Shareholders' withdrawal claim rejected as time-barred; 90-day term deemed substantive limitation not subject to reinstatement.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S.C. S. S.R.L. prin mandatar T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. NEPTUN S.A. constatarea retragerii lor din societate şi obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 5.054 acţiuni nominative, la valoarea medie de 11,75 RON/acţiune ce rezultă din raportul de evaluare a acţiunilor înregistrat sub nr. x din 7 iulie 2015, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în calitate de acţionari ai pârâtei S.C. NEPTUN S.A. au solicitat retragerea din societate, având în vedere hotărârea AGA din 20.02.2015 şi a legislaţiei specifice pieţei de capital. Au menţionat că deşi a fost notificată, pârâta S.C. NEPTUN S.A. nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau, respectiv să ia act de cererile de renunţare şi să achite contravaloarea acţiunilor deţinute de reclamanţi în cadrul societăţii.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2018, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de pârâtă, deoarece cu împuternicirile depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al domnului T., procuri prin care reclamanţii au ratificat toate demersurile efectuate de mandatar.

La termenul din 13 noiembrie 2018 tribunalul a luat act de faptul că reclamanţii au modificat acţiunea sub aspectul câtimii şi că s-a timbrat acţiunea de către toţi reclamanţii, mai puţin de doamna R., care a încasat contravaloarea celor 200 de acţiuni.

Prin urmare, s-a constatat că în ceea ce o priveşte pe reclamanta R. acţiunea a rămas fără obiect. Având în vedere că reclamanta R. nu a timbrat cererea de chemare în judecată, instanţa a invocat excepţia netimbrării, pe care a admis-o şi a dispus anularea acţiunii, ca netimbrată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 151/2014, art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 451 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 2111 din 21 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi S.C. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. NEPTUN S.A., ca neîntemeiată.

Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei apelate, iar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 394 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi S.C. S. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. NEPTUN S.A.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat, în temeiul art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 4 din Legea nr. 151/2014, să se constate retragerea lor din societatea NEPTUN S.A. şi să se dispună obligarea acesteia la plata către reclamanţi a contravalorii celor 5.054 acţiuni nominative emise de societate, pe care aceştia le deţin.

S-a arătat că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 reglementează situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestor în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare. Astfel, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, prin derogare de la prevederile art. 134, termenul în care acţionarii îşi pot exercita dreptul de retragere este de 90 de zile de la publicarea hotărârii adunării generale a acţionarilor în condiţiile art. 2 alin. (3).

Instanţa de apel a constatat că hotărârea nr. 1 din 20 februarie 2015, prin care AGEA Neptun S.A. nu a aprobat iniţierea demersurilor legale necesare în vederea admiterii de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1188/06.03.2015.

Raportat la această dată, termenul limită până la care se puteau înregistra cereri de retragere a fost 6 iunie 2015.

Apelanţii-reclamanţi au susţinut faptul că termenul de 90 de zile de depunere a cererilor de retragere este un termen procedural, fără a justifica aceste apărări.

Potrivit art. 180 alin. (1) din C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Termenul de procedură este de esenţa procesului civil având, pe de o parte, funcţia de a disciplina procesul civil, iar, pe de altă parte, de a garanta respectarea tuturor principiilor procesului civil.

Actul de procedură este orice act (operaţiune juridică sau înscris) făcut pentru declanşarea procesului civil sau în cursul şi în cadrul procesului civil, care concretizează activitatea procesuală a tuturor participanţilor la proces.

Faţă de aspectele şi consideraţiile teoretice expuse, este cert că termenul de 90 de zile nu are caracterul unui termen procedural şi că nu operează în speţă nici întreruperea acestuia şi nici repunerea în termen conform normelor de drept procesual civil.

În această situaţie, instanţa de apel a constatat că este corectă aprecierea tribunalului, în sensul că numiţii B., D., E., U., M., V., P. şi Q. au depus cererile de retragere după termenul limită stabilit la data de 6 iunie 2015.

Curtea a reţinut, totodată, că din verificarea formularelor de declaraţie de retragere din societate, acceptate de Depozitarul Central, rezultă că acesta trebuie să fie însoţit de copia actului de identitate al acţionarului sau al mandatarului, procura specială a mandatarului şi extrasul din care să reiasă contul de virament pentru efectuarea plăţii.

Formularul conţine şi împuternicirea dată de acţionar societăţii de a solicita Depozitarului Central efectuarea demersurilor pentru blocarea acţiunilor până la realizarea transferurilor, precum şi mandatarea societăţii să facă toate diligenţele necesare pentru a înregistra în registrul acţionarilor modificările rezultate ca urmare a transferurilor de acţiuni, conform art. 7 alin. (3) din Regulamentul ASF nr. 17/2014.

