State property recognition and municipal counterclaim barred by absence of active standing and lack of mandatory joinder under active judge role

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară a chemat în judecată pe pârâţii Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi Primăria Municipiului Braşov, solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de administrare al reclamantului; anularea şi rectificarea înscrierilor de carte funciară existente la data formulării acţiunii, prin radiere, şi înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român cu drept de administrare al reclamantului; să se dispună intabularea dreptului astfel constatat asupra imobilului: construcţie C1 P+1 în suprafaţă de 558,93 mp, construcţie C2 cămin P+2 în suprafaţă de 869,51 mp, staţie poligon în suprafaţă de 161,34 mp şi anexă în suprafaţă de 188,44 mp, din Fundătura Hărmanului nr. 12A Braşov.

Pârâta Primăria Municipiului Braşov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii sale de folosinţă; pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Pârâta Primăria Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov prin primar au formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu reclamanta şi pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. solicitând revenirea la situaţia iniţială de carte funciară pentru imobilul cu nr. top. x, anularea înscrierilor efectuate conform act. nr. 14914/28.01.2021, precum şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Braşov.

Pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, a invocat excepţia necompetenţei materiale; excepţia anulării cererii de chemare în judecată; excepţia de netimbrare; excepţia lipsei calităţii procesuale active; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; excepţia lipsei de interes, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Acţiunea a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Braşov, iar prin sentinţa civilă nr. 1493/3.03.2022 a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov.

La termenul de judecată din data de 21.04.2022, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză, în conformitate cu prevederile art. 78 C. proc. civ., a Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi s-a solicitat precizarea petitului 2 al cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din 16.06.2022, în temeiul art. 78 C. proc. civ., reţinând poziţia reclamantei exprimată prin precizările depuse, instanţa a introdus în cauză Statul Român, în calitate de pârât. De asemenea, prin încheierea de la termenul de judecată menţionat, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Braşov, au fost respinse: excepţia de netimbrare, excepţia anulării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CN CFR; excepţia lipsei de interes a reclamantei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în rectificare şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului reconvenţional Municipiul Braşov, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 315/S/24.11.2022, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român.

A anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară CENAFER în contradictoriu cu Primăria Municipiului Braşov, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale a acestei pârâte.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară CENAFER în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Căi Ferate CFR şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

A constatat dreptul de administrare al reclamantului pentru imobilele construcţii clădire cămin C1 P+1; C2 cămin P+2, staţie poligon, anexă, situate în Braşov, str. x A.

A respins celelalte pretenţii ale reclamantului.

A respins cererea reconvenţională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

A respins cererea pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate CFR de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 16.06.2022 şi a sentinţei au declarat apel pârâta Primăria Municipiului Braşov şi reclamantul-reconvenţional Municipiul Braşov, solicitând admiterea apelului, introducerea în cauză în calitate de pârât-reclamant reconvenţional a Municipiului Braşov prin primar şi admiterea cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 1157Ap din 26 iunie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, s-a respins cererea de apel formulată de apelanţii Primăria Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov prin primar împotriva încheierii de şedinţă din data de 16.06.2022 şi a sentinţei civile nr. 315/S/24.11.2022, ambele pronunţate în dosarul civil nr. x/2021 al Tribunalului Braşov.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâţii Primăria Municipiului Braşov şi Municipiul Braşov prin primar au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului reconvenţional Municipiul Braşov prin Primar, introducerea în cauză în calitate de pârât-reclamant reconvenţional a Municipiului Braşov prin Primar şi admiterea cererii reconvenţionale formulate de Municipiul Braşov prin Primar.

În motivarea căii de atac, s-au susţinut, în esenţă, următoarele:

Instanţa a pronunţat hotărârea cu aplicarea şi interpretarea eronată a prevederilor legale, respectiv ale art. 22, 78 alin. (2) şi 208 - 209 din C. proc. civ. instanţa de judecată în mod eronat a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Braşov prin Primar, reţinând că acesta nu a avut calitatea de pârât în cauză. Urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Municipiului Braşov, în baza rolului activ reglementat de art. 22 C. proc. civ., instanţa de judecată trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în prezenta cauză în calitate de pârât, a Municipiului Braşov prin Primar.

