Probation officer salary: mootness of wage difference claim due to prior full payment and application of inflation update

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.05.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi la recalcularea salariului pentru luna decembrie a anului 2017, prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, obligarea pârâţilor la reconsiderarea perioadei de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017, obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei, obligarea pârâţilor la rectificarea OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul calculat pentru luna decembrie 2017 cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la alocarea sumelor necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 585 din 18 februarie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Justiţiei cu privire la capătul 5 de cerere, a respins capătul de cerere nr. x, formulat în contradictoriu cu Ministerului Justiţiei, ca introdus împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere 1,2 şi 4, a admis capătul 5 de cerere formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune şi a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţei salariale dintre veniturile încasate efectiv şi cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale la această sumă, a respins capetele 3 şi 6 ca neîntemeiate.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 585 din 18 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune adeclarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În fapt, prin cererea de chemare în judecata, reclamanta-intimată a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 542/C/2018 în sensul acordării unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei VRS de 445 RON (VRS 405, majorată cu un procent de 10%) începând cu data de 01.12.2015 până la data de 31.12.2017.

În cursul judecăţii, OMJ nr. 542/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 2883/C/2018, fiind acordate valori de referinţă sectoriale mai mari decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecata, respectiv s-a statuat că în perioada 09.04.2015-30.11.2015 personalul de probaţiune beneficiază de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421.36 RON (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463.5 RON (art. 1 alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (art. 2).

Totodată, la art. 5 din acest act administrativ se precizează că valoarea de referinţă sectorială de 347,109 RON prevăzută la art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 542/C/2018 se modifică şi devine 463,5 RON.

Prin urmare, prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoaşterea de către pârâţi a drepturilor solicitate de către reclamantă şi mai mult, s-a acordat o valoare de referinţă mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune să achite intimatei-reclamante diferenţele salariate ca urmare a emiterii Ordinului nr. 2883/C/201S, sume actualizate cu indicele de inflaţie, este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct, 6 C. proc. civ., respectiv cu nesocotirea normelor de procedura a căror nerespectare aţrage sancţiunea nulităţii (principiul disponibilităţii şi limitele învestirii instanţei), întrucât pentru a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar ca "instanţa de fond să fie învestită cu o cerere având ca obiect o astfel de solicitare în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv inştanţa să analizeze fondul cauzei condiţie care nu este îndepljniţă în cauză, întrucât instanţa a fost învestită cu anularea (rectificarea) OMJ nr. 542/C/2018.

Având în vedere ca intimata-reclamantă nu a contestat OMJ nr. 2883/C/2018, care în art. 41 a stabilit şi modalitatea de plată a drepturilor salariate care rezultă din majorarea VRS potrivit acestui act administrativ, va rugam să constataţi ca instanţa de fond a depăşiţ limitele învestirii întrucât nu a existat o cerere din partea intimatei-reclamante în sensul punerii în aplicare a dispoziţiilor OMJ nr. 2883/C/2018.

Important de menţionat este faptul că la data pronunţării erau în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 312019 privind eşalonarea plăţilor drepturilor salariate restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, care are afecte în ceea ce priveşte plata drepţurilor salariate acordate intimatei-reclamante ca urmare a emiterii OMJ nr. 2883/C/2018.

Astfel, prin art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 s-au dispus următoarele:

"(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;

b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;

c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite".

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobândajegală remuneratorie, calculata de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale".

De asemenea, potrivit art. 2 din acest act normativ, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se aplică personalului din sistemul justiţiei ale cărui indemnizaţii de încadrare/salarii de bază şe stabileau în perioada prevăzută la art. 1 alin. (1) pe baza valorii de referinţă sectorială din cadrul: curţilor de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituţii pentru care ministrul justiţiei este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al parchetelor de pe lansă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii.

În lumina dispoziţiilor O.U.G. nr. 3/2019, mai sus menţionate, prima instanţă trebuia să respingă şi capetele de cerere accesorii, referitoare la majorarea VRS, ca rămase fără obiect iar nu să oblige Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018, soluţia fiind nelegală şi prin prisma efectelor unei eventuale rămâneri definitive a soluţiei, respectiv plata drepturilor din bugetul pe anul 2019, iar nu eşalonat, aşa cum prevede O.U.G. nr. 3/2019.

