Judicial salary equalization: retroactive application of Constitutional Court decision and requirement for individual vs. collective administrative acts

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. (judecători în cadrul Judecătoriei Mizil), I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. (personal conex şi auxiliar), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova, au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea judecătorilor privind emiterea pentru fiecare în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unor noi ordine de salarizare, în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi împotriva refuzului pârâtei Curtea de Apel Ploieşti, de a soluţiona contestaţia împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 42/06.02.2017 ca fiind nelegală şi incompletă şi emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Mizil, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014, precum şi acordarea noilor indemnizaţii conform prevederilor Legii nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015, la zi şi în continuare, şi pe cale de consecinţă au solicitat: obligarea pârâtului - Ministerul Justiţiei, de a emite pentru fiecare dintre judecători în parte dispoziţii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploieşti, de a soluţiona cererea personalului auxiliar privind emiterea pentru fiecare în parte, dispoziţii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4434 din 20 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiţiei;

- a respins cererea formulată de reclamanţii având calitatea de personal auxiliar şi conex I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins capetele de cerere având ca obiect pretenţii formulate de reclamanţii având calitatea de judecători A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Ploieşti;

- a respins capetele de cerere având ca obiect pretenţii formulate de reclamanţii având calitatea de personal auxiliar şi conex I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel Ploieşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Prahova;

- a respins capetele de cerere având ca obiect emitere ordine individuale de salarizare formulate de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată;

- a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, şi cu pârâtul Tribunalul Prahova şi de reclamanţii I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel Ploieşti şi cu pârâtul Tribunalul Prahova;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor având calitatea de judecători ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON;

- a obligat pârâta Curtea de Apel Ploieşti să emită reclamanţilor având calitatea de personal auxiliar şi conex ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON;

- a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi pârâta Curtea de Apel Ploieşti.

3.1. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a susţinut că soluţia instanţei de fond privind acordarea majorărilor salariale în favoarea reclamanţilor de la data de 09.04.2015 este nelegală, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, se aplică numai pentru viitor, neputând retroactiva.

A arătat pârâtul că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că, urmare a pronunţării acestei decizii de către Curtea Constituţională, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, art. 2 din ordin prevede că, începând cu data de 01.08.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin urmare, instanţa de fond nu a reţinut că Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit toate obligaţiile care îi incumbau în aceeaşi zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016. Atât timp cât dispoziţiile declarate neconstituţionale erau în vigoare, autoritatea ministerială nu putea emite acte administrative contrare prevederilor legale.

Prin OMJ nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale şi recalcularea la nivel maxim, în funcţie de actul normativ în vigoare.

Astfel, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, s-a prevăzut că, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, iar la data de 24.05.2017, a fost emis OMJ nr. 1472/C/2017, prin care s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanţilor din prezenta cauză.

A mai arătat recurentul-pârât că, urmare a aprobării bugetului în forma rectificată, au fost achitate diferenţele salariale stabilite prin raportare la nivelul maxim pentru funcţia similară începând cu data de 9.04.2015, conform dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016, operaţiune realizată în cazul intimaţilor-reclamanţi de către Tribunalul Prahova.

3.2. Prin recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Ploieşti, s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă arată că şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de reclamanţii personal auxiliar si conex, având în vedere că preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis la data de 07 aprilie 2017, Decizia nr. 76/2017, prin care, începând cu data de 01 octombrie 2016, personalul auxiliar de specialitate si personalul conex din circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti va fi salarizat conform grilei de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, conform anexelor la această decizie. Această decizie a fost emisă avându-se în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 1029/21.12.1016.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-au formulat întâmpinări de către părţile intimate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi de pârâta Curtea de Apel Ploieşti sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

II.1. Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei

Criticile de nelegalitate prin care pârâtul Ministerul Justiţiei a susţinut că, prin emiterea Ordinului MJ nr. 4680/C/2016 şi, ulterior a Ordinului MJ nr. 219/C/2017, au fost îndeplinite obligaţiile legale ce-i revin în privinţa stabilirii drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor judecători, vor fi respinse, ca nefondate.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa recurată, pârâtul Ministerul Justiţiei a fost obligat la emiterea unor ordine de salarizare individuale, pentru fiecare reclamant judecător, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 9.04.2015, astfel cum au solicitat reclamanţii prin cererea de chemare în judecată.

