Rural funding application rejected due to nullity of cassation appeal for failure to formulate specific substantive legal grounds

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Merei, în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Sediul central, a solicitat: anularea în parte a Raportului de Selecţie intermediar din 28.03.2017 întocmit de Comitetul de Selecţie din cadrul AFIR Bucureşti din sesiunea 01/2017-28.03.2017 pentru submăsura 7.2 cu privire la poziţia 29 din lista proiectelor raportate precum şi a actului intitulat Notificare, înregistrat sub nr. x/27.12.2017, înregistrat la Primăria Comunei Merei, judeţul Buzău sub nr. x/29.12.2017 şi pe cale de consecinţă, anularea punctajului acordat de către pârâtă în urma evaluării cererii de finanţare pentru proiectul cu titlul "MODERNIZARE DRUMURI COMUNALE ŞI SĂTEŞTI DE INTERES LOCAL SITUATE ÎN INTRAVILANUL JUDEŢUL BUZĂU"; obligarea pârâtei să includă în raportul de selecţie proiectul reclamantei cu punctajul menţionat în fişa de evaluare a criteriilor de selecţie şi, pe cale de consecinţă acordarea finanţării din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - FEADR - PNDR; iar în subsidiar, obligarea pârâtei să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanţare înregistrată de către Comuna Merei, judeţul Buzău sub nr. x.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 210 din 04 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMUNA MEREI, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE (A.F.I.R.) ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 210 din 04 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă Comuna Merei a formulat recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va admite excepţia nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Merei împotriva sentinţei nr. 210 din 04 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.

Opinie separată:

Contrar opiniei majoritate, apreciez că se impunea respingerea excepţiei nulităţii recursului şi acordarea unui termen pentru soluţionarea pe fond a recursului, motivat în esenţă că, raportat la temeiul de drept invocat de recurentă, UAT COMUNA MEREI, art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în declaraţia de recurs, care, într-adevăr, reia în cea mai mare parte susţinerile din cererea de chemare în judecată, care privesc motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, Raportul de Selecţie intermediar din data de 28.03.2017 întocmit de Comitetul de Selecţie al AFIR, se regăsesc două critici care vizează încălcarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond.

Astfel, recurenta, la aprecierea instanţei că "evaluarea criteriilor de selecţie se face numai în baza documentelor depuse o dată cu cererea de finanţare, iar solicitanţii vor putea să redepună o singură dată proiectul în cadrul unei sesiuni anuale continue şi numai după retragerea prealabilă a acestuia", a rugat instanţa de recurs să observe faptul că pârâta prevede, în formularul E4.2-Raport de analiză a contestaţiei la pagina 3, capitolul IV-Concluzie finală, paragraful 2, că: Prezentul raport de analiză a contestaţiei a fost analizat în baza Ghidului Solicitantului M0720, procedurii aferente valabile în sesiunea de depunere proiecte din perioada 28.03.2017-30.07.2017, dosarul cererii de finanţare şi contestaţiei depuse de solicitant"

Prin urmare, recurenta susţine că perioada de depunere/redepunere a cererilor de finanţare era cuprinsă între dată de 28.03.2017 şi 30.06.2017, arătând că dacă experţii AFIR ar fi respectat această perioadă şi-ar fi respectat sarcinile de serviciu, ar fi putut să redepună cererea de finanţare cu modificările ulterioare.

Această critică vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a modului cum prima instanţă a aplicat Ghidul solicitantului, în situaţia reclamantei, care apreciază că, în măsura în care autoritatea pârâtă respecta această periodizare se putea încadra în termenul prevăzut de Ghid pentru depunerea modificării, după vizita în teren.

De asemenea, recurenta a invocat faptul că actul intitulat E6.8.1-Notificarea Cererilor de Finanţare nr. x/27.12.2017 nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de un act administrativ emis de o autoritate publică, astfel încât este lovit de nulitate absolută, precizând că"instanţa de judecată nu a analizat şi acest aspect al nulităţii actului emis de AFIR".

Şi această critică priveşte aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv nemotivarea actului administrativ, criticând sentinţa recurată că nu a sancţionat această lipsă cu nulitatea absolută.

Prin urmare, opinez că soluţia ce se impunea era:

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Acordă termen pentru soluţionarea pe fond a recursului.