Nullity of extraordinary appeal for lack of specific illegality critiques regarding state fiscal claims for illicit importation damages

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 27 martie 2022, reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să răspundă material şi cu averea personală pentru plata prejudiciului în sumă de 3.411.169 RON, creat bugetului consolidat al statului, prin introducerea în mod ilegal de ţigarete, pe teritoriul României, inclusiv a accesoriilor prevăzute pentru creanţele fiscale calculate până la data plăţii integrale, în conformitate cu dispoziţiile art. 174 şi art. 176 din Codul de procedură fiscală.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 846 din 22 septembrie 2022, Tribunalul Botoşani a respins cererea formulată de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul A., pentru autoritate de lucru judecat.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 306 din 22 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul A., împotriva sentinţei civile nr. 846 din 22 septembrie 2022 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă. A anulat sentinţa apelată şi, în rejudecare, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 16 din 27 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 306 din 22 martie 2023. A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 306 din 22 martie 2023 în sensul că, în loc de menţiunea "Definitivă", se consemnează în mod corect calea de atac, respectiv "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Suceava".

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 306 din 22 martie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivare, a arătat că sentinţa supusă controlului judiciar a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept aplicabile în cauză ceea ce a condus la respingerea demersului judiciar iniţiat.

Instanţa a reţinut că nu a fost dovedită existenţa faptei ilicite săvârşite de pârâtul A., cererea de chemare în judecată fiind, astfel, neîntemeiată. Însă, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. 1 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele pe care întemeiază astfel că aceasta nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a argumentelor invocate de părţi şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Recurentul a apreciat că, în cauză, instanţa nu a reţinut susţinerile pârâtei şi nici nu a arătat motivele pentru care le-a înlăturat. Nu s-a raportat la susţinerile şi apărările părţilor şi dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, astfel că hotărârea pronunţată este lipsită de suport legal, încalcă dispoziţiile art. 425 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanţa de fond a reţinut că, pentru prejudiciul produs prin actele materiale din 5 aprilie 2014 şi 16 iunie 2014, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2.405.809 RON cu titlu de despăgubiri, prin sentinţa penală nr. 92/2018, rămasă definitivă. Însă, suma totală datorată de inculpat este de 3.411.169 RON. De aceea, reclamantul a înţeles să solicite instanţei de control judiciar să oblige pârâtul la plata diferenţei de bani, până la concurenţa sumei de 3.411.169 RON, cu care s-a constituit parte civilă, şi care reprezintă valoarea prejudiciului creat bugetului consolidat al statului, prin introducerea în mod ilegal a unei cantităţi mari de ţigarete pe teritoriul statului.

Recurentul a citat dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din C. proc. pen. referitoare la cazurile de soluţionare a acţiunii civile la instanţa civilă şi autoritatea hotărârii penale în procesul civil, concluzionând că, în cauză, prejudiciul suferit de stat nu a fost recuperat.

Prin urmare, a apreciat că există suficiente motive pentru admiterea acţiunii sale de către instanţa de judecată.

5. Apărări formulate în cauză

La data de 16 noiembrie 2023, în termen procedural, intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat cenzurarea susţinerilor din cuprinsul întâmpinării.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din data de 9 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 18 aprilie 2024, pentru soluţionarea recursului declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva deciziei nr. 306 din 22 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, îndreptată prin încheierea nr. 16 din 27 martie 2023 a aceleiaşi instanţe.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.."(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate faţă de soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

În cauza pendinte, se constată că, prin cererea de recurs, se susţine, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată corespunzător, şi, pe de altă parte, că este consecinţa aplicării eronate a dispoziţiilor legale incidente. Însă, argumentele recurentului sunt pur teoretice şi nu vizează modalitatea de soluţionare a apelului, prin decizia supusă controlului judiciar.

Astfel, deşi invocă o nemotivare corespunzătoare a hotărârii, nu arată, în concret, care sunt împrejurările de fapt sau de drept neanalizate de către instanţa de apel, simpla susţinere că nu sunt îndeplinite elementele cuprinse în art. 425 din C. proc. civ. nefiind suficientă să conducă la casarea deciziei recurate.

De asemenea, recurentul prezintă sumar situaţia de fapt care l-a determinat să iniţieze acest litigiu şi hotărârile pronunţate în cauză, concluzionând că soluţia la care s-a oprit instanţa de apel încalcă dispoziţiile legale incidente. Aceste susţineri nu relevă, însă, vreun aspect de nelegalitate a deciziei recurate. Situaţia de fapt stabilită nu poate fi reevaluată în recurs pentru că nu reprezintă o chestiune de nelegalitate în sensul prevederilor art. 488 din C. proc. civ.

Mai mult, deşi susţine greşita aplicare a legii, singurele dispoziţii legale menţionate în cuprinsul cererii de recurs sunt art. 27 şi art. 28 din C. proc. pen., dispoziţii procedurale a căror menţiune este făcută fără evidenţierea vreunei legături cu aspectele concrete ale judecăţii ce s-a realizat prin decizia supusă controlului judiciar.

Prin urmare, analizând motivarea cererii de recurs, se observă că nu există nicio critică efectivă a hotărârii recurate şi, mai mult, argumentele expuse sunt identice cu motivele de apel şi cu considerentele expuse în faţa instanţei de fond.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia faptică stabilită de instanţele de fond. Prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate. Astfel, recurentul nu arată în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii, şi nu se raportează la considerentele acesteia, ci reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire poate duce la casarea unei hotărâri.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de judecată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurent nu conţine critici propriu-zise ale acesteia, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecinţă, reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Autoritatea Vamală Română, prin Direcţia Regională Vamală Galaţi împotriva deciziei nr. 306 din 22 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, îndreptată prin încheierea nr. 16 din 27 martie 2023 a aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.