Or, pe de o parte, prin Ordinele menţionate nu sunt recunoscute în întregul lor pretenţiile reclamanţilor aşa cum au fost exhibate prin cererea introductivă (VRS pretinsă de la data de 9.04.2015), iar pe de altă parte, emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016 (astfel cum a fost modificat prin OMJ nr. 219/C/2017) care reprezintă un ordin colectiv (generic), nu echivalează cu emiterea ordinelor individuale pentru fiecare reclamant, iar la dosarul cauzei nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte că ordinele individuale au fost emise anterior pronunţării sentinţei recurate.

Prin urmare, argumentele recurentului-pârât, referitoare la instituirea unui mod corect de calculare a drepturilor salariale cuvenite tuturor judecătorilor, prin Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, vor fi respinse, ca nefondate, fiind insuficiente pentru tranşarea chestiunii litigioase deduse judecăţii, care vizează, concret şi punctual, pretenţiile de natură salarială ale reclamanţilor, acestea nefiind satisfăcute decât prin emiterea actelor administrative individuale.

II.2. Referitor la recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Ploieşti.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă Curtea de Apel Ploieşti nu a încadrat recursul într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, în raport de criticile de nelegalitate invocate, constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate prin care pârâta a susţinut că, prin emiterea Deciziei nr. 76/07.04.2017 şi salarizarea personalului auxiliar şi conex din circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, începând cu data de 01 octombrie 2016, avându-se în vedere noua valoare maximă de referinţă sectorială de 405 RON aflată în plată, au fost îndeplinite obligaţiile legale ce îi revin în privinţa stabilirii drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor încadraţi în funţii auxiliare şi conexe, vor fi respinse, ca nefondate.

Prin motivele recursului declarat în cauză, pârâtul a susţinut că, anterior datei de 01 octombrie 2016, nu pot fi stabilite drepturile salariale cuvenite reclamanţilor în raport de valorile de referinţă menţionate în cererea de chemare în judecată, întrucât, la data de 09 aprilie 2015, nu exista în plată în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, nicio indemnizaţie brută lunară pentru această categorie de personal stabilită cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, iar dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 se aplică numai pentru viitor.

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Aşadar, argumentul recurentului-pârât este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ţine de temporalitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor şi prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

În ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, Înalta Curte reţine că, într-o serie de litigii, au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite unor magistraţi, prin raportare la această valoare de referinţă sectorială, cu începere de la data de 09 aprilie 2015.

Totodată, prin dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorităţi/instituţii, dispoziţii care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică şi familiei ocupaţionale "Justiţie".

Prin urmare, începând cu data de 09 aprilie 2015, reclamanţii încadraţi în funţii auxiliare şi conexe din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizaţii brute de încadrare calculate în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum beneficia şi altă categorie de personal (magistraţi), în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive, fiind neîntemeiată susţinerea pârâtei în sensul că această indemnizaţie poate fi avută în vedere doar de la data de 01 octombrie 2016, dată de la care a fost aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâtei nesocoteşte considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice".

Înalta Curte mai reţine că valoarea de referinţă sectorială a fost majorată cu 10% începând cu data de 01 decembrie 2015, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 293/2015.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referinţă sectorială calculată de pârâta Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 76/07.04.2017 nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit reclamanţilor, motiv pentru care sentinţa recurată va fi menţinută de instanţa de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondate, a criticilor formulate de pârâtă.

Pentru aceste motive, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Ploieşti şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4434 din 20 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.