Judicial declaration of death reserved to court of last Romanian domicile, not foreign residence; jurisdiction conflict resolved for Pitești Court.

Cerere de declarare judecătorească a morţii. Reşedinţa persoanei dispărute, situată pe teritoriul unui alt stat. Noţiunea de „ultimul domiciliu cunoscut”. Competenţă teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Index alfabetic: declararea judecătorească a morţii

dispărut

reşedinţă

domiciliu activ

C.proc.civ., art. 944

Dispoziţiile art. 944 C.proc.civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor de declarare judecătorească a morţii unei persoane în favoarea instanţei în a cărei circumscripție aceasta a avut ultimul domiciliu cunoscut, textul de lege având în vedere ultimul domiciliu din țară, cunoscut, al persoanei dispărute, iar nu cel din străinătate.

Astfel, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de declarare judecătorească a morţii persoanei dispărute pe teritoriul altui stat, unde aceasta lucra şi îşi avea reşedinţa, revine instanţei în a cărei circumscripţie se afla domiciliul său activ la momentul disparţiei, evidenţiat în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor.

Împrejurarea că, la data dispariției persoana, cu privire la care se solicită declararea judecătorească a morţii, avea stabilită rezidența pe teritoriul altui stat ca urmare a obținerii permisului legal de muncă, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1072 alin. (2) C.proc.civ., întrucât aceste prevederi legale devin aplicabile numai în ipoteza în care există imposibilitatea determinării competenţei instanței în raport de criteriile stabilite de legiuitor.

I.C.C.J., Secţai I civilă, decizia nr. 2152 din 10 octombrie 2024

I. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 26.10.2023, reclamanta A. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună declararea pe cale judecătorească a morții numitei B., dispărută din 04.12.2023, dispariţia fiind declarată de către organele de poliţie din Italia din localitatea Nizza di Sicilia unde aceasta lucra ca îngrijitoare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

Prin sentinţa civilă nr. 3069 din 08.05.2024, Judecătoria Pitești, Secția civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reţinând că instanța competentă nu poate fi identificată în raport de competența exclusivă reținută de Codul de procedură civilă, întrucât art. 944 C.proc.civ. stabilește competența prin raportare la ultimul domiciliu cunoscut, or, în cauză, ultimul domiciliu cunoscut al persoanei pentru care s-a solicitat declararea judecătorească a morții nu este în România.

De asemenea, a avut în vedere că pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti, prezintă importanţă domiciliul de fapt al persoanei dispărute, locuinţa efectivă a acesteia, motiv pentru care, câtă vreme aceasta avea încheiat un contract de muncă pe teritoriul italian, unde locuia cu rezidență stabilită în mod legal, în mod evident domiciliul real al acesteia se afla în Italia.

Prin sentinţa civilă nr. 6629 din 13.08.2024, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de către reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă, reținând, în esență, în pronunțarea acestei soluții, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că numita B. a avut ultimul domiciliu cunoscut în oraşul Mioveni, judeţul Argeş, cu reşedinţa în Italia, în oraşul în care a lucrat până la data dispariţiei, nefiind astfel imposibil de a identifica instanţa română competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere, cu atât mai mult cu cât reclamanta a arătat că numita B. nu s-a stabilit în mod definitiv în Italia, doar lucrând în acel oraş, revenind periodic în România, în localitatea în care avea domiciliul, respectiv în oraşul Mioveni.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C.proc.civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Pitești, Secţia civilă şi Judecătoria sectorului 1 București şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la noțiunea de ultimul domiciliu cunoscut, regăsită în cuprinsul dispozițiilor art. 944 C.proc.civ..

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta A. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună declararea, pe cale judecătorească, a morții numitei B., dispărută din 04.12.2023, dispariţia fiind declarată de către organele de poliţie din Italia din localitatea Nizza di Sicilia unde aceasta lucra ca îngrijitoare.

În speţă, instanţele aflate în conflict au apreciat, în mod corect, că sunt incidente dispoziţiile art. 944 C.proc.civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor de declarare judecătorească a morţii unei persoane în favoarea instanţei în a cărei circumscripție aceasta a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a menţionat că petenta lucra cu forme legale în Italia, unde figura cu reşedinţa în oraşul Nizza di Sicilia, oraşul în care aceasta din urmă a dispărut, așa cum reiese și din înscrisurile depuse la dosar, revenind, periodic, în țară, la domiciliul acesteia din orașul Mioveni.

În drept, potrivit art. 944 C.proc.civ. „Cererea de declarare a morţii unei persoane se introduce la instanţa competentă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut.”

Din interpretarea literală a normei legale redate rezultă că sub aspect teritorial, competența aparține instanței în a cărei circumscripție persoana a cărei moarte se solicită a fi declarată a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Astfel cum s-a evidențiat și în doctrină, textul art. 944 C.proc.civ. are în vedere ultimul domiciliu din țară, cunoscut, al persoanei dispărute, iar nu cel din străinătate.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit informării aflate la dosarul Judecătoriei sectorului 1 București Secţia civilă, rezultă că pârâta B. figura cu domiciliul activ la momentul dispariției și sesizării instanței de judecată, în orașul Mioveni.

Pe de altă parte, potrivit art. 1072 alin. 2 C.proc.civ. „Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.”

Norma legală precitată are menirea de a reglementa acele situații pe care, față de datele concrete ale cazului, normele de competență obișnuite nu le acoperă, însă, din punct de vedere material, competența aparține instanțelor române.

În speța dedusă judecății, în raport de aspectele anterior relevate, nu există elemente de îndoială cu privire la identificarea instanţei competente teritorial în soluţionarea pricinii, care este atrasă de ultimul domiciliu din țară al persoanei dispărute (oraș Mioveni) potrivit dispoziţiilor art. 944

C.proc.civ., nefiind, ca atare, incidente prevederile art. 1072 alin. 2 C.proc.civ.

Împrejurarea că aceasta se afla în Italia la data dispariției unde avea stabilită rezidența ca urmare a obținerii permisului legal de muncă, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1072 alin. 2 C.proc.civ. întrucât aceste prevederi legale devin aplicabile numai în ipoteza în care există imposibilitatea determinării competenţei instanței în raport de criteriile stabilite de legiuitor, în cazul de față, ultimul domiciliu din țară al persoanei dispărute.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești-Secţia civilă, ca instanţă în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliul din țară, cunoscut, al persoanei a cărei declarare judecătorească a morţii se solicită.