Appeal annulled for failure to state grounds; lower courts' inadmissibility ruling stands.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 20 august 2018, sub nr. x/2018 şi precizată la 31 octombrie 2018, reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin le-au chemat în judecată pe pârâtele A. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate că reclamantele deţin împotriva pârâtei A. o creanţă în cuantum de 426.521,67 RON, în temeiul sentinţei nr. 174 din 11 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 2193/2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar, la care se adaugă penalităţile de întârziere în cuantum de 37.000 RON, calculate până în luna mai 2018, ce urmează a fi actualizate pe parcursul procesului;

2. să le autorizeze pe reclamante să stingă în parte creanţa anterior menţionată şi să intre în posesia sumelor de bani plătite de către pârâta A. cu titlu de garanţii de bună-execuţie pentru contractul nr. x din 10 septembrie 2010;

3. să o oblige pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, să vireze în contul de garanţii al reclamantelor suma de 169.723,80 RON, menţionată în adresa din 7 mai 2018;

4. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1341 alin. (1) C. civ.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Tribunalul Mehedinţi a introdus în cauză Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara -Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică, în calitate de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 62/2018 din 21 noiembrie 2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca lipsită de obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara; a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtele A. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică.

Împotriva sentinţei primei instanţe reclamantele au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 323/2019 din 08 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin - prin Primar împotriva sentinţei nr. 62/2018 din 21.11.2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi A. prin lichidator judiciar B. S.R.L., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantele au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, recurentele-reclamante au prezentat istoricul litigiului, după care au subliniat că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ.

În concret, autoarele recursului au susţinut, în esenţă, că prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2013, intrate în autoritate de lucru judecat, s-a constatat că suma de 426.521 RON a fost pretinsă şi încasată necuvenit de către A. şi de cesionarul S.C. C. S.R.L.

In raport de data rămânerii definitive a sentinţei nr. 174 din 11 mai 2015 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, recurentele-reclamante au menţionat că prezenta acţiune în constatarea dreptului lor de creanţă împotriva intimatei-pârâte A. este admisibilă.

În acest sens, au arătat că formularea unei acţiuni în realizarea creanţei împotriva societăţii A. ar fi fost suspendată de drept, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât această societate se afla în procedura insolvenţei.

În aceste condiţii, recurentele-reclamante au subliniat că singura cale permisă de lege este acţiunea în constatarea dreptului de creanţă faţă de S.C. A., pentru suma de 426.521,67 RON, raportat la sentinţa nr. 174/11.05.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2193/2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, din care 236.477 RON achitaţi către S.C. A. şi 190.044,67 RON achitaţi către S.C. C. S.R.L. (persoană juridică care a primit prin cesiune creanţa de la S.C. A.), precum şi pentru majorările de întârziere în cuantum de 37000 RON calculate până în luna mai 2018.

Faţă de susţinerile pârâtei D.G.R.F.P. Timişoara, în sensul că este doar un depozitar al sumelor de bani ale S.C. A., neexistând un raport juridic al acestei instituţii cu Municipiul Drobeta-Turnu Severin, autoarele recursului arată că, raportat la obiectul cauzei, şi având în vedere faptul că sumele de bani constituite ca şi garanţii de bună execuţie se află la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, este întemeiată cererea de a obliga această pârâtă să vireze către Municipiul Drobeta-Turnu Severin sumele menţionate, întrucât, în absenţa unei dispoziţii exprese a instanţei de judecată în acest sens, D.G.R.F.P. Timişoara nu ar proceda la virarea sumelor din conturile de garanţii, respectiv suma de 169.723,80 RON, aferentă contractului nr. x/02.08.2010, având ca obiect Reabilitare parcări şi Alei Municipiul Drobeta Turnu Severin.

În final, autoarele recursului au conchis că argumentele instanţelor devolutive, în sensul că dreptul de creanţă pretins putea fi realizat doar în cadrul procedurii insolvenţei, ar fi fost aplicabile în cazul învestirii instanţelor cu o acţiune în realizare, nu şi în cazul acţiunii în constatare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 19 iulie 2019, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a depus întâmpinare, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 31 iulie 2019, recurentele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare, cu respectarea termenului legal, prin care au solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi înlăturarea apărărilor din cuprinsul întâmpinării.

La 26 august 2019, intimata-pârâtă A., prin lichidator judiciar B.., a depus note scrise, prin care a solicitat să se constate că a intervenit de drept suspendarea judecăţii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi a invocat excepţia litispendenţei în raport cu dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi.