Este eronată reţinerea instanţei de apel în sensul că tribunalul era ţinut de soluţia pronunţată prin încheierea din 16.06.2022 cu privire la lipsa calităţii procesuale active a Municipiului Braşov, astfel că nu mai putea reveni asupra acestei excepţii, câtă vreme Statul Român a fost introdus în calitate de pârât. Astfel, nu se pot reţine nici prevederile art. 208-209 C. proc. civ. cu privire la formularea unei cereri reconvenţionale doar de către pârâtul chemat în judecată, atâta timp cât Municipiul Braşov nu a fost introdus în cauză.

Prin Nota de şedinţă cu nr. 127084 din data de 20.10.2022 aflată la dosarul cauzei, s-a solicitat, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză în calitate de pârât, a Municipiului Braşov prin Primar, însă instanţa de judecată nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect.

Se evocă prevederile art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 5 lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019, art. 154 alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2019 şi art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019.

Se susţine că doar unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, având capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, astfel că se impunea introducerea în prezenta cauză în calitate de pârât a Municipiului Braşov prin Primar, cu consecinţa admiterii cererii reconvenţionale formulată de către acesta.

Reiterează conţinutul cererii reconvenţionale şi menţionează că nu contestă dreptul de proprietate asupra construcţiilor a CENAFER, reclamat de acesta, şi nici dreptul de proprietate al Statului Român (concesiune/administrare a CNCF CFR SA) asupra suprafeţelor de teren ce rezultă din H.G. nr. 1740/2006.

Solicită instanţei să dispună anularea înscrierilor efectuate în cartea funciară (şi pe cale de consecinţă revenirea, provizorie, până la refacerea documentaţiilor cadastrale, la situaţia iniţială de CF pentru imobilul cu nr. top. x) pentru care s-au emis încheierile de carte funciară de către OCPI Braşov cu nr. x/03.11.2020, coroborat cu încheierea nr. 14914/28.012021 respectiv încheierea nr. 182240/13.10.2021 şi refacerea documentaţiilor care au stat la baza acestor înscrieri, cu respectarea prevederilor legale, şi astfel Municipiului Braşov să nu-i fie afectat dreptul de proprietate asupra suprafeţelor ce-i revin conform H.G. nr. 1740/2006.

Mai precizează că nu solicită dispunerea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Municipiului asupra întregii suprafeţe a imobilului cu nr. top. x, ci doar asupra suprafeţei majoritare din imobil, ce-i revine acestuia, conform H.G. nr. 1740/2006.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

S-au depus întâmpinări de către intimaţii-pârâţi, intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. invocând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Primăriei Municipiului Braşov şi a Municipiului Braşov prin Primar. De asemenea, s-a depus răspuns la întâmpinări de către intimatul-reclamant, iar intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin AJFP Braşov a arătat că susţine apărarea formulată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Cu titlu prealabil, se constată că, în faza procesuală a recursului, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Municipiului Braşov şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Braşov prin primar au fost invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.

Înalta Curte constată că aceste excepţii au fost invocate în faza judecăţii în primă instanţă, fiind admise de Tribunalul Braşov prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 16.06.2022. Prin sentinţa primei instanţe a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu Primăria Municipiului Braşov, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale a acestei pârâte şi a fost respinsă cererea reconvenţională a Municipiului Braşov prin primar, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Aceste soluţii pronunţate de tribunal au fost apelate doar de către pârâta Primăria Municipiului Braşov şi de Municipiul Braşov prin primar iar intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. nu a făcut uz de niciuna dintre formele de procedură puse la dispoziţie de normele procedurale (apel principal sau apel incident) pentru a deduce controlului judiciar soluţionarea acestor excepţii de către prima instanţă. În acest sens, instanţa de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat de pârâta Primăria Municipiului Braşov şi de Municipiul Braşov prin primar, a constatat că "prin încheierea din 16.06.2023, instanţa de apel a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei, întrucât prin încheierea din 16.06.2022 a fost soluţionată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Braşov, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului reconvenţional Municipiul Braşov, iar aceste excepţii formează obiectul criticilor în apel."

Astfel, obiectul judecăţii în apel a fost limitat la criticile formulate de pârâta Primăria Municipiului Braşov şi de Municipiul Braşov cu privire la modul în care prima instanţă a soluţionat excepţiile arătate.

Regula este aceea că, dacă o excepţie procesuală a fost invocată în faţa primei instanţe, chiar o excepţie absolută fiind, aceasta nu poate fi repusă în discuţie în faţa instanţelor de control judiciar decât prin promovarea căii de atac, după finalizarea judecării în primă instanţă, împotriva actului de procedură prin care instanţa s-a pronunţat asupra acesteia (încheiere sau sentinţă).

