Military prosecutor salaries and the applicable sectoral reference value following the unconstitutionality of legislative exclusion of judicially recognized rights

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 februarie 2018, sub nr. x/2018, prin declinare de competenţă prin sentinţa civilă nr. 1943/30.10.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G. - magistraţi procurori în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, au chemat în judecată pârâţii: Ministerul Apărării Naţionale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:

1. obligarea primilor doi pârâţi să revoce ordinul de salarizare nr. 1353/28.03.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul luării în considerarea valorii de referinţă sectorială (VRS) în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015);

2. obligarea primilor doi pârâţi să plătească diferenţa dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi venitul efectiv plătit;

3. obligarea celui de-al treilea pârât (Ministerul Finanţelor Publice) la virarea în bugetul primilor doi pârâţi a sumelor corespunzătoare la punctul precedent;

4. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 20 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi inadmisibilităţii, ca neîntemeiate;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare;

- a anulat în parte Ordinul nr. 1353/28.03.2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită reclamanţilor ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON;

- a obligat pârâţii să achite fiecărui reclamant diferenţele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, şi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor începând cu data de 09.04.2015;

- a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare.

3.1. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A arătat pârâtul că în mod greşit a anulat prima instanţă ordinul de salarizare atacat, apreciind că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite ca drepturile salariale să fie stabilite pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar pentru perioada începând cu data de 01.12.2015,prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,50 RON (405 RON + majorarea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015). Aceasta, întrucât:

- drepturile salariale acordate au fost calculate în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

- salarizarea acestora a fost efectuată în acord cu dispoziţiile legilor speciale anuale de salarizare, recte O.U.G. nr. 20/25016, avându-se în vedere valorile de referinţă sectorială pentru anul 2015 - valoarea maximă aflată în plată la nivelul Ministerului Public, iar pentru anul 2016 - la nivelul familiei ocupaţionale justiţie;

- la 09.04.2015 - data intrării în vigoare a prevederilor art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, cu completările şi modificările ulterioare, solda de funcţie pentru reclamanţi a fost calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială care era echivalentă indemnizaţiei de încadrare - 291,982 RON;

- de la 01.08.2016 veniturile, în cazul procurorilor militari, au fost calculate şi prin luarea în considerare a sporului de 18% prevăzut de O.U.G. nr. 10/2007;

- începând cu 31.01.2017 valoarea de referinţă sectorială a fost de 381,823 RON, respectându-se astfel dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016;

- ulterior, art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 a fost completat cu alin. (12) care prevedea că, în aplicarea prevederilor alin. (1) pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază ... se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

În concluzie, recurentul-pârât a susţinut că soluţia instanţei de fond privind acordarea majorărilor salariale în favoarea reclamanţilor de la data de 09.04.2015 este nelegală, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, se aplică numai pentru viitor, neputând retroactiva.

3.2. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

După ce a invocat actele normative care au stat la baza emiterii ordinului atacat, respectiv, art. 36 din Legea nr. 284/2010, Capitolul VIII - art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) din Anexa nr. VI a aceluiaşi act normativ, art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi prin O.U.G. nr. 43/2016, raportat la considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că, la data de 9 aprilie 2015, nu exista în plată, în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, nicio indemnizaţie brută lunară pentru funcţiile în discuţie stabilită cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile legale pentru anularea Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1353 din data de 28 martie 2017.

A susţinut recurentul-pârât că, pentru perioada anterioară datei de 01.10.2016, soluţia instanţei de fond privind acordarea majorărilor salariale în favoarea reclamanţilor de la data de 9.04.2015 este nelegală, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 se aplică numai pentru viitor, neputând retroactiva.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-au formulat întâmpinări de către părţile intimate-reclamante.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi de pârâtul Ministerul Public - PÎCCJ, secţia parchetelor militare sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că, faţă de criticile de nelegalitate formulate de pârâtul Ministerul Public - PÎCCJ, secţia parchetelor militare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

În consecinţă, Înalta Curte va examina recursurile deduse judecăţii prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de ambele părţi pârâte fiind circumscrise acestui caz de casare.

Criticile de nelegalitate prin care pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au susţinut că, prin emiterea Ordinului nr. 1353/28.03.2017 şi salarizarea procurorilor şi personalului de spectialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul parchetelor militare, începând cu data de 01 octombrie 2016, avându-se în vedere noua valoare maximă de referinţă sectorială de 405 RON aflată în plată, au fost îndeplinite obligaţiile legale ce le revin în privinţa stabilirii drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor, vor fi respinse, ca nefondate.

Prin motivele recursurilor declarate în cauză, pârâţii au susţinut că, anterior datei de 01 octombrie 2016, nu pot fi stabilite drepturile salariale cuvenite reclamanţilor în raport de valorile de referinţă menţionate în cererea de chemare în judecată, susţinând că, la data de 09 aprilie 2015, nu exista în plată în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, nicio indemnizaţie brută lunară pentru procurori stabilită cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, iar dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 se aplică numai pentru viitor.

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Aşadar, argumentul recurenţilor-pârâţi este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ţine de temporalitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor şi prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

În ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, Înalta Curte reţine, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (hotărâri judecătoreşti) că, într-o serie de litigii, au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite unor magistraţi, prin raportare la această valoare de referinţă sectorială, cu începere de la data de 09 aprilie 2015.

Totodată, prin dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorităţi/instituţii, dispoziţii care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică şi familiei ocupaţionale "Justiţie".

Prin urmare, începând cu data de 09 aprilie 2015, reclamanţii încadraţi în funţii auxiliare şi conexe din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizaţii brute de încadrare calculate în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum beneficiau şi alţi magistraţi, în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive, fiind neîntemeiată susţinerea pârâtului PÎCCJ în sensul că această indemnizaţie poate fi avută în vedere doar de la data de 01 octombrie 2016, dată de la care a fost aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâtului nesocoteşte considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice".

Înalta Curte mai reţine că valoarea de referinţă sectorială a fost majorată cu 10% începând cu data de 01 decembrie 2015, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 293/2015.

Înalta Curte, având în vedere cele prezentate anterior, apreciază că toate criticile invocate de recurenţii-pârâţi privitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, astfel cum acesta este reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din C. civ., sunt neîntemeiate.

În susţinerea acestei opinii, se apreciază că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 respectiv la 09.04.2015, valoarea sectorială de referinţă în cuantum de 405 RON stabilită prin anexa VI la Legea - cadrul nr. 284/2010, era confirmată de practica judiciară în materie, iar ulterior recomandările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au reiterat că practica instanţelor judecătoreşti este corectă.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referinţă sectorială calculată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordinul nr. 1353/28.03.2017 nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit magistraţilor reclamanţi, motiv pentru care sentinţa recurată va fi menţinută de instanţa de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondate, a criticilor comune formulate de către ambii pârâţii.

Pentru aceste motive, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare împotriva sentinţei civile nr. 1298 din 20 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.