Jurisdictional conflict over public procurement challenge: exclusive territorial competence of the tribunal of the contracting authority's seat under Article 49(2) of Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3888 din 9 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, formulată de reclamant SCPA A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa şi Primăria Municipiului Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa.

Investit prin declinare, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1339 din 22 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a dispus suspendarea judecăţii şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţei se contestă procedura de atribuire a contractului privind "Servicii de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică în vederea soluţionării notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001" iniţiată de pârâtă, solicitându-se, în principal, anularea Raportului procedurii la procedura proprie nr. 87294/04.06.2020 şi procesul-verbal de deschidere a ofertelor din 25.11.2019.

Având în vedere natura contractului de servicii juridice coroborat cu faptul că valoarea estimată este inferioară pragului valoric prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. (d) în baza art. 68 alin. (2) lit. (b) din Legea nr. 98/2016 autoritatea contractantă a utilizat procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice sub forma procedurii proprii.

De altfel, în Raportul nr. x/04.06.2020 s-a consemnat în mod expres faptul că procedura s-a desfăşurat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, s-a prevăzut că prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, prevede că scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, la nivel naţional, a unor mecanisme şi proceduri efective, rapide şi eficiente de sesizare şi remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispoziţiilor legale privind atribuirea contractelor.

În ceea ce priveşte sistemul de remedii judiciar, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, pentru soluţionarea contestaţiei pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit prevederilor prezentei legi.

Conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, "competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 aparţine tribunalului în a cărui arie de competenţă teritorială se află sediul autorităţii contractante, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin complete specializate în achiziţii publice (…)".

Dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 101/2016 sunt norme speciale, care se aplică prioritar atunci când vin în concurs cu normele de drept comun în materia competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, în baza principiului specialia generalibus derogant.

De altfel, denumirea normei sus menţionate prevede expres că autoritatea contractantă a instituit norme de procedură internă.

În speţă, având în vedere că autoritatea contractantă îşi are sediul în circumscripţia Tribunalului Constanţa, Înalta Curte constată că acesta din urmă este competent teritorial să soluţioneze prezenta contestaţie.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SCPA A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa şi Primăria Muncipiului Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.