Or, în speţă, cererile apelanţilor nu conţineau menţiunile obligatorii anterior precizate, completarea formularului agreat şi acceptat, în formă tip de către Depozitarul Central, fiind înaintate după 6 iunie 2015, data limită, astfel cum rezultă din cererile ataşate, ca şi probe, cererii de chemare în judecată, fără a putea opera repunerea în termen, specifică dreptului procesual civil.

Împotriva deciziei nr. 394 din 24 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi S.C. S. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate, iar, în rejudecare, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei tribunalului, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată. De asemenea, au solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

Recurenţii-reclamanţi consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel fiind dată cu aplicarea greşită normelor de drept material.

În esenţă, s-a arătat că este nelegală concluzia la care a ajuns instanţa de apel, în sensul că reclamanţii au depus cererile de retragere din societate cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Astfel, recurenţii-reclamanţi susţin că termenul în care trebuie să fie depuse cererile de retragere are natura unui termen procedural, care este definit, potrivit art. 180 alin. (1) din C. proc. civ., ca fiind "(...) stabilit de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură".

Au fost invocate dispoziţiile art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".

În cuprinsul memoriului de recurs, se învederează faptul că, anterior datei de 6 iunie 2015, reclamanţii au trimis societăţii pârâte cererile de retragere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel încât instanţa de judecată trebuia să le considere ca fiind formulate în termen.

Faţă de împrejurarea că pârâta a invocat lipsa unui mandat acordat lui T. ori avocatului prin care a fost transmisă cererea, precum şi lipsa unor presupuse menţiuni obligatorii privind mandatarea societăţii, reclamanţii au menţionat faptul că s-au formulat noi cereri de retragere, cu prezentarea procurilor care îl împuterniceau pe mandatar să efectueze demersurile pentru retragerea din societate.

Or, şi aceste cereri de retragere au fost respinse, instanţa motivând că s-au formulat cu depăşirea termenului limită impus de lege.

De asemenea, recurenţii au arătat că, odată cu depunerea noilor cereri de retragere, s-a făcut dovada mandatului conferit mandatarului T. şi avocatului semnatar al cererii de retragere, reclamanţii ratificând, astfel, demersurile anterioare efectuate de către aceştia.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, ratificarea a produs efecte retroactiv, avându-se în vedere dispoziţiile legale ce reglementează instituţia reprezentării, astfel încât aceasta a operat încă de la data formulării primelor cereri de retragere din societate.

În acest context, recurenţii apreciază că au fost respectate condiţiile impuse de către legiuitor, iar soluţia instanţelor anterioare de respingere a cererilor de retragere apare ca fiind nelegală.

Totodată, consideră că instanţele de judecată au reţinut greşit faptul că formularele de declaraţie de retragere din societate, acceptate de Depozitarul Central, trebuie să fie însoţite de copia actului de identitate al acţionarului sau al mandatarului, procura specială a mandatarului şi extrasul din care să rezulte contul de virament pentru efectuarea plăţii.

În cuprinsul cererii de recurs este redat conţinutul art. 7 alin. (3) din Regulamentul ASF nr. 17/2014, conform căruia "prevederile referitoare la transferul direct se aplică corespunzător şi în cazul transferului dreptului de proprietate de la acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în conformitate cu Legea nr. 151/2014. Societatea are obligaţia să solicite depozitarului central înregistrarea transferului direct în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării plăţii către acţionar".

S-a mai invocat faptul că din lecturarea acestui text de lege nu rezultă obligaţia de a mandata societatea pentru a solicita depozitarului central efectuarea demersurilor pentru blocarea acţiunilor reclamanţilor.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, recurenţii-reclamanţi susţin că nu aveau obligaţia să prevadă mandatarea societăţii în cererile de retragere formulate, în condiţiile în care nu există o dispoziţie expresă în acest sens, astfel încât lipsa acestei menţiuni nu afectează caracterul valabil şi valid al cererilor de retragere.

Prin urmare, s-a arătat că instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, că reclamanţii au formulat cererile de retragere cu nerespectarea condiţiilor de validitate obligatorii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 1311-1312 din C. civ., art. 7 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 şi art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă S.C. NEPTUN S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei Curţii de Apel Ploieşti, aceasta fiind temeinică şi legală.

În esenţă, intimata-pârâtă a arătat că instanţele anterioare, analizând în concret dispoziţiile legale incidente, au reţinut corect faptul că recurenţii-reclamanţi nu au respectat termenul imperativ de 90 de zile pentru a depune cererile de retragere, formulate în baza Legii nr. 151/2014. Totodată, a susţinut faptul că nu a operat nici întreruperea termenului şi nici repunerea în termen.

