EU-funded procurement corrections upheld; court rejects attack on ISO 9001 tenderer requirement and reinstates reimbursement for unlawful financial corrections

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru POS CCE Axa 2 (MEN - DGOI pentru POS CCE Axa 2);

(i) În principal, anularea în parte a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/21.06.2013, a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/29.07.2013, a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/19.05.2014; a Răspunsului Ministerului Educaţiei Naţionale - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare nr. x/12.09.2014;

(ii) anularea Raportului de verificare la faţa locului privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010;

(iii) anularea în parte a recuperării sumelor propuse prin punctul 26 Conclu¬zii lit. b) din Raportul de verificare la faţa locului privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010" (iv) În subsidiar, obligarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - D.G.O.I. pentru POS CCE Axa 2, la emiterea notei de constatare/procesului-verbal de constatare care reprezintă titlu de creanţă, în conformitate cu art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la sumele respinse la plată prin Notificările privind situaţia cererilor de rambursare nr. x/21.06.2013, nr. y/29.07.2013, nr. z/19.05.2014 şi a sumelor propuse pentru recuperare prin punctul 26 Concluzii, lit. b) din Raportul de verificare la faţa locului privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010.

Prin sentinţa nr. 125 din 29 iunie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere vizând anularea, în parte, a Raportului de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014, excepţii ridicate de către pârât.

A admis, în parte, acţiunea introdusă de reclamanta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, şi, în consecinţă, a anulat Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/21.06.2013, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/29.07.2013, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/19.05.2014, actul înregistrat sub nr. x din 12.09.2014, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate împotriva corecţiilor aplicate la cererile de rambursare nr. x/2013, nr. y/2013 şi nr. 6/2014; Raportul, aprobat, de verificare la faţa locului privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010, ce a fost înregistrat sub nr. x/14.11.2014, şi, în parte, Nota justificativă privind plata prin ordonanţare separată, ce a fost înregistrată sub nr. x/2.06.2014.

A respins, ca nefondată, cererea reclamantei de a se dispune obligarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru POS CCB Axa 2 la emiterea notei de constatare/procesul-verbal de constatare care reprezintă titlul de creanţă cu privire la sumele respinse la plată prin Notificările privind situaţia cererilor de rambursare nr. x/2013, nr. y/2013 şi nr. 6/2014 şi a sumelor propuse pentru recuperare prin punctul 26 Concluzii, lit. b) din Raportul de verificare la faţa locului privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 4610 din 18 decembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a casat sentinţa Curţii de Apel Iaşi nr. 125 din 29.06.2015 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 115 din data de 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere vizând anularea, în parte, a Raportului de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

A admis, în parte, acţiunea şi a dispus anularea parţială a:

- Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/21.06.2013 prin care s-au respins la plată sumele aferente contractelor nr. x din 09.08.2012 încheiat cu S.C. A. S.R.L.; nr. 1123 din 29.08.2012 încheiat cu S.C. B. S.R.L.; nr. 931 din 17.07.2012 încheiat cu S.C. C. S.R.L.; nr. 1121 din 28.08.2012 încheiat cu S.C. D. S.R.L. (în ceea ce priveşte abaterea de la punctul 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la solicitarea ofertanţilor de a prezenta certificatul de atestare ISO:9011 şi, parţial, corecţia aplicată abaterii de la punctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 ("încălcarea principiului tratamentului egal", în limita a 5 %); nr. 962 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. E.; contract nr. x din 27.09.2012 încheiat cu S.C. F. S.R.L., nr. 1166 din 05.09.2012 şi nr. 1376 din 27.09.2012 încheiate cu S.C. G. S.R.L., nr. 1375 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. H. S.R.L.; nr. 927 din 19.07.2012 încheiat cu S.C. I. S.R.L. (numai în ceea ce priveşte abaterea de la punctul 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la solicitarea ofertanţilor de a prezenta certificatul de atestare ISO:9011); nr. 978 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. J. S.R.L., nr. 977 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. K. S.R.L., nr. 1257 din 19.09.2012 încheiat cu S.C. L. S.R.L., nr. 1045 din14.08.2012 încheiat cu S.C. M. S.R.L. şi obligă pârâtul să ramburseze reclamantei sumele reprezentând corecţiile financiare aplicate acestor contracte, cu TVA-ul aferent;

- Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/29.07.2013 prin care s-au respins la plată sumele aferente contractelor nr. x din 28.08.2012 încheiat cu S.C. D. S.R.L. (în ceea ce priveşte abaterea de la punctul 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la solicitarea ofertanţilor de a prezenta certificatul de atestare ISO:9011 şi, parţial, corecţia aplicată abaterii de la punctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 ("încălcarea principiului tratamentului egal", în limita a 5 %); nr. 931 din 17.07.2012 încheiat cu S.C. C. S.R.L.; nr. 978 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. J. S.R.L.; nr. 927 din 19.07.2012 încheiat cu S.C. I. S.R.L. (numai în ceea ce priveşte abaterea de la punctul 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la solicitarea ofertanţilor de a prezenta certificatul de atestare ISO:9011); nr. 977 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. K. S.R.L.; nr. 1376 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. G. S.R.L.; nr. 1372 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. N. S.R.L.; nr. 1375 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. H. S.R.L.; nr. 975 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. E.; nr. 962 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. E.; nr. 1373 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. F. S.R.L.; nr. 1257 din 19.09.2012 încheiat cu S.C. L. S.R.L. şi obligă pârâtul să ramburseze reclamantei sumele reprezentând corecţiile financiare aplicate acestor contracte, cu TVA-ul aferent;

- Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/19.05.2014 prin care s-au respins la plată sumele aferente contractelor nr. x din 28.08.2012 încheiat cu S.C. D. S.R.L. (în ceea ce priveşte abaterea de la punctul 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la solicitarea ofertanţilor de a prezenta certificatul de atestare ISO:9011 şi, parţial, corecţia aplicată abaterii de la punctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 ("încălcarea principiului tratamentului egal", în limita a 5 %); nr. 1373 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. F. S.R.L.; nr. 1371 din 27.09.2012 încheiat cu S.C. O. S.R.L.; nr. 978 din 06.08.2012 încheiat cu S.C. J. S.R.L.; nr. 176 din 19.03.2012 încheiat cu S.C. E.; nr. 1257 din 19.09.2012 încheiat cu S.C. L. S.R.L. şi obligă pârâtul să ramburseze reclamantei sumele reprezentând corecţiile financiare aplicate acestor contracte, cu TVA-ul aferent.

A respins cererea de anulare a Notificărilor nr. x/21.06.2013, nr. y/29.07.2013 şi nr. 6/19.05.2014 privind situaţia cererii de rambursare cu privire la contractul nr. x din 28.02.2012 încheiat cu S.C. D. S.R.L. pentru care se menţine parţial corecţia aplicată, în limita a 5% din valoarea solicitată la rambursare precum şi cu privire la contractul nr. x din 19.07.2012 încheiat cu S.C. I. S.R.L. pentru care se menţine corecţia aplicată de 10%, în ambele cazuri, doar în ceea ce priveşte abaterile de la punctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 ("încălcarea principiului tratamentului egal").

A respins cererea de rambursare a sumelor reprezentând corecţiile aplicate contractului nr. x din 28.02.2012 încheiat cu S.C. D. S.R.L., în limita a 5% din valoarea solicitată la rambursare precum şi contractului nr. x din 19.07.2012 încheiat cu S.C. I. S.R.L. pentru care se menţine corecţia aplicată de 10%, în ambele cazuri, doar în ceea ce priveşte abaterile de la punctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 ("încălcarea principiului tratamentului egal").

