Time-barred revision for violation of res judicata: absolute one-month deadline for invoking infringement of prior court decisions' binding force

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti, sub nr. x/2018, din data de 26 aprilie 2018, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Bârla, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., au solicitat să se constate că cererea formulată de către Q. (autorul pârâţilor - persoane fizice) este depusă tardiv, adică peste termenul de 90 zile prevăzut de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificată şi completată, ceea ce duce la decăderea sa, ca moştenitor, iar, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută parţială a actelor de validare, respectiv a hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 754 din 12 decembrie 2002, în care la poziţia 6, apare autoarea F. şi cu moştenitorul R., cât şi a propunerii de validare a Comisiei Locale de Fond Funciar Bârla, în sensul eliminării acestui moştenitor din actele de validare, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Costeşti a respins acţiunea, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 1375 din 10 decembrie 2019, Judecătoria Costeşti a admis cererea de completare şi a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 1018 din 25 septembrie 2019, în sensul că:

"Obligă reclamanta să plătească pârâţilor F., G. şi H., suma de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată".

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 2215 din 1 octombrie 2020, Tribunalul Argeş a admis excepţia nulităţii şi a anulat apelul declarat de apelanţii B., C., D., E., pentru lipsa semnăturii apelanţilor; a respins apelul declarat de reclamanta A., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi, faţă de sentinţa civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Costeşti, ca nefondat; a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1375 din 10 decembrie 2019 şi a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., cu menţinerea în rest a sentinţei. A obligat intimaţii F., G. şi H., în solidar, la plata către apelanta reclamanta A. a sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 359 din 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii. A respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2215 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, intimaţi fiind reclamanţii B., C., D. şi E. şi pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Bârla, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P..

5. Cererea de revizuire

Reclamanta A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, invocând incidenţa motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, arată că potrivit dispoziţiilor art. 430 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească care soluţionează, în tot sau în parte fondul, sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care se sprijină.

În cauză, hotărârea supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare şi la decizia nr. 30/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Chestiunile de drept dezlegate prin cele două decizii sunt obligatorii de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, fiind incidente dispoziţiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Arată că, deşi a depus dovezi, instanţa nu a făcut trimitere la motivarea instanţei de fond, respectiv a Judecătoriei Costeşti din sentinţa nr. 1018 din 25 septembrie 2019. De asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON este nelegală, neexistând dovada certă a acestora. Astfel, hotărârea este contrară spiritului deciziei nr. 38/2021.

Instanţa de recurs nu a analizat niciun fapt de congruenţă între drepturile de care reclamanta ar putea beneficia.

Prin urmare, în opinia sa, soluţia Curţii de Apel Piteşti contravine, considerentelor deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia.

În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.

6. Hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a cererii de revizuire

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 11 noiembrie 2022, sub nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 394 din 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei civile nr. 359/5 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2018, intimaţi fiind reclamanţii D., C., B., E. şi pârâţii Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, Comisia Locală de Fond Funciar Bârla, J., M., L., O., P., F. şi G., H., N., K. şi I..

7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 12 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 18 aprilie 2024.

La termenul din data de 18 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a amânat pronunţarea pentru data de 25 aprilie 2024, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei tardivităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 359R din 5 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, cu privire la care se solicită retractarea în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are drept scop protejarea autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, pentru a asigura ordinea şi stabilitatea juridică. Însă, pentru a conduce la anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, este necesară respectarea unor cerinţe, inclusiv de ordin procedural.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În dreptul procesual civil, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac, iar momentul de la care curge acesta este data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Articolul 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs (…), iar alin. (2) al aceluiaşi articol menţionează că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

În cauza pendinte, decizia civilă nr. 359R/2022 a Curţii de Apel Piteşti, supusă revizuirii, a devenit definitivă la data pronunţării sale, respectiv la data de 5 octombrie 2022. Iar în considerarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta este momentul de la care curge termenul de o lună, stabilit de legiuitor.

Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 din acelaşi act normativ potrivit cu care "(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 1.când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2.când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte; 3.când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni."

Aplicând dispoziţia legală la speţa dedusă judecăţii, reiese că termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea deciziei nr. 359R din 5 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru încalcarea autorităţii de lucru judecat a altei hotărâri, a expirat la data de 5 noiembrie 2022.

Prin urmare, depunând cererea de revizuire la data de 11 noiembrie 2022, aceasta este tardiv formulată.

Cum instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudenţă constantă, că dreptul de acces la un tribunal independent şi imparţial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie necesare şi proporţionale, reţinând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securităţii raporturilor juridice, Înalta Curte apreciază că impunerea unui termen de exercitare a căii de atac a revizuirii nu este în sine contrară dreptului de acces şi nu încalcă, în circumstanţele concrete ale cauzei, în care părţile interesate nu au putut demonstra niciun motiv întemeiat pentru nerespectarea acestui termen, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauza Lungoci împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006).

În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, exprimată în deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2020, nr. 346 din 16 iunie 2020, nr. 823 din 9 decembrie 2021 şi nr. 545 din 10 noiembrie 2022.

În cuprinsul deciziei nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituţională a reţinut că "hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. (...)"

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut, în cuprinsul aceleiaşi decizii, că "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie (...)

Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi dreptul la apărare şi nici nu contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."

În consecinţă, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează a admite excepţia tardivităţii, invocate din oficiu, şi a anula, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2024.