Validity of environmental impact assessment for partially completed hydroelectric project and prohibition of "salami slicing" under Law No. 292/2018

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2020, reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi S.C. C., au solicitat anularea şi suspendarea deciziei de încadrare nr. 7/22.01.2020 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, cu obligarea pârâtei la demolarea construcţiilor nelegale cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, pentru demolarea unui astfel de proiect.

Prin sentinţa civilă nr. 4707 din 8 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, faţă de natura de autoritate centrală a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 noiembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1039 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de către reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi S.C. C., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1039 din 30 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamantele A. şi B.,invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a analizat toate capetele de cerere şi toate argumentele conţinute de cererea de chemare în judecată, respectiv, nu a analizat şi nu a motivat respingerea argumentelor referitoare la interdicţia de emitere a deciziei de încadrare pentru acest proiect, întemeiate pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (4) din Legea nr. 292/2018, în temeiul căreia a fost emis actul administrativ atacat, ignorând cu desăvârşire aceste dispoziţii legale precum şi argumentele invocate privind nelegalitatea deciziei de încadrare.

Instanţa nu a arătat de ce nu era întemeiat motivul referitor la faptul că evaluarea de mediu nu are ca obiect întregul proiect de la punctul doi din cererea de chemare în judecată, cu privire la procedura de emitere a deciziei de încadrare, instanţa de fond nu se pronunţă pe legalitatea procedurii, nu analizează, niciunul dintre motivele de nelegalitate, nici cu privire la etapele emiterii deciziei de încadrare, nici cu privire la documentaţia care a stat la baza emiterii sale, nici cu privire la conţinutul deciziei de încadrare, apreciind generic că aceasta ar fi o critica externă de nelegalitate, fără să indice niciun motiv de fapt sau vreun temei de drept pe care să se întemeieze această opinie a instanţei şi fără ca în prealabil să fi fost pus acest aspect în discuţia părţilor.

De asemenea, întreaga motivare pare să se refere mai degrabă la capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, capetele de cerere 2 şi 3 fiind lăsate practic nemotivate. Sunt indicate numai opinii ale instanţei nesusţinute de motive de fapt şi argumente de drept. Cele care există, sunt însă motive contradictorii şi reprezintă încălcări ale normelor materiale de drept, după cum vom dovedi în continuare.

De asemenea, reclamanta mai arată că hotărârea conţine motive contradictorii si străine de natura cauzei, sens în care invocă faptul că instanţa de fond reţine în hotărâre la fila x în analiza situaţiei de fapt, că prin Decizia 5378/2017, Curtea de Apel Bucureşti a anulat autorizaţiile de construire emise pentru continuarea lucrărilor având în vedere obligaţiile noi de mediu ce decurg din H.G. nr. 1581/2005 şi Directiva Habitate, 92/43/CEE, respectiv faptul că este nevoie de o evaluare de mediu în conformitate cu aceste acte normative.

Instanţa de fond în mod greşit nu reţine incidenţa Directivei EIA 85/337/CEE, codificată sub numărul x şi modificată încă o dată prin Directiva 2014/52/EU, reţinută si ea în decizia menţionată. Procedura necesară de evaluare de mediu se finalizează cu emiterea acordului de mediu. In mod evident, acordul de mediu GJ 52/2003 nu reprezintă însă acea procedură invocată de instanţă şi pentru care au fost anulate autorizaţiile de mediu întrucât, dacă ar fi fost aşa acestea nu ar fi fost anulate pentru lipsa procedurii de evaluare de mediu. Deşi sunt două acte cu denumiri similare, procedurile în temeiul cărora se emit sunt diferite, lucru reţinut si tranşat corect în decizia definitivă a Curţii de Apel nr. 5378/2017, cu putere de lucru judecat.

În prezenta cauză, instanţa de fond se contrazice, apreciind pe de o parte că este valabil Acordul de mediu GJ 52/2003 pe de alta parte că este nevoie de procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru acest proiect şi încalcă cu această ocazie şi decizia definitivă a Curţii de apel.

În mod evident, acordul de mediu emis nu mai putea produce efecte după ce obligaţiile de mediu menţionate au devenit obligatorii în România întrucât procedura în temeiul căreia a fost emis era diferită şi nu avea legătură cu studiile ştiinţifice menţionate întrucât de la data adoptării sale a fost instituit un regim de protecţie nou pe teritoriul proiectului, respectiv constituirea Site-urilor Natura 2000 si a Parcului National Defileul Jiului.

Acordului de mediu GJ 52/2003 nu mai este valabil după adoptarea legislaţiei care solicita refacerea documentaţiei pentru proiectele aflate în curs, fapt tranşat şi de Curtea de Apel, prin decizie definitivă, constatând că autorizaţiile de construire emise având la baza acest acord de mediu, sunt nelegale.