A dispus anularea parţială a actului înregistrat sub nr. x din 12.09.2014, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate împotriva corecţiilor aplicate la cererile de rambursare nr. x/2013, nr. y/2013 şi nr. 6/2014 cu excepţia soluţiei date corecţiilor aplicate la contractul nr. x din 28.02.2012 încheiat cu S.C. D. S.R.L. pentru care se menţine parţial corecţia aplicată, în limita de 5% din valoarea solicitată la rambursare precum şi cu privire la contractul nr. x din 19.07.2012 încheiat cu S.C. I. S.R.L. pentru care se menţine corecţia aplicată de 10%, în ambele cazuri, doar în ceea ce priveşte abaterile de la punctul 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 ("încălcarea principiului tratamentului egal") .

A respins cererea reclamantei de a se dispune obligare la emiterea notei de constatare/procesul-verbal de constatare care reprezintă titlul de creanţă cu privire la sumele respinse la plată prin Notificările privind situaţia cererilor de rambursare nr. x/2013, nr. y/2013 şi nr. 6/2014 şi a sumelor propuse pentru recuperare prin punctul 26 Concluzii, lit. b) din Raportul de verificare la faţa locului privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010, ca neîntemeiată.

A respins cererea reclamantei de anulare a Raportului de verificare la faţa locului nr. x din 14.11.2014 privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010 şi de anularea în parte a recuperării sumelor propuse prin punctul 26 Concluzii lit. b) ca inadmisibilă.

A respins cererea reclamantei de anulare a recuperării sumelor propuse prin pct. 26 Concluzii din Raportul de verificare la faţa locului cu privire la contractele x din 15.05.2012 încheiat cu S.C. P. S.R.L., nr. 481 din 23.05.2011 şi nr. 268 din 02.04.2012 încheiate cu S.C. Q. S.R.L., nr. 176 din 19.03.2012 încheiat cu S.C. E., nr. 887 din 09.07.2012 încheiat cu R. şi nr. 828 din 03.07.2012 încheiat cu asocierea S.C. S. S.A. - S.C. T. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, invocând motivele de nelegalitateprevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurentul pârât Ministerul Cercetării şi Inovării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a susţinut aplicarea art. 488 pct. 6 şi pct. 8 noul C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a interpretat eronat sfera de aplicare a unui criteriu de calificare şi selecţie a prezentării certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001:2008, obligaţie impusă ofertanţilor şi nu producătorilor sau distribuitorilor .

Analizând obiectele contractelor de achiziţie încheiate de către reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, rezultă că acestea au, potrivit art. 5 şi art. 7 din O.U.G. nr. 34/2006, natura unui contract de furnizare, privind furnizarea unor echipamente necesare activităţii de cercetare.

Intimata- reclamantă a solicitat în Fişa de date a achiziţiei, ca cerinţă de calificare şi selecţie, prezentarea certificatelor de atestare a implementării standardelor ISO 9001:2008.

Invocarea de către intimata-reclamantă a prevederilor art. 176 Ut. e) din O.U.G. nr. 34/2006.şi ale Anexei nr. 3 la Ordinul Preşedintelui ANRMAP NR. 509/2011, nu contrazice constatarea nelegalităţii solicitării, întrucât aceste texte normative reglementează utilizarea în general a standardelor de asigurare a calităţii (la orice procedură, indiferent de obiect: furnizare de produse, prestare de servicii sau execuţie de lucrări).

În speţa de faţă cu privire la obiectul dosarului este incidentă ANEXA nr. 1 la Ordinul Preşedintelui ANRMAP Nr. 509/2011, aceasta având caracter special faţă de Anexa nr. 3, cea invocată de către reclamantă, prin referire la un anumit tip de procedură, cea având ca obiect furnizarea de produse.

În speţa pendinte, s-a făcut aplicarea principiului de drept Specialia generalibus derogant.