O atare regulă reprezintă aplicarea particulară a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., având în vedere că soluţionarea unei excepţii dobândeşte autoritatea de lucru judecat provizorie încă de la data pronunţării instanţei care a soluţionat-o. Partea interesată poate împiedica dobândirea autorităţii de lucru judecat în mod definitiv asupra soluţiei date unei excepţii procesuale prin promovarea căii de atac.

În cauză însă, deşi prin intermediul întâmpinării formulate în recurs, intimata a invocat excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Braşov, precum şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului reconvenţional Municipiul Braşov, ea nu tinde la modificarea soluţiei pronunţate. Astfel, în realitate, intimata nu a formulat critici privind modul de soluţionare a excepţiilor, ci a arătat, în ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria municipiului Braşov, că se impune admiterea excepţiei şi cu privire la calea de atac a recursului, respectiv menţinerea soluţiei primei instanţe în acest sens. Cu privire la cererea reconvenţională, intimata a arătat că instanţa a stabilit corect cadrul procesual şi a solicitat respingerea recursului întrucât a fost introdus de o persoană fără calitate procesuală.

Se observă astfel că, deşi intimata a înţeles formal să invoce excepţiile cu referire la calea de atac a recursului, în realitate, aceasta doreşte menţinerea soluţiei pronunţate în cauză, argumentele sale fiind în sensul celor deja reţinute de instanţe.

În ceea ce priveşte analiza recursului, se impune precizarea că, deşi recurenţii se prevalează de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., unele dintre criticile formulate se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., anume cele prin care se critică modalitatea de aplicare a normelor de drept procesual referitoare la introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, la încălcarea rolului activ şi cele referitoare la calitatea procesuală activă în formularea unei cereri reconvenţionale, toate aceste aspecte vizând aplicarea unor norme de procedură.

Prin demersul judiciar pendinte, reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi Primăria Municipiului Braşov, solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate al Statului Român şi al dreptului de administrare al reclamantului; anularea şi rectificarea înscrierilor de carte funciară existente la data formulării acţiunii, prin radiere, şi înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român cu drept de administrare al reclamantei; să se dispună dreptul de întabulare astfel constatat asupra imobilului: construcţie C1 P+1 în suprafaţă de 558,93 mp, construcţie C2 cămin P+2 în suprafaţă de 869,51 mp, staţie poligon în suprafaţă de 161,34 mp şi Anexă în suprafaţă de 188,44 mp, din Fundătura Hărmanului nr. 12A Braşov.

Pârâta Primăria Municipiului Braşov a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii sale de folosinţă şi, alături de Municipiul Braşov prin primar, a formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu reclamanta şi pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., solicitând revenirea la situaţia iniţială de carte funciară pentru imobilul cu nr. top. x, anularea înscrierilor efectuate conform act. nr. 14914/28.01.2021, precum şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Braşov.

La termenul de judecată din 21 aprilie 2022, faţă de modalitatea în care a fost formulată şi precizată cererea de chemare în judecată, tribunalul a pus în discuţie necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor, având în vedere că se solicită recunoaşterea dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de administrare al reclamantei; prin precizările înregistrate pe rolul Tribunalului Braşov la 15 iunie 2022, reclamantul a arătat că este oportună introducerea în cauză a Statului Român.

Prin încheierea de şedinţă din 16.06.2022, prima instanţă a dispus, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză a Statului Român, în calitate de pârât, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Braşov, invocată de către aceasta prin întâmpinare, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Braşov în formularea cererii reconvenţionale.

Astfel, ulterior termenului de judecată din 16.06.2022 cadrul procesual a fost constituit între reclamant şi pârâţii Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A şi Statul Român.

Prin urmare, cum prin încheierea din 16.06.2022 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Braşov, în mod just instanţa nu a procedat la analizarea cererii formulate de aceasta în cadrul notelor scrise din data de 20.10.2022, prin care Primăria Braşov, ulterior termenului de judecată indicat, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului Braşov, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea prevăzută de lege pentru actele de procedură îndeplinite de o entitate lipsită de capacitate procesuală de folosinţă fiind nulitatea absolută, astfel cum prevede art. 56 alin. (3) din C. proc. civ.