Instanţa de fond nu a motivat cum a ajuns la concluzia că ar fost valabil acordul de mediu pentru toate lucrările efectuate, din moment ce rezultă clar din documentaţia că au fost realizate lucrări de construire în temeiul autorizaţiilor anulate de instanţa de judecată: pagina 12 capitolul III.2 paragraful 2 din memoriul de prezentare ce a stat la baza emiterii deciziei de încadrare atacată, care specifică:

"în baza Hotărârii civile nr. 5378/2017 din 14.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au fost anulate autorizaţiile de construire, lucrările fiind sistate. La data emiterii Hotărârii Curţii de Apel stadiul de realizare al amenajării este, în procent global, de 88% pentru lucrările de construcţii, respectiv de 74% pentru lucrările de montaj a echipamentelor mecanice si electrice".

Prin urmare, de la data instituirii obligaţiilor de mediu la adoptarea actelor normative prezentate la pct. 3 din prezenta cerere de recurs şi până la data anulării autorizaţiilor de construire în 2017, s-au realizat lucrări nelegale, fără evaluare de mediu şi fără acord emis în temeiul procedurii de evaluare prevăzută de lege la data respectivă. Între actul emis în 2003 şi actul ce ar fi trebuit emis fiind numai o similitudine de denumire, procedurile în temeiul căruia se emit, fiind complet diferite şi conţinutul fiind complet diferit.

Inclusiv în temeiul autorizaţiilor de construire anulate rezultă clar din documentaţie că au fost realizate lucrări.

Astfel, concluzia instanţei de fond de la fila x că nu au fi fost realizate lucrări nelegale sau că nu am fi făcut noi dovezi prin expertize extrajudiciare sunt străine de natura cauzei şi nemotivate în fapt şi în drept faţă de probele din dosar. Nu a fost de asemenea nici pusă în discuţia părţilor necesitatea realizării unor astfel de probe. Instanţa a prezentat această concluzie ca şi când relevante ar fi fost numai lucrări efectuate după pronunţarea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti prin care au fost anulate autorizaţiile de construire fără să motiveze în fapt şi în drept de ce lucrările efectuate în baza autorizaţiilor anulate de instanţa de judecată, anterior pronunţării hotărârii, ar fi legale.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 din C. proc. civ., recurenta susţine că prin Decizia 5378/2017, dată de Curtea de Apel Bucureşti a anulat două autorizaţii de construire: Autorizaţia x/2016 emisă de CJ Hunedoara şi Autorizaţia x/2012 emisă de CJ Gorj.

Autorizaţiile aveau ca obiect realizarea proiectului pentru care a fost emisă decizia de încadrare ce face obiectul prezentei cauze, iar motivul pentru care au fost anulate cele două autorizaţii de construire este că au fost emise în lipsa unui acord de mediu emis în temeiul procedurilor de evaluare de mediu reglementate de lege.

Prin urmare, Curtea de apel, prin decizie definitivă a arătat în mod clar ca acordul de mediu GJ 52/2003 nu mai producea efecte şi nu putea sta la baza lucrărilor de construire autorizate prin cele două acte emise de autorităţi, în consecinţă, tot ceea ce s-a construit în temeiul autorizaţiilor de construire anulate din 2012 şi respectiv 2016 până în 2017 când instanţa a anulat cele două autorizaţii, este nelegal construit.

În prezenta cauză, instanţa de fond cu încălcarea autorităţii de lucru judecat concluzionează că ar fi aplicabil acordul de mediu emis in 2003 şi că lucrările realizate în temeiul celor două autorizaţii anulate ar fi legale. Acest lucru se desprinde din concluziile instanţei referitoare la faptul că ar fi trebuit demonstrat că au fost realizate lucrări nelegale după anularea celor două autorizaţii de construire, când în cauză este vorba despre nelegalitatea lucrărilor de construire realizate in temeiul deciziei de anulare. Instanţa în hotărârea atacată practic consideră ca fiind legale lucrări de construire executate în temeiul unor autorizaţii de construire anulate de instanţă, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susţine că evaluarea de mediu pentru restul de lucrări rămase de executat de 12% nu este legală întrucât ulterior va funcţiona tot proiectul 100% şi numai 12% pentru cât se realizează evaluare de mediu. Nu este posibilă într-un stat de drept împărţirea unei construcţii între 88% lucrări ilegale pentru care a fost anulată autorizaţia de construire şi 12% lucrări care se vor autoriza separat, cu funcţionarea ulterioară a întregului proiect. În mod evident, scopurile şi obiectivele legislaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului şi evaluare adecvată, sunt încălcate, după cum încălcate sunt şi prevederile art. 37 al 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi Lg. nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

Evaluările de mediu nu se pot face retroactiv, pentru lucrări deja realizate în mod nelegal şi nici nu se pot face în continuarea realizării unui proiect realizat nelegal până la acel moment, fiind încălcată atât legislaţia naţională cât şi dreptul comunitar aplicabil.

