Electronic service of process as primary mode of citation and nullity of non-compliant summons

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, petentul A., în contradictoriu cu intimatele B. şi C., a solicitat strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Prin încheierea din 01 februarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de strămutare, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa nejustificată a părţilor legal citate.

La 30 iulie 2023, petentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 11 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a anulat cererea de repunere pe rol formulată de petentul A. şi a menţinut suspendarea judecării cauzei stabilită prin încheierea din 01 februarie 2023.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Calea de atac declarată în cauză

Prin cererea de recurs, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei instanţei de apel, pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul a susţinut că instanţa a aplicat în mod nelegal sancţiunea nulităţii pentru netimbrarea cererii de repunere pe rol, deşi acesta nu a fost înştiinţat cu privire la termenul acordat pentru soluţionarea cererii şi nici cu privire la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.

Invocând prevederile art. 153 şi art. 229 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-petent a învederat că, în cazul în care procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea în sarcina căreia a fost stabilită obligaţia de plată a taxelor de timbru, instanţa nu poate proceda la invocarea şi admiterea excepţiei de netimbrare.

Totodată, a făcut referire la dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, potrivit cărora actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că, prin adresa înaintată instanţei la 31 ianuarie 2023, a solicitat ca actele de procedură să îi fie comunicate prin email, solicitare de care curtea de apel nu a ţinut cont.

Drept urmare, faţă de împrejurarea că petentul nu a fost legal citat pentru termenul în care s-a luat în discuţie cererea formulată, instanţa a pronunţat soluţia de anulare a cererii de repunere pe rol, pentru netimbrare, cu încălcarea normelor de procedură.

Totodată, a subliniat că solicitarea de a i se comunica actele de procedură în format electronic, prin email, reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, permiţând exerciţiul drepturilor procesuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., de o manieră aptă să asigure înştiinţarea acestuia despre desfăşurarea procesului şi, în consecinţă, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Concluzionând, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de repunere pe rol.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.

Prin criticile formulate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-petent a învederat că, în cauză, s-au încălcat normele de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de C. proc. civ., referitoare la obligativitatea citării părţilor în modalitatea indicată prin cererile formulate.

În argumentarea acestei critici, recurentul-petent a susţinut că nu a fost înştiinţat cu privire la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol şi nici în legătură cu obligaţia de a achita taxa judiciară aferentă cererii, nefiind citat la adresa indicată prin adresa înaintată instanţei prin intermediul poştei electronice în data de 3 ianuarie 2023.

Această critică este fondată şi determină casarea încheierii recurate şi rejudecarea cererii de repunere pe rol, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale ale părţilor litigante, având în vedere cele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Totodată, art. 211 din acelaşi act normativ, prevede că activitatea de cercetare şi dezbatere a fondului procesului se poate face doar cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Aceste aspecte legale sunt corelate în mod necesar cu dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. care consacră principiul contradictorialităţii şi care stabileşte că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 154 din C. proc. civ. prevede care sunt modalităţile de comunicare a citaţiilor şi a altor acte de procedură în procesul civil, acestea fiind reglementate după cum urmează: prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul; prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzută de lege; prin executori judecătoreşti, la solicitarea părţii şi pe cheltuiala acesteia; prin servicii de curierat rapid şi prin telefax, poştă electronică, dacă partea a indicat datele corespunzătoare în acest scop, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului şi confirmarea primirii acestuia.

Toate aceste modalităţi de comunicare a actelor de procedură sunt principale şi pot fi utilizate alternativ, nefiind condiţionate de obligativitatea îndeplinirii procedurii prin agent poştal în format letric, întrucât utilizarea oricăreia dintre formele de comunicare reglementate de textul menţionat anterior produce acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor despre existenţa procesului civil.

Un principiu fundamental al dreptului procesual civil este cel al disponibilităţii, reglementat de art. 9 din C. proc. civ., care implică nu numai dreptul reclamantului de a porni procesul civil, de a uza de căile de atac prevăzute de lege sau de a renunţa la acţiune sau la drept, dar şi dreptul de dispoziţie al părţilor cu privire la exerciţiul drepturilor lor procesuale.

Or, în măsura în care se stabileşte că transmiterea actelor de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., prin e-mail, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare, atunci principiul disponibilităţii permite părţii să ceară comunicarea în format electronic, instanţa fiind obligată să procedeze de această manieră în procesul civil.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 75/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că:

"Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ."

În considerente, s-a reţinut că alegerea de către instanţă a modalităţii de comunicare a actelor de procedură cu ignorarea opţiunii exprimate de parte poate avea ca efect lipsirea acesteia de posibilitatea de a participa efectiv la desfăşurarea procesului, chestiune de natură să afecteze în substanţa sa dreptul la apărare, garantat părţilor în procesul civil prin art. 13 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, în componenta sa privind liberul acces la o instanţă din perspectiva efectivităţii citării părţii în procesul civil.

În cazul concret dedus judecăţii, prin cererea de sesizare a instanţei, petentul a indicat ca adresă de domiciliu str. x, Craiova .

Ulterior, prin adresa înaintată curţii de apel, prin intermediul poştei electronice, la 31 ianuarie 2023, recurentul petent a formulat cerere de accesare a dosarului în format electronic, prin care a solicitat, în mod expres, ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la adresa de email indicată.

Examinând actele dosarului, respectiv dovezile de comunicare ale actelor de procedură, se constată că instanţa a procedat la judecarea cererii de repunere pe rol a cererii de strămutare, deşi citarea petentului nu fusese realizată conform dispoziţiilor art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., la adresa de email indicată, iar acesta nu fusese, în mod legal, înştiinţat cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de punere pe rol.

În aceste condiţii, petentul nu a putut beneficia de garanţiile procesuale inerente procesului civil - dreptul la apărare şi contradictorialitatea, cu consecinţe, pe plan procesual, în sensul că nu a achitat taxa judiciară de timbru şi nu a putut susţine cererea de repunere pe rol.

Dispoziţiile art. 175 C. proc. civ. prevăd că actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrarie.

Din perspectiva interesului ocrotit prin dispoziţiile legale enunţate, nulitatea este relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu a fost îndeplinită în condiţiile legii şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

În considerarea dispoziţiilor art. 175 C. proc. civ., neînmânarea citaţiei în condiţiile impuse de lege este sancţionată cu nulitatea şi, în consecinţă, vătămarea este prezumată până la proba contrarie, probă ce incumbă părţii adverse care are un interes procesual în înlăturarea sancţiunii nulităţii.

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia mai sus menţionată, statuând că:

"Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.."

Această consecinţă legală reiese în mod logic din reglementarea ca instituţii fundamentale ale procesului civil a procedurii citării şi comunicării actelor de procedură, menite să contribuie la concretizarea dreptului la apărare şi la exerciţiul firesc al contradictorialităţii, ambele cu semnificaţia unor garanţii substanţiale ale procesului echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauza dedusă judecăţii, curtea de apel a procedat la judecata cererii de repunere pe rol, deşi citarea petentului nu fusese realizată conform dispoziţiilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., la adresa de email indicată.

Procedând în acest mod, cu neobservarea formelor legale, prin încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil, în sensul avut în vedere de art. 175 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a pricinuit petentului A. o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin reluarea judecăţii, în condiţii de procedură legal îndeplinită, deci cu refacerea actului procedural jurisdicţional, afectat de vicii de legalitate.

În acest context, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură privitoare la citarea părţilor, precum şi dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 75/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind astfel întemeiate criticile recurentului-petent din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de petentul A., va casa decizia recurată şi va trimite cauza pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.