de fapt, a menţionat că aspectele constatate prin raportul de control nr. x/14.12.2018 sunt pertinente şi reale, întrucât unitatea sanitară, în perioada martie- septembrie 2018, a acordat indemnizaţia de hrană cadrelor medicale din fondurile aprobate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate la Titlul VI (Transferuri între unităţi ale administraţiei publice pentru plata influenţelor financiare determinate de creşterile salariale pentru unităţile sanitare publice), deşi aceasta nu se regăseşte în cadrul drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2017 (anexa nr. 1 la procesul-verbal de constatare nr. x/10.12.2018), fără a respecta prevederile actelor normative în vigoare şi contractul nr. x/2018.

Echipa de control a avut în vedere faptul că indemnizaţia de hrană prevăzută la art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 153/2017 nu se regăseşte în cadrul drepturilor salariate aflate în plată în luna decembrie 2017, care fac obiectul lit. a) de la alin. (3) a art. 38 din actul normativ menţionat, şi, astfel, aceasta nu intră sub incidenţa lit. g) a aceluiaşi alineat.

Aşadar, din fondurile aprobate în bugetul FNUASS la Titlul VI nu se asigură indemnizaţia de hrană.

Luând in considerare aceste aspecte, arată că prin raportul de control s-a dispus, pentru nerespectarea prevederilor din Contractul pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 114/2017 privind reglementarea unor masuri fiscal - bugetare în domeniul sănătăţii nr. VII/SP/SAL/TM09/2018, cu actele adiţionale aferente, cap. IV, art. 4 lit. c), "să se recupereze sumele acordate nejustificat faţă de cele rezultate prin punerea în aplicare a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2017".

Astfel, s-a dispus a se "recupera suma de 127.980 RON, reprezentând plăţi efectuate pentru indemnizaţia de hrană în perioada martie - septembrie 2018 din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, Titlul VI Transferuri între unităţi ale administraţiei publice", până la data de 15.03.2019.

Mai arată şi că potrivit art. 5.2.3.4 din Ordinul nr. 1012/2013, "la întocmirea raportului de control se vor respecta următoarele reguli: c) măsurile propuse trebuie să fie în concordanţă cu prevederile legale în vigoare. De asemenea, acestea trebuie să fie în concordanţă cu constatările şi concluziile din raport. Măsurile propuse vor fi proporţionale cu faptele, fezabile şi oportune".

Aşadar, arată că masurile dispuse prin raportul de control contestat sunt temeinice si legale.

6. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru imposibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nclegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată, în acest sens, că în afară de dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017 restul dispoziţiilor invocate de recurentă ca fiind aplicate greşit nu sunt norme de drept material.

Cât priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017, susţine, pe de o parte, că acestea nu sunt incidente în cauză, iar, pe de altă parte, că recurenta nu aduce niciun argument care să conducă la concluzia că aceste dispoziţii au fost aplicate greşit de către prima instanţă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, ca fiind legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-reclamant Spitalul Orăşenesc Deta, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, din conţinutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate de lege.

În consecinţă, în măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este sancţionată cu nulitatea.

Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci şi expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres reglementate potrivit dispoziţiilor menţionate anterior.

În speţă, analizând susţinerile formulate, se constată că, deşi cererea de recurs a fost formal întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (prevederi legale care au în vedere situaţia în care deşi instanţa a recurs la textele de lege incidente pricinii, fie le-a încălcat, fie le-a aplicat în mod greşit), recurenta-pârâtă a omis să dezvolte critici de nelegalitate încadrabile fie în acest motiv, fie în celelalte motive de casare prevăzute de lege.

În realitate, memoriul de recurs, care se întinde pe mai multe pagini şi în conţinutul căruia se fac referiri la numeroase texte de lege, se bazează pe susţineri cu caracter general, fără a se arăta, în concret, modalitatea în care normele de drept indicate ar fi fost încălcate de către curtea de apel.

- Astfel, printr-o primă critică, recurenta-pârâtă invocă "lipsa de motivare a hotărârii atacate".

Examinând posibilitatea de încadrare, a criticilor invocate, în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că acestea au un caracter pur formal, nefiind apte a declanşa un control de legalitate a sentinţei recurate.

Astfel, se observă că, deşi recurenta-pârâtă a invocat că hotărârea atacată ar fi afectată de viciul unei nemotivări corespunzătoare, a omis să indice, în concret, ce apărări legate de obiectul cauzei (expuse prin întâmpinarea sa) ar fi fost ignorate de către instanţa de fond.

Or, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de casare, era necesar să se arate, într-o manieră efectivă, lipsa motivării în legătură cu apărări punctuale, invocate de către pârâta-recurentă, simplele sale susţineri generice, în sensul că "prima instanţă avea obligaţia de a arăta, în sentinţa recurată, considerentele care au format propria convingere, în sensul anulării măsurilor dispuse prin raportul de control nr. x/14.12.2018, ceea ce implică analizarea susţinerilor ambelor părţi, nu doar ale reclamantei", nefiind apte a declanşa verificarea jurisdicţională specifică prezentei căi extraordinare de atac.

Reiese, aşadar, că recurenta-pârâtă nu procedează la o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în acest motiv de casare, ci doar se limitează la a-şi exprima dezacordul în raport cu soluţia pronunţată, reproşând, totodată, maniera în care au fost administrate şi interpretate probele, prin susţinerea potrivit căreia "sentinţa recurată este rezultatul aplicării greşite a legii materiale, a lipsei analizării şi interpretării probatoriului".

Or, asemenea consideraţii nu reflectă o situaţie dintre cele reglementate de motivul de casare referitor la nemotivare, ci relevă, de fapt, o solicitare de reanalizare a mijloacele de probă administrate în cauză, ceea ce excedează verificărilor instanţei de recurs, motiv pentru care devine incidentă sancţiunea nulităţii, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., critica formulată neputând fi primită.

În egală măsură, în cauză nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din moment ce critica recurentei-pârâte referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al instanţei, nu este urmată, la rândul său, de susţineri punctuale, menite să demonstreze cele afirmate.

- Nici susţinerile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material, de către prima instanţă, nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate, subsumabilă motivului de recurs invocat.

În acest sens, pretinzând nelegalitatea sentinţei din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă doar formal o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 153/2017, dat fiind faptul că omite, şi de această dată, să expună, prin critici de nelegalitate propriu-zise, maniera în care aceste dispoziţii legale ar fi fost nesocotite de către curtea de apel.

În aceeaşi modalitate, inadecvată procedural, recurenta-pârâtă invocă şi o eventuală nerespectare a prevederilor Ordinului nr. 78/14/2018 şi ale Ordinului nr. 1012/2013, omiţând a demonstra, printr-un silogism juridic clar, modalitatea în care ar fi avut loc pretinsa lor încălcare.

Or, în lipsa unei argumentaţii juridice propriu-zise, instanţa de recurs nu poate determina limitele controlului judiciar de legalitate specific prezentei căi extraordinare de atac şi nu poate proceda la cenzura specifică, în drept, a hotărârii atacate.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, pârâtă mai aduce în discuţie şi o pretinsă încălcare, de către curtea de apel, a prevederilor contractului încheiat între părţi.

Or, interpretarea clauzelor contractuale nu reprezintă un element de legalitate, ci de temeinicie - referitor la aprecierea dată probatoriului de către instanţa fondului -, fiind exclus de plano verificării jurisdicţionale a instanţei de recurs.

Drept urmare, nici aceste susţineri nu sunt apte a învesti legal prezenta instanţă de ultim grad jurisdicţional.

- Printr-o altă critică, dedusă judecăţii, în mod eronat, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (din moment ce vizează o pretinsă nerespectare a unei dispoziţii procedurale, încadrabilă, strict din această perspectivă, în cazul stabilit de pct. 5 al aceluiaşi text de lege), recurenta-pârâtă a mai susţinut şi încălcarea, de către curtea de apel, a prevederilor art. 608 C. proc. civ., prin aceea că aspectele invocate prin cererea de anulare a hotărârii arbitrale "implică o devoluare a acţiunii în ansamblu, o cercetare de temeinicie a hotărârii arbitrale (...), cu depăşirea limitelor impuse de art. 608 alin. (1) şi (2) C. proc. civ..", motiv pentru care acestea "nu constituie un motiv de desfiinţare a hotărârii arbitrale", nefiind posibil, în opinia recurentei, a fi deduse pe calea acţiunii în anulare.

Susţinerile formulate nu pot fi primite, din moment ce recurenta-pârâtă nu a înţeles să atace, pe calea recursului, în cel dintâi ciclu procesual, încheierea din 11 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, de către pârâta-recurentă, în considerarea aceloraşi aspecte cu cele invocate prin memoriul de recurs.

În aceste circumstanţe, încheierea din 11 noiembrie 2020 a curţii de apel a dobândit autoritate de lucru judecat, potrivit art. 430 C. proc. civ., motiv pentru care dezlegările date prin această hotărâre judecătorească nu mai pot fi contrazise la acest moment procesual.

În egală măsură, nici susţinerile formulate în continuare în cuprinsul cererii de recurs nu constituie veritabile critici de nelegalitate a sentinţei recurate, din moment ce acestea reprezintă simple prezentări ale circumstanţelor factuale care au generat litigiul pendinte.

Mai mult, verificând ansamblul susţinerilor formulate prin memoriul de recurs, se constată, inclusiv, că aceste critici (referitoare la inadmisibilitatea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale şi cu privire la fondul cauzei) reprezintă reiterări ale apărărilor formulate prin intermediul întâmpinării depuse în cel dintâi ciclu procesual, care au primit deja o dezlegare jurisdicţională.

Or, o asemenea manieră de redactare a memoriului de recurs se situează în afara exigenţelor legale, care presupun formularea de critici în raport cu considerente care îşi au corespondent în sentinţa recurată, aspect incompatibil cu simpla reluare a unor argumente deja analizate.

Drept urmare, prin această atitudine procesuală, recurenta-pârâtă a nesocotit existenţa judecăţii înfăpuite anterior şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

În consecinţă, din moment ce recurenta-pârâta nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, nu este posibilă examinarea legalităţii hotărârii atacate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant Spitalul Orăşenesc Deta, şi va anula recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 72 F din 30 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant Spitalul Orăşenesc Deta.

Anulează recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 72 F din 30 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.