În acest sens, recurenta invocă încălcarea art. 23 al 1 şi 2 şi 26 al 4 din Lg. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, încălcarea dreptului european şi Legii nr. 292/2018 cu privire la procedura de tip "salami slicing" - împărţirea proiectului în mai multe bucăţi, faptul că evaluarea de mediu separată a lucrărilor rămase de executat este nelegală, evaluarea de mediu trebuind să fie făcută în mod obligatoriu pentru întregul proiect, înainte de începerea construirii acestuia, precum şi încălcarea art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

4.2 Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia ca neîntemeiat. Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., iar motivele invocate se circumscriu acestor motive de casare.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

6.1. Situaţia de fapt

Reclamantele A. şi B. s-au adresat la data de 07.05.2020 instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti solicitând, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi S.C. C., efectuarea unui control de legalitate asupra Deciziei de încadrare nr. 7/22.01.2020 emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului cu consecinţa anulării actului administrativ şi suspendării executării acestuia până la rămânerea definitivă a sentinţei, precum şi obligarea pârâtei la demolarea construcţiilor nelegale cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, pentru demolarea unui astfel de proiect.

În baza Acordului de Mediu nr. GJ-51/18.04.2003 emis de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului-Inspectoratul de Protecţie a Mediului Târgu Jiu, pentru proiectul depus de C. intitulat "Amenajare Hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti", valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului, au fost emise de către Consiliul Judeţean Gorj, Autorizaţia de construire nr. x/2012 prin care au fost autorizate lucrările de construire pentru Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni Bumbeşti, pentru continuarea lucrărilor autorizate prin autorizaţia nr. x/29.05.2003. Prin autorizaţia de construire nr. x/2016 au fost autorizate lucrările de construire pentru AHE a râului Jiu pe sectorul Livezeni Bumbeşti - rest lucrări de executat autorizate iniţial prin AC nr. 64/2004 şi ulterior nr. 62/2008. Ambele autorizaţii, au fost emise în baza documentaţiei tehnice şi avizelor avute în vedere la emiterea autorizaţiilor anterioare, inclusiv în baza acordului de mediu GJ -51/18.04.2003.

Printr-o acţiune introdusă la Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2017, A. şi D. au solicitat în contradictoriu cu CJ Hunedoara, CJ Gorj şi S.C. C. anularea celor două autorizaţii de construire, respectiv nr. 16/2012 şi nr. 7/2016, iar prin deciziei civilă nr. 5378/14.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017 au fost anulate Autorizaţia de construire nr. x/2016 emisa de Consiliul Judeţean Hunedoara şi Autorizaţia de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj, în baza cărora s-au executat lucrările, la proiect în perioada 2012-2017.

Curtea de Apel a considerat în esenţă că includerea amenajării hidroenergetice în Situl Natura 2000, ce se află după aderarea la UE sub protecţia H.G. nr. 1581/2005 şi a Directivei 92/43/CEE de conservare a habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, implică obligaţii de mediu noi în sarcina autorităţilor, chiar dacă această modificare este ulterioară acordului de mediu din anul 2003. Curtea a mai apreciat în temeiul jurisprudenţei CJUE şi a principiului precauţiei că zona trebuie să beneficieze de o evaluare a impactului amenajării asupra mediului.

Prin Decizia de încadrare nr. 7/22.01.2020 AGENŢIA NATIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI a decis continuarea procedurii de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului pentru proiectul "Amenajare Hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti", propus a fi amplasat pe teritoriul administrativ al judeţelor Gorj şi Hundedoara, care se supune evaluării impactului asupra mediului, evaluării adecvate şi evaluării impactului asupra corpurilor de apă.

Curtea de Apel Bucureşti, devenind competentă, urmare a declinării competenţei materiale, prin sentinţa civilă nr. 4707 din 8 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, a respins acţiunea ca nefondată.

6.2. Analiza motivelor de casare

Procedând la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii, instanţa nu a analizat toate criticile invocate de reclamantă, fiind încălcate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ.

Sentinţa constată doar parţial situaţia de fapt, fără să redea în mod complet toate elementele raportului juridic dedus judecăţii, cu relevanţă în raport de susţinerile care definesc vătămarea invocată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectiv, referitoare la interdicţia de emitere a deciziei de încadrare pentru acest proiect, întemeiată pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (4) din Legea nr. 292/2018, în temeiul căreia a fost emis actul administrativ atacat, fără să analizeze susţinerea reclamantei, în raport de aceste dispoziţii, că nu se putea realiza o evaluare de mediu în continuarea unor construcţii nelegal construite, impunându-se demolarea construcţiilor.