Referitor la cererea reconvenţională, se constată că instanţa a constatat lipsa capacităţii procesuale de folosinţă în privinţa cererii formulate de Primăria Municipiului Braşov, soluţie care nu este criticată în recurs; de asemenea, nu a fost criticată soluţia pronunţată în privinţa cererii reconvenţionale formulate de Municipiul Braşov ca urmare a faptului că acesta nu avea calitatea de pârât, ci ca urmare a faptului că, în contextul arătat, acesta nu a fost introdus în cauză.

Argumentele recurenţilor în sensul că instanţa ar fi încălcat dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. întrucât era obligată să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a municipiului Braşov prin primar nu pot fi reţinute.

Art. 78 alin. (2) noul C. proc. civ. reglementează situaţia generică în materie contencioasă, şi anume aceea a dreptului instanţei de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, dacă raportul juridic dedus judecăţii o impune. Acest text vizează situaţia în care cadrul procesual din punctul de vedere al părţilor este incomplet, fiind incidente ipoteze de coparticipare procesuală obligatorie.

Ipoteza art. 78 alin. (2) C. proc. civ. nu este o situaţie derogatorie de la principiul disponibilităţii procesului civil, părţilor iniţiale revenindu-le dreptul de a hotărî dacă se judecă sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă.

Înţelegerea deplină a sensului, condiţiilor şi efectelor introducerii în cauză a unui terţ conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ. presupune lămurirea unei cerinţe cheie pentru această instituţie: necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este impusă de raportul juridic dedus judecăţii.

Astfel, textul de lege nu este menit a suplini deficienţele cererii de chemare în judecată, ci permit judecătorului să pună în discuţie o completare a cadrului procesual atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune (respectiv în situaţiile în care în judecată, prin prisma raportului juridic, ar trebui să figureze şi alţi pârâţi decât cel indicat în acţiune), şi nu să reformuleze cadrul procesual pasiv pentru a acoperi viciile cererii de chemare în judecată, acesta fiind un demers care ar afecta echilibrul procesual dintre părţi.

Cerinţa legală are în vedere ipoteza în care raportul juridic dedus judecăţii nu ar putea fi dezlegat fără participarea terţului, consecinţa fiind aceea a respingerii cererii, care nu ar putea fi soluţionată fără participarea la proces ca parte a terţului.

În speţă însă, se constată că, faţă de cererea reclamantului de recunoaştere a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor indicate în cărţile funciare, instanţa, în virtutea rolului activ, a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a Statului, fiind dedus judecăţii un drept despre care se pretinde că aparţine acestuia.

Astfel, corecta aplicare a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. presupune stabilirea în speţă a situaţiei premisă în care lipsa participării terţului este de natură a înlătura eficacitatea substanţială a hotărârii care este condiţionată de participarea la proces a părţilor implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Doar în astfel de situaţii şi doar dacă efectele prezumate ale hotărârii judecătoreşti nu se pot produce datorită lipsei participării tuturor părţilor din raportul juridic dedus judecăţii se poate aprecia că "pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului", această concluzie nefiind permisă de textul legal în situaţia din cauză, în care o persoană tinde la valorificarea unui drept pentru care avea la îndemână alte căi procedurale, însă nu a înţeles să uzeze de acestea, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel.

Prin urmare, faţă de ansamblul considerentelor anterior arătate, Înalta Curte constată că nu poate fi decelată nicio încălcare a prevederilor art. 22 C. proc. civ., astfel cum susţin recurenţii.

De asemenea, ţinând cont de dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase", Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici alegaţia în sensul că este eronată concluzia instanţei de apel prin care s-a arătat că tribunalul era ţinut de soluţia pronunţată prin încheierea din 16.06.2022, prin care s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Braşov.

În contextul arătat, toate trimiterile din memoriul de recurs ce privesc fondul cererii reconvenţionale formulate în faţa primei instanţe nu pot face obiect al controlului judiciar, Înalta Curte nefiind legal învestită în acest sens, respectiva cerere fiind respinsă ca urmare a admiterii unor excepţii procesuale.

Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi Municipiul Braşov prin Primar şi Primăria Municipiului Braşov prin Primar împotriva deciziei nr. 1157Ap din 26 iunie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi Municipiul Braşov prin Primar şi Primăria Municipiului Braşov prin Primar împotriva deciziei nr. 1157Ap din 26 iunie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară CENAFER şi cu intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin AJFP Braşov şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.