La data de 29 ianuarie 2020 recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă, ca neîntemeiate.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 24 martie 2020 intimata-pârâtă S.C. NEPTUN S.A. a transmis la dosar note scrise faţă de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 septembrie 2020 s-a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi S.C. S. S.R.L., stabilindu-se termen pentru soluţionarea acestuia la 19 ianuarie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs invocat de către recurenţii-reclamanţi este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi se referă la situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Ipoteza normativă are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege aplicabile speţei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

O primă critică subsumată de către recurenţii-reclamanţi acestui caz de nelegalitate se referă la faptul că termenul reglementat de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate, respectiv cel de 90 de zile de la publicarea hotărârii adunării generale a acţionarilor în condiţiile art. 2 alin. (3), în care acţionarii îşi pot exercita dreptul de retragere din societate, are natura unui termen procedural, invocând în acest sens dispoziţiile art. 183 din C. proc. civ.

În concret, s-a arătat că reclamanţii au trimis societăţii pârâte cererile de retragere, anterior datei de 6 iunie 2015, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel încât instanţa de judecată trebuia să le considere ca fiind formulate în termen.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că termenul de 90 de zile instituit de Legea nr. 151/2014, în care acţionarii îşi pot exercita dreptul de retragere din societate, nu este un termen de procedură, ci unul de decădere de drept substanţial.

Decăderea este acea sancţiune de drept civil ce constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege sau de părţi.

Termenele de decădere sunt, în principiu, nesusceptibile de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, instanţele de judecată au reţinut greşit faptul că formularele de declaraţie de retragere din societate, acceptate de Depozitarul Central, trebuie să fie însoţite de copia actului de identitate al acţionarului sau al mandatarului, procura specială a mandatarului şi extrasul din care să rezulte contul de virament pentru efectuarea plăţii.

Susţinerile formulate sunt însă lipsite de fundament atâta timp cât reclamanţii au transmis societăţii pârâte cereri de retragere care nu au respectat condiţiile de validitate impuse de Legea nr. 151/2014 şi de legislaţia secundară emisă în aplicarea legii.

Aşadar, pentru a se putea da curs solicitărilor primite, cererea de retragere trebuia să fie însoţită, în mod obligatoriu, de copia actului de identitate valabil al acţionarului (fără de care nu se putea identifica acţionarul şi nu se putea proba calitatea acestuia de acţionar la Depozitarul Central, autoritatea desemnată în mod legal cu ţinerea evidenţei acţionarilor), de procura specială autentificată de notarul public, dacă este cazul, de copia cărţii de identitate a mandatarului, precum şi de un extras din care să rezulte contul de virament pentru efectuarea plăţii.

Modelul de declaraţie de retragere, recomandat şi acceptat de Depozitarul Central, care a fost publicat pe site-ul societăţii trebuia să conţină datele de identificare ale solicitantului (acţionar înregistrat la data de referinţă), împuternicirea dată de acţionar societăţii NEPTUN S.A. de a solicita Depozitarului Central efectuarea demersurilor pentru blocarea acţiunilor până la realizarea transferului, precum şi mandatarea societăţii să depună toate diligenţele necesare pentru a înregistra în registrul acţionarilor modificările rezultate ca urmare a transferului de acţiuni, aşa cum prevede art. 7 alin. (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014.

Atât acţiunea de blocare a instrumentelor financiare deţinute de acţionarii care au depus o cerere de retragere, cât şi înregistrarea transferului de proprietate ulterior plăţii, se realizează în baza unei autorizări date de titularul dreptului de proprietate al acţiunilor, societăţii emitente, fără de care aceasta nu poate efectua demersurile necesare de restricţionare a dreptului de înstrăinare şi, apoi, de înregistrare a transferului de proprietate la Depozitarul Central.

Ratificarea despre care fac vorbire recurenţii a intervenit în urma sesizării instanţei de fond cu soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al numitului T. de a formula şi a depune în numele acţionarilor cererea de chemare în judecată, moment în care reclamanţii au înţeles să depună la dosar procuri speciale, prin care au ratificat demersul procesual al mandatarului.

Înalta Curte constată că instanţele anterioare au reţinut, în mod corect, faptul că societatea pârâtă din prezenta cauză a urmat procedura prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea 151/2014 care face trimitere la dispoziţiile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, însă nu a soluţionat favorabil cererile depuse, întrucât acestea fie nu au îndeplinit condiţiile de validitate obligatorii prevăzute de lege, fie au fost transmise cu nerespectarea termenului limită, respectiv ulterior datei de 6 iunie 2015.

Totodată, se constată că, în expunerea motivelor de recurs, recurenţii-reclamanţi au reluat criticile formulate în apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Deşi criticile dezvoltate au fost subsumate pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., acestea nu reprezintă altceva decât o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei primei instanţe, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel.

Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenţii-reclamanţi tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor formulate, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Prin urmare, Înalta Curte constată că toate criticile aduse de către recurenţii-reclamanţi hotărârii instanţei de apel sunt nefondate şi că soluţia pronunţată este corectă, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente şi incidente în raport cu situaţia de fapt rezultată în urma cercetării judecătoreşti efectuate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi S.C. S. S.R.L. împotriva deciziei nr. 394 din 24 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.