Acest motiv de nelegalitate este analizat de către instanţa de fond din perspectiva condiţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, concluzionându-se că nu s-a demonstrat în cauză cazul temeinic justificat sau paguba iminentă, însă nu rezultă din considerentele sentinţei dacă instanţa a făcut un control de legalitate pe fond sau unul aparent, în scopul suspendării executării actului.

Instanţa de fond nu a analizat această susţinere a reclamantei nici din perspectiva criticii că evaluarea de mediu nu are ca obiect întregul proiect, fără să facă o analiză de legalitate a evaluării de mediu, care prin raportare la considerentele Deciziei nr. 5378/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, care a anulat autorizaţiile de construire emise pentru continuarea lucrărilor, având în vedere obligaţiile noi de mediu ce decurg din H.G. nr. 1581/2005 şi Directiva Habitate, 92/43/CEE, ar fi trebuit să răspundă la întrebarea dacă, evaluarea de mediu se putea face şi confirmativă, pentru lucrările deja executate sau se impunea demolarea construcţiilor existente şi evaluarea întregului proiect, în prealabil şi în ansamblu.

Prima instanţă înlătură critica la modul general, în sensul că nu s-a probat concret că pârâta a realizat lucrări prin încălcarea Deciziei nr. 5378/2017 a Curţii de Apel Bucureşti şi că nu a depus un raport de expertiză extrajudiciară sau o urmărire a stadiului lucrărilor din amenajarea hidroenergetică, care să ofere un început de dovadă aserţiunilor sale, or aceste concluzii, sunt străine însuşi de conţinutul actului administrativ contestat şi de considerentele hotărârii judecătoreşti definitive.

Pe de altă parte, instanţa reţine, atunci când examinează critica privind motivarea actului administrativ atacat în ceea ce priveşte necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, că s-a constatat faptul că proiectul, realizat deja în proporţie de 88% construcţii şi 74% montaj, traversează aria naturală de interes comunitar ROSCI0063 Defileul Jiului şi poate afecta direct sau indirect zonele de hrănire, reproducere, cuibărire, deplasarea speciilor dintr-o parte în alta, deteriorarea semnificativă a unor habitate naturale.

În ceea ce priveşte critica reclamantei potrivit cu care nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 292/2018, memoriul de prezentare fiind incomplet, ceea ce afectează decizia de încadrare, întrucât nu se face referire la speciile puse în pericol prin acest proiect, Curtea de apel o apreciază ca fiind nefondată, pentru argumentul că motivul nerespectării unei proceduri este o critică externă de legalitate, concluzionând că reclamanta nu invocă omiterea unei etape procedurale prevăzută de Legea nr. 292/2018, ci caracterul incomplet al unui memoriu, care este o anexă la cererea pârâtului Hidroelectrica pentru emiterea acordului de mediu, prin urmare, critica nu are legătură cu actul atacat, ci se referă la conţinutul unei anexe a cererii Hidroelectrica depuse pentru emiterea actului.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu argumentează şi nu răspunde practic criticii pe fond a reclamantei care, după ce susţine că memoriul de prezentare cuprinde numeroase lipsuri sub aspectul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei sălbatice, pe care le enumeră, susţine că decizia de încadrare nu face nicio menţiune în legătură cu speciile ce pot fi puse în pericol de acest proiect şi pentru care raportul de evaluare a impactului ar trebui să conţină o analiză detaliată.

Instanţa nu face o analiză a conţinutului actului administrativ contestat din această perspectivă, reţinând cu caracter general, că proiectul traversează aria naturală de interes comunitar ROSCI0063 Defileul Jiului şi poate afecta direct sau indirect zonele de hrănire, reproducere, cuibărire, deplasarea speciilor dintr-o parte în alta, deteriorarea semnificativă a unor habitate naturale, prin urmare actul ia în considerare aceste habitate naturale ale faunei şi potenţialul impact.

Or, această analiză nu răspunde criticilor punctuale din cererea de chemare în judecată şi nu face o verificare substanţială a modului de analiză a acestor aspecte, prin raportare la normele ce reglementează modalitatea de evaluare a acestor tipuri de analize de mediu.

În fine, instanţa de fond nu analizează, prin raportare la reglementările comunitare şi naţionale invocate, dacă era obligatoriu punctul de vedere al Comisiei Europene.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul reclamantelor, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Având în vedere această soluţie, instanţa de control judiciar nu va mai analiza celelalte motive de casare, urmând ca instanţa, în fond după casare, să le aibă în vedere la soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1039 din 30 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.