Inadmissibility of cassation in restitution measures under Law 165/2013 due to statutory exclusion of extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 21.11.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Bucureşti, A. şi B., ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 19857/04.01.2018, de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001.

Prin încheierea din 27.022019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal, excepţie invocată de pârât prin întâmpinare, şi a dispus trimiterea dosarului secţiei civile din cadrul aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa nr. 2525 din 01 noiembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30 decembrie 2020 a aceleiaşi instanţe, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis, în parte, acţiunea.

A constatat că pârâţii A. şi B. au dreptul la măsuri compensatorii constând în puncte, în calitate de cesionari ai drepturilor persoanei îndreptăţite, C., pentru imobilul situat în Bucureşti, B-dul. 1 Mai nr. 60 (fost B-dul. x, fost B-dul. x), compus din teren, în suprafaţă de 690 mp, şi construcţiile situate pe acesta, care au aparţinut lui D. (parter cu o prăvălie şi o cameră, o prăvălie, laborator, trei pivniţe, o cameră pentru birou, două prăvălii, trei camere la etaj şi trei dependinţe), precum şi pentru construcţiile ce au aparţinut lui E.; o cotă de 1/2 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din locuinţa nr. 1 (trei camere, vestibul), locuinţa nr. 2 (vestibul, hol, cameră, situate în corpul B), locuinţa nr. 3 (2 camere şi pivniţă), locuinţa nr. 4 (2 camere, hol şi vestibul situate în corpul A), magazie şi WC şi teren în suprafaţă de 537,60 m.p.

A anulat Dispoziţia nr. 19857/04.01.2018 emisă de către Primarul Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâtul Primarul Municipiului Bucureşti să emită o nouă dispoziţie, cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii în favoarea pârâţilor A. şi B., în condiţiile anterior stabilite de către instanţă.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia nr. 136 din 03 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelurile declarate de apelanţii pârâţi Primarul General al Municipiului Bucureşti, A. şi B. împotriva sentinţei nr. 2525 din 01 noiembrie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A admis apelul declarat de apelantul reclamant Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a constatat că pârâţii A. şi B. au dreptul la măsuri compensatorii constând în puncte, în calitate de cesionari ai drepturilor persoanei îndreptăţite C., numai pentru imobilul situat în Bucureşti, B-dul. 1 Mai nr. 60 (fost B-dul. x, fost B-dul. x), compus din teren, în suprafaţă de 310,5 mp, şi construcţiile situate pe acesta, ce au aparţinut lui D. (parter cu o prăvălie şi o cameră, prăvălie, laborator, 3 pivniţe, o cameră pentru birou, 2 prăvălii, 3 camere la etaj şi 3 dependinţe).

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii A. şi B., prin mandatar A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 7 C. proc. civ., recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pârâţii au susţinut ca hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Deşi reclamantul a formulat acţiunea în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004 (greşit considerate ca fiind incidente), competenţa instanţei a fost determinată în mod eronat.

Instanţa de apel nu a verificat competenţa în soluţionarea pricinii, cu greu putându-se deduce, din cuprinsul hotărârii, dacă litigiul dedus judecăţii este de competenţa materială a secţiilor civile.

Sub un alt aspect, se susţine că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin faptul că a comis un exces de putere atunci când nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Astfel, instanţa de apei a ignorat cu bună ştiinţă conţinutul actului de partaj voluntar din 11 iulie 1945, neobservând că partajarea imobilului din B-dul. x nr. 60 (actualul Blvd. Ion Mihalache şi anterior B-dul. 1 Mai) se face între fraţii D., Niculescu llie şi F., acesta din urmă având doar o latură a acestui imobil pe str. x, iar nu cum reţine, în mod eronat, instanţa in apel, că acesta ar fi localizat în altă parte decât unde el se afla de fapt şi anume în B-dul. x nr. 60.

Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se arată, de către recurenţi, că nu au fost citaţi în mod legal pentru termenul de judecată din 03.02.2022.

Citaţia menţionată nu avea precizată, conform art. 157 lit. d) C. proc. civ., termenul pentru înfăţişarea în faţa instanţei, pe toată partea stângă de sus în jos, pe o suprafaţă de aproximativ 2 cm, scrisul nefiind lizibil.

Totodată, se arată de către recurenţi, că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea principiului disponibilităţii, lăsând necercetate criticile ce au făcut obiectul apelului acestora şi întemeindu-şi soluţia pe argumente străine de natura pricinii.

Curtea de Apel Bucureşti a încălcat principiul disponibilităţii în materie civilă, îndrumând reclamanţii să urmeze calea unei alte acţiuni, fără să analizeze temeinicia pretenţiilor în cauza dedusă judecăţii, şi lăsând, astfel, nesoluţionat fondul pricinii.

De asemenea, instanţa de apel a încălcat şi principiul contradictorialităţii şi oralităţii, atunci când a statuat asupra cauzei, fără a pune în dezbatere aspectele juridice fundamentale în prezenta speţă, şi când a omis punerea în discuţie a probatoriului şi a excepţiilor invocate în cauză.

Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se susţine că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat atunci când se referă la "succedarea cedentului" acestora după unchiul F., ignorând cele dispuse prin sentinţa civilă nr. 1314/2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2029R/27.11.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2012.

Astfel, prin hotărârile menţionate, s-a constatat nulitatea dispoziţiei Primarului municipiului Bucureşti nr. 16189/2012, reţinându-se că, în mod greşit, se statuase prin aceasta că cedentul nu ar putea fi persoană îndreptăţită, întrucât nu ar fi dovedit calitatea de moştenitor a foştilor proprietari pentru imobilele a căror retrocedare o cerea; totodată, s-a constatat faptul că cedentul C. moşteneşte prin mamă (G.) şi prin frate (H.) pe D., tatăl decedat anterior, dar şi pe mătuşa I., cât şi pe unchiul lui, F..

În concluzie, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 05 ianuarie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

6. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă calea de atac a recursului.

Totodată, s-a reţinut că, instanţa de recurs urmează să aprecieze asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs, din perspectiva legalităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, reţinute prin raportul întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Acest text de lege instituie regula esenţială a legalităţii căii de atac, conform căruia calea de atac, termenul şi condiţiile de exercitare sunt determinate doar de lege, indiferent de menţiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Astfel, prin această dispoziţie legală legiuitorul a înţeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunţate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condiţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora.

În cauza pendinte, în temeiul prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Bucureşti, A. şi B., să se dispună anularea dispoziţiei nr. 19857/04.01.2018, de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001.

Se constată că pretenţia dedusă judecăţii a fost întemeiată de reclamant şi a fost soluţionată de către instanţele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Din coroborarea dispoziţiilor enunţate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii A. şi B. prin mandatar A. împotriva deciziei nr. 136/2022 din 03 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.