Appeal against refusal to suspend execution of financial correction measure dismissed

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.05.2018, reclamanta U.A.T. Judeţul Teleorman - prin Consiliul Judeţean Teleorman, a chemat în judecată Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul intermediar pentru promovarea Societăţii Informaţionale, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie, pentru ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa, să dispună:

I. suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de Procesul - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017, până la data soluţionării definitive şi irevocabile a acţiunii în anulare formulate prin prezenta cerere;

II. anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017 pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie dezvoltate mai - jos, precum şi anularea Deciziei nr. 991/01.03.2018 pronunţate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul MCSI - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale în soluţionare contestaţiei formulate de reclamantă;

III. în subsidiar, solicită cenzurarea corecţiei aplicate, în sensul reducerii procentului stabilit, sub plafonul de 25%, proporţional cu gravitatea în concret a eventualei nereguli şi în considerarea lipsei oricărui prejudiciu concret sau potenţial, în condiţiile atingerii tuturor obiectivelor stabilite prin Proiect;

IV. în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemaţi în garanţie, a unităţilor administrativ - teritoriale partenere care nu au realizat migrarea datelor până la data prevăzută în Contractul de finanţare, pentru a fi obligaţi în solidar la plata debitului în cuantum de 201.978,62 RON stabilit cu titlu de corecţie financiară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierile de şedinţă din 26 noiembrie 2018, 11 ianuarie 2019 şi 18 ianuarie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017, ca neîntemeiată şi a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta Uat Judeţul Teleorman prin Consiliul Judeţean Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale- Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierilor de şedinţă din 26 noiembrie 2018, 11 ianuarie 2019 şi 18 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 a recurs recurenta-reclamantă UAT Judeţul Teleorman prin Consiliul Judeţean Teleorman, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a pronunţa soluţia respingerii ca neîntemeiata a cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017, instanţa de fond a apreciat ca motivele de nelegalitate invocate de subscrisa "nu întrunesc exigentele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât respectivele motive nu pot fi analizate în procedura specifica cererii de suspendare a executării, deoarece s-ar prejudeca fondul litigiulur, fara însă a analiza în vreun fel cele 3 motive de nelegalitate invocate prin cererea de suspendare.

Nemotivarea în drept a actului administrativ de impunere fiscala reprezintă un caz bine justificat; lipsa din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017 a temeiului de drept al neregulilor constatate, precum si al sancţiunilor aplicate prin acesta se circumscrie întocmai motivelor de nelegalitate formala a actului administrativ, aspect ce poate fi decelat cu uşurinţă din cercetarea formala chiar a actului administrativ a cărui executare am solicitat fi suspendata pana la soluţionarea fondului (în acest sens este si jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - dec. nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009);

Este adevărat ca în cadrul procedurii suspendării executării nu se poate face o analiza aprofundata a conţinutului raportului juridic dedus judecaţii, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă ca împrejurările de fapt care ar putea crea o îndoiala serioasa în privinţa legalităţii actului administrativ se limitează la dimensiunea formala a acestuia. Aparenta de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material daca motivele indicate sunt evidente şi astfel nu implica examinarea fondului cauzei.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantă UAT Judeţul Teleorman prin Consiliul Judeţean Teleorman a solicitat suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de Procesul - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.12.2017.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Conform art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Instanţa de fond a făcut analiza condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal şi temeinic, în speţa de faţă, lipsa unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat şi nici existenţa unei pagube iminente.

Referitor la condiţiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, Curtea reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înţelege - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş), prin pagubă iminentă se înţelege-prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Cele două condiţii de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, fără a se recunoaşte, totuşi, eficacitatea necesară acţiunii administrative. De asemenea, a reţinut că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii şi că activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanţe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situaţia în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorităţi jurisdicţionale, iar aceasta nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiaşi autorităţi jurisdicţionale sau unei alte autorităţi jurisdicţionale competente să decidă măsuri de protecţie provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicţională chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor persoanelor private este reiterată şi de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniştrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative şi jurisdicţionale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestaţii împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorităţi administrative sau jurisdicţionale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecţia drepturilor şi intereselor lor."

Jurisprudenţa europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviinţată, daca s-a stabilit şi că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părţilor ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar şi ca instanţa de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluţii posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt şi în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele şi argumentele reclamantului din cadrul acţiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanţa nu mai trebuie să îşi formeze convingerea că acţiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acţiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenţei sau nu a condiţiei cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a susţinut în motivarea cererii că, reclamanta a arătat că este îndeplinită condiţia cazului bine Justificat.

Înalta Curte reţine că argumentele ce privesc un control de legalitate de fond nu se pot analiza în cadrul unei proceduri sumare a suspendării, unde instanţa trebuie să facă un control asupra unor motive aparente de legalitate, fiind necesare administrarea de probatorii, analiza îndeplinirii condiţiilor de suspendare nu poate antama fondul pricinii într-o asemenea manieră în care să conducă la un examen de legalitate identic acţiunii în anulare.

Instanţa de fond, a făcut un control sumar de legalitate, din punct de vedere al condiţiei privind cazul temeinic justificat, concluzionând că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, concluzie la care se putea ajunge doar la o analiză pe fond, şi prin urmare nu pot fi avute în vedere nici în aparenţă, pentru a duce la suspendarea executării parţiale a actului administrativ.

Fără a antama fondul, Înalta Curte reţine că legalitatea actului normativ poate fi verificată doar prin raportare la normele legale superioare în temeiul cărora a fost emis actul administrativ individual cu caracter normativ şi prin raportare la prerogativele legale conferite de legiuitor emitentului cu privire la dreptul său de a emite norma incriminată.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/20.12.2017.

Astfel, în dovedirea cazului bine justificat, recurenta-reclamantă a înţeles să invoce motive de nelegalitate ce nu întrunesc exigenţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât respectivele motive nu pot fi analizate în procedura specifică cererii de suspendare a executării, deoarece s-ar prejudeca fondul litigiului. Este evident că, pentru a putea aprecia asupra aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare, este necesară antamarea fondului, aspect care nu este posibil în acest cadru procedural, caracterizat prin cercetarea sumară a aparenţei dreptului, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate a actului administrativ, ci la împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

De altfel, recurenta-reclamantă nu a probat nici îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, ci doar a afirmat generic că, în lipsa suspendării executării actului contestat, nu se pot demara noi proiecte de investiţii de interes judeţean. Executarea actului administrativ, care se bucură de prezumţia de legalitate, nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins cererea de suspendare reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte suspendarea judecării cauzei pe fond, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 74 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie.

Având în vedere faptul că în cauză a fost promovată cale de atac împotriva încheierii de şedinţă din data de 26.11.2018, prin care instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a celor 12 unităţi administrativ - teritoriale, instanţa de fond în mod corect a suspendat judecarea fondului cauzei până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Judeţul Teleorman prin Consiliul Judeţean Teleorman împotriva încheierilor de şedinţă din 26 noiembrie 2018, 11 ianuarie 2019 şi 18 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.