La 13 septembrie 2019, recurentele-reclamante au depus un răspuns la notele scrise prin care au solicitat respingerea excepţiei litispendenţei şi a cererii de suspendare a judecăţii.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

La 5 iunie 2020, recurentele-reclamante au depus un punct de vedere la raport, prin care au susţinut că motivele de recurs formulate împotriva deciziei nr. 323/2019 din 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reiterând faptul că, prin motivele de recurs au invocat aplicarea greşită a art. 35 din C. proc. civ., deci a unor prevederi de drept material.

Totodată, autoarele recursului afirmă că, deşi apărările formulate prin motivele de recurs sunt parţial comune cu cele formulate în apel, ele sunt şi motive de nelegalitate, raportat la prevederile legale menţionate.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2020, a fost stabilit termen la 22 septembrie 2020, în vederea examinării recursului, în complet de filtru.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi Cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, rezultă că, deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se prezintă sub forma unei expuneri a istoricului litigiului şi reluarea susţinerilor din apel, fără dezvoltarea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate efectiv împotriva considerentelor deciziei recurate, aspecte care contravin cerinţei impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

De altfel, în punctul de vedere exprimat cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, chiar autoarele acestuia recunosc faptul că apărările formulate prin motivele de recurs sunt parţial comune cu cele din apel, fiind prezentate ca şi motive de nelegalitate.

Totodată, comparând motivele de recurs cu cele din apel, Înalta Curte constată că, în motivele de apel, reclamantele au invocat aceleaşi aspecte, constând în aceea că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., în considerarea faptului că acestea aveau deschisă calea acţiunii în realizare a dreptului lor de creanţă.

De asemenea, conform celor reţinute de instanţa de apel, apelantele-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin, Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin prin Primar au susţinut că, prin sentinţa nr. 174 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi la data de 11.11.2015, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 2193 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată la data de 16.06.2016, s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că plata sumelor de 236.477 RON şi de 190.044,67 RON, pe care au efectuat-o către A. şi, respectiv, către C. S.R.L., în calitate de cesionar, a fost una necuvenită, în realitate, persoana îndreptăţită la a i se achita suma totală de 426.521,67 RON, fiind D. S.R.L., iar raportat la data rămânerii defnitive a acestei sentinţe, prezenta acţiune în constatarea dreptului de creanţă faţă de A. nu este una inadmisibilă, deoarece, dată fiind starea de faliment a acesteia, o acţiune în realizare ar fi suspendată de drept, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, care a arătat că este doar un depozitar al sumelor de bani constituite cu titlu de garanţie deţinute de pârâta A. şi că nu există un raport juridic încheiat cu aceasta, apelantele-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin - prin Primar au susţinut că, raportat la obiectul litigiului şi având în vedere că suma de bani, constituită drept garanţie de bună execuţie, în cuantum, de 169.723,80 RON, este depozitată la această pârâtă, cererea lor este întemeiată.

În opinia apelantelor reclamante, argumentul reţinut de instanţă, în sensul că şi-ar putea realiza creanţa doar în cadrul procedurii insolvenţei pârâtei A., ar putea fi considerat întemeiat doar în cazul în care ar fi formulat o acţiune în pretenţii, dar nu şi în cel al prezentei acţiuni în constatare a dreptului său de creanţă.

După cum se poate lesne observa, aşa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor şi argumentelor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamante împotriva sentinţei primei instanţe, însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca autoarele recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

Astfel, având în vedere că legea recunoaşte doar dublu grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurentele urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanţa de apel, o nouă verificare şi interpretare a celor susţinute în faţa instanţei de apel.

Aşadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul/autorii acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Prin urmare, toate susţinerile recurentelor prezentate drept motive de recurs nu conţin critici în sens propriu asupra deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceloraşi părţi făcute în faţa instanţei de apel şi care şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, astfel încât acestea nu pot constitui o motivare legală a recursului.

În speţă, nu se poate considera că susţinerile recurentelor din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea nu numai a dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, ci şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că recurentele-reclamante nu au formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Reţinând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susţinerile recurentelor nu vizează considerentele reţinute de curtea de apel în motivarea deciziei pronunţate.

Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că autoarele recursului nu s-au conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) şi raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentele-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin prin Primar împotriva deciziei nr. 323/2019 din 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin prin Primar împotriva deciziei nr. 323/2019 din 8 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.