Art. 1 din Ordinul Preşedintelui ANRMAP nr. 509/2011 prevede că "(1) Criteriile de calificare şi selecţie stabilite de autoritatea contractantă trebuie să aibă legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, iar nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea lor se vor limita numai la cele strict necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului. (2) Stabilirea cerinţelor minime de calificare şi selecţie rămâne la latitudinea autorităţii contractante, aceasta având obligaţia de a ţine cont de complexitatea, volumul, durata, valoarea şi natura contractului de achiziţie publică ce urmează a fi încheiat. (3) în sensul alin. (1), nu se vor impune condiţii ce nu prezintă relevanţa sau sunt disproporţionate în raport cu ceea ce urmează a se achiziţiona. (5) Pentru exemplificarea prevederilor alin. (1) a fost elaborată anexa nr. 1".

Astfel, conform alin. (1) menţionat, solicitarea acestor certificări pentru ofertant ar trebui să fie strict necesară pentru îndeplinirea contractului, ceea ce, în mod evident, nu este cazul.

Legiuitorul a identificat în domeniul achiziţiilor publice anumite practici comune nelegale şi le-a sancţionat ca atare, tocmai pentru a constitui astfel un instrument de lucru pentru autorităţile contractante. Din păcate, unele autorităţi, printre care şi reclamanta, nu au interpretat şi nu interpretează în mod temeinic acest Ordin, perpetuând astfel aceste solicitări care sunt restrictive în primul rând în sine (motiv pentru care au şi fost introduse în acel tabel) şi, mai apoi, în baza unui text de lege expres.

Calitatea nu este asigurată prin asemenea cerinţe de calificare şi selecţie, ci prin întocmirea unui caiet de sarcini relevant. Totodată, complexitatea sau valoarea produselor este irelevantă în această chestiune tocmai deoarece este posibil şi probabil ca ofertantul să nu influenţeze în niciun fel calitatea acestor produse.

În condiţiile în care, solicitarea prezentării unui certificat ISO 9001:2008 este expres interzisă de lege, argumentele intimatei de justificare a alegerii făcute devin nerelevante.

b) Cu privire la abaterea suplimentară aferentă contractului nr. x/17.07.2012, încheiat de intimată cu furnizorul C. S.R.L.:

Intimata-reclamantă a acceptat oferta depusă de C. S.R.L., deşi din certificatul constatator al acesteia nu reieşea faptul că ar deţine toate codurile CAEN necesare. De aici rezultă că acest ofertant a fost avantajat faţă de ceilalţi ofertanţi sau potenţiali ofertanţi, fiind încălcat astfel principiul tratamentului egal.

Deşi activitatea codificată COD CAEN 4669 conţine serviciile adiacente de instalare şi service, acestea nu sunt acoperitoare în ce priveşte obligaţia privind realizarea unui proiect de execuţie, conţinută în caietul de sarcini al procedurii.

O astfel de activitate este integrată în codul CAEN 7112- Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea, care cuprinde, printre altele şi « elaborarea proiectelor referitoare ta instalaţii de aer condiţionat, refrigerare, sanitare şi de control al poluării, inclusiv acustică etc ». Includerea proiectelor în acest paragraf este motivată de faptul că enumerarea este exemplificativă, după cum rezultă din prescurtarea etc.

Cu privire la această neregulă, recurentul apreciază că interpretarea instanţei de fond este eronată. Deşi în caietul de sarcini se prevede necesitatea asigurării de către beneficiar a unui proiect de execuţie amplasament rezervor criogenie, instanţa de fond a considerat că această obligaţie putea fi îndeplinită şi prin prezentarea unui proiect de execuţie întocmit de persoană fizică autorizată, şi ulterior, prin punerea sa la dispoziţia beneficiarului de către ofertant. O asemenea interpretare este nelegală şi contravine principiilor achiziţiilor publice. Practic instanţa de fond intervine virtual în procesul de achiziţie prin adăugarea unor prevederi noi în caietul de sarcini.

Încălcarea de către intimata-reclamantă a principiului tratamentului egal este evidentă, întrucât în lipsa unor asemenea posibilităţi/cerinţe în cuprinsul caietului de sarcini, ceilalţi potenţiali ofertanţi nu puteau avea cunoştinţă de o asemenea posibilitatea, iar prin acceptarea ofertei depusă de C. S.R.L. acesta a fost avantajat, încălcându-se astfel principiul mai sus enunţat.

