Quashed and remanded; judge's salary claim over reference value dismissed as moot after superseding ministerial order.

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 2.10.2017 sub nr. 74773/2 s-a înregistrat acţiunea reclamantei A. prin care a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea ordinului nr. 219/C/1.02.2017 şi a ordinului nr. 1469/C/2017 emise de pârâtul MJ, în ceea ce priveşte data de la care calculul drepturilor salariale se face prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, respectiv începând cu data de 9 aprilie 2015 în loc de 1 octombrie 2016, astfel cum s-a stabilit prin ordinele contestate şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de încadrare prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama, de la 01.12.2015, şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014;

A mai solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la plata diferenţelor dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1185 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantei, au fost anulate în parte Ordinele nr. 219/C/2017 şi nr. 1469/C/2017.

A fost obligat pârâtul MINISTRUL JUSTIŢIEI să emită noi ordine de salarizare pentru reclamantă prin raportare la o VRS de 405 RON începând cu 9.04.2015 majorată cu 10% începând cu 1.12.2015 şi a fost obligată pârâta Curtea de Apel Suceava la plata diferenţelor dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valorile indicate în precedent şi cele efectiv primite, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018, în conformitate cu care intimatei-reclamante i s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim, începând cu data de 9.04.2015 şi prin acordarea unei valori de referinţă sectoriale mai mare decât cea solicitată prin acţiune, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, respingerea acţiunii reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul formulat urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanţa de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, în funcţie de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că emiterea acestui ordin, prin care este soluţionată şi cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi pentru aceeaşi perioadă, fiind astfel soluţionată de către recurent cererea reclamantei.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei, să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, să respingă acţiunea reclamantei pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanţei de fond şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1185 din 14 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantei A., ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 decembrie 2020.