În concluzie, având în vedere că demersurile intimatei-reclamante au vizat OMJ nr. 542/C/2018, iar OMJ nr. 2883/C/2018 nu a fost contestat sub nici un aspect, precum şi faţă de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 3/2019, vă rugăm să constataţi că instanţa de fond a depăşit limitele învestirii şi a încălcat normele de drept material prevăzute în art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 fiind incidente cazurile de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la soluţia instanţei privind obligarea DNP la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plaţa dobânzii legale, arată că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.)

Având în vedere că potrivit OMJ nr. 1648/C/2018, reclamanta a revenit în activitate la data de 02.04.2018, în mod evident, nu a putut fi cuprinsă în OMJ nr. 603/C/08.02.2018, drepturile salariale ale acesteia fiind calculate ulterior emiterii OMJ nr. 603/C/2018, prin actul administrativ de reluare a raporturilor de serviciu (OMJ nr. 1648/C/2018).

În mod similar, dacă pentru consilierii de probaţiune în activitate a fost emis OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 (prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018), pentru reclamantă a fost emis OMJ nr. 3402/C/30.08.2018 (de modificare a OMJ nr. 1648/C/11.05.2018).

Conform OMJ nr. 3402/C din 30.08.2018 de modificare a OMJ nr. 1648/C/11.05.2018 (privind reluarea activităţii) suma sporurilor de care beneficiază reclamanta a fost stabilită în procent total de 30% din salariul de bază, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a obligat Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale conform OMJ nr. 3396/C/2018, întrucât reclamantei nu i-au fost calculate drepturile salariale potrivit acestui act administrativ.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi la recalcularea salariului pentru luna decembrie a anului 2017, prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, obligarea pârâţilor la reconsiderarea perioadei de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017, obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei, obligarea pârâţilor la rectificarea OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul calculat pentru luna decembrie 2017 cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la alocarea sumelor necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Justiţiei cu privire la capătul 5 de cerere, a respins capătul de cerere nr. x, formulat în contradictoriu cu Ministerului Justiţiei, ca introdus împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere 1,2 şi 4, a admis capătul 5 de cerere formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune şi a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţei salariale dintre veniturile încasate efectiv şi cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale la această sumă, a respins capetele 3 şi 6 ca neîntemeiate.

Având în vedere că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtului, obligaţia subsecventă de plată a diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, Înalta Curte consată că pretenţiile deduse judecăţii au fost pe deplin statisfăcute.

Astfel în perioada 01.03.2017 - 02.04.2018 intimata-reclamantă a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului, motiv pentru care nu a putut fi cuprinsă în OMJ nr. 603/C/08.02.2018 a cărui rectificare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecata.

În consecinţă, drepturile salariale ale acesteia, calculate în acelaşi temei ca şi OMJ nr. 603/C/2018, au fost menţionate în actul administrativ de reluare a raporturilor de serviciu, respectiv OMJ nr. 1648/C/2018.

Ulterior, a fost emis OMJ nr. 3402/C/3O.O8.2O18 (de modificare a OMJ nr. 1648/C/11.05.2018) drepturile salariale ale acesteia fiind calculate similar OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 (prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018) aplicabile consilierilor care au fost în activitate începând cu data de 01.01.2018.

În ceea ce priveşte plata diferenţelor de drepturi, pentru perioada 02.04.2018-30.06.2018 acestea au fost achitate integral la data de 28.11.2018.

Pentru luna iulie 2018, diferenţele de drepturi au fost achitate integral la data de 10.10.2018, odată cu drepturile salariale aferente lunii septembrie 2018.

Pentru luna august 2018 şi în continuare, drepturile salariale cuvenite au fost achitate lunar, începând cu luna septembrie 2018, la data plăţii salariului.

În acest context, instanţa de control judiciar va respinge, cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect

De asemenea, s-a reţinut că prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valorile de referinţă sectoriale cuvenit, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, în înţelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii pârâtei fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamantul are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit. Din aceeaşi perspectivă, s-a reţinut că nu există justificare legală pentru eşalonarea sumelor datorate, motiv pentru care a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, s-a avut în vedere că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Pentru aceste motive, instanţa de fond în mod corect a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

În acest context, instanţa de control judiciar va respinge, cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge capătul de cerere doar în ceea ce priveşte obligarea pârâtei Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei salariale dintre veniturile încasate efectiv şi cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 585 din 18 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge capătul de cerere doar în ceea ce priveşte obligarea pârâtei Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei salariale dintre veniturile încasate efectiv şi cele calculate conform Ordinului M.J. nr. 3396/C/30.08.2018, ca rămas fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.