C) Cu privire la contractul nr. x/29.08.2012, încheiat de intimata- reclamantă cu furnizorul D., pe lângă neregula privind certificatul ISO 9001:2008, dezvoltată mai sus, recurentul a mai constatat că: oferta depusă de acest furnizor, pentru lotul x, a fost declarată ca fiind conformă, deşi perioada de garanţie ofertată pentru produsul de la poziţia 4 a lotului respectiv a fost de 24 de luni, faţă de minim 36 de luni cât a fost solicitat în Caietul de Sarcini.

Analizând această a doua abatere aferentă acestui contract, instanţa de fond a constatat existenţa abaterii, însă a dispus diminuarea corecţiei de la 10% la 5% întrucât a considerat că aplicarea acestui procent de 10% a avut ca premisă faptul că intimata- reclamantă a săvârşit două abateri cu privire la acelaşi contract. Or, având în vedere faptul că instanţa de fond a constatat deja că prima abatere, respectiv cea referitoare la certificatul ISO nu poate fi reţinută în sarcina intimatei, apreciază că se impune aplicarea unei corecţii diminuate de 5%, având în vedere valoarea scăzută a produsului ce a nu respectat cerinţele autorităţii contractante.

Pe acest aspect, pe de o parte arată că iniţial, prin Notificările contestate, s-au calculat corecţii la acest contract în procent de 25, însă ulterior, prin adresa de răspuns nr. x din 12.09.2014 procentul de corecţie a fost scăzut la 10%. Deci o diminuare a fost aplicată deja de către subscrisul.

Pe de altă parte, în opinia recurentului, înlăturarea primei abateri (cea referitoare la solicitarea certificării ISO) de către instanţa de fond este nelegală, astfel că în continuare apreciem că intimata reclamanta a săvârşit pe acest contract mai multe abateri, astfel că nu se impune diminuarea procentului corecţiei aplicate.

c) Referitor la contractul nr. x/29.08.2012 încheiat cu furnizorul B. S.R.L. şi la contractul nr. x/19.03.2012 încheiat cu furnizorul E., şi în cazul acestor două contracte s-a constatat că pe lângă abaterea privind certificatul ISO 9001:2008, s-a mai produs o abatere prin încheierea unui act adiţional, act ce încalcă prevederile legale privind termenul de livrare.

Cu privire la această abatere, instanţa de fond a considerat că prelungirea termenului de livrare nu poate conduce în mod automat la aplicarea unei corecţii fără a fi analizate şi motivele care au dus la aceasta prelungire. Această abordare a instanţei de fond este greşită.

Recurentul am motivat de ce consideră că această prelungire şi implicit încheierea unor acte adiţionale prin care a fost prelungit termenul de livrare duce la încălcarea principiului tratamentului egal.

Potrivit caietului de sarcini, termenul de livrare era de 6 luni de la data semnării contractului, prin actul adiţional acest termen fiind prelungit, în mod nelegal, până la o data mult ulterioară, şi anume până la 29.11.2012.

Deşi termenul de livrare nu constituia un criteriu de calificare sau factor de evaluare, prin prelungirea acestuia, şi implicit prin avantajul oferit ofertantului câştigător, autoritatea contractantă a nesocotit principiile transparenţei, tratamentului egal şi nediscriminării.

Principiul tratamentului egal vizează toţi ofertanţi, fie ei doar potenţiali, aceştia din urmă luând cunoştinţă de anumite condiţii publicate, condiţii care au fost ulterior schimbate discreţionar de către autoritatea contractantă.

Deşi criteriul de atribuire al contractului a fost reprezentat de preţul cel mai scăzut, nu este mai puţin adevărat că în măsura în care condiţiile finale de derulare a contractului ar fi fost publicate în timp util, ofertele ar fi fost mai numeroase şi implicit preţul, ca element esenţial, ar fi putut fi si mai mic.

Invocarea argumentului că intimata-reclamanta nu dispