Nullity of cassation appeal for formal invocation of legal grounds without substantive critique

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa la 2 martie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se constate că există o supra-parcelă virtuală, cât şi reală între terenul înscris în CF x şi cel înscris în CF x, să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri în cuantum provizoriu de 19.200 RON, pentru ocuparea abuzivă a terenului proprietatea în suprafaţă de 6.920 mp, înscris în CF x, precum şi la plata beneficiului nerealizat şi a lipsei de folosinţă pe ultimii trei ani.

Prin sentinţa civilă nr. 915 din 11 iunie 2021, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, a respins cererea principală, a respins cererea de chemare în garanţie şi cererea de chemare în judecată a altei persoane, ambele formulate de pârâtă, a obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 6.760,2 RON.

Prin decizia civilă nr. 284 din 21 iunie 2022, Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat sentinţa civilă apelată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs pârâta.

Prin încheierea din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că a intervenit decesul reclamantei şi nu s-a solicitat termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia.

Prin decizia civilă nr. 203 din 14 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii, la 20 septembrie 2023, a declarat recurs pârâta B. S.R.L., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de recurs.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 421 alin. (2) şi ale art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În partea introductivă a memoriului de recurs, recurenta-pârâtă a prezentat detaliat demersurile pe care le-a efectuat pentru identificarea moştenitorilor reclamantei, iar, în continuare, a învederat că decizia recurată este nelegală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a se constata perimarea, având în vedere că pricina nu a fost lăsată în nelucrare din motive imputabile pârâtei, aceasta manifestând o atitudine activă în identificarea moştenitorilor reclamantei, însă autorităţile statului nu au oferit, în timp util, o soluţie.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a soluţiona, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, deşi în cuprinsul memoriului de recurs au fost indicate, în mod expres, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., totuşi se constată că acestea au fost invocate doar în mod formal.

Relativ la argumentele prin care recurenta-pârâtă susţine că instanţa de recurs nu a ţinut cont de înscrisurile depuse la dosar, care probează demersurile întreprinse la diferite instituţii/autorităţi, în vederea identificării moştenitorilor reclamantei, se constată că acestea privesc temeinicia deciziei recurate, din moment ce aduc în discuţie aspecte specifice situaţiei de fapt, iar nu de drept.

De asemenea, cu toate că recurenta-pârâtă a afirmat că instanţa de recurs a încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a exercita un recurs efectiv, pentru a justifica invocarea motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (iar nu pct. 6, cum din eroare s-a menţionat în memoriul de recurs), totuşi recurenta-pârâtă nu a indicat regulile de procedură pretins încălcate de către instanţa de recurs şi nici nu a demonstrat existenţa unui prejudiciu procesual suferit ca urmare a pretinsei nerespectări, de către instanţa de recurs, a unor norme procesuale.

Totodată, se constată că şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, întrucât recurenta-pârâtă nici măcar nu a indicat normele de drept material pretins interpretate şi/sau aplicate în mod greşit de către instanţa de recurs, mai ales în contextul în care, prin decizia civilă recurată, s-a constatat perimată cererea de recurs. Cererea de recurs nu cuprinde nicio critică care să poată fi circumscrisă acestui motiv de casare, ce presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greşită a unui text de lege corespunzător situaţiei de fapt etc.

În considerarea celor expuse, se reţine că recurenta-pârâtă a indicat doar în mod formal motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., fără a dezvolta critici şi argumente concrete, care să se subsumeze acestor motive de casare, astfel că recursul este nul, fiind incidente prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 203 din 14 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de către pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 203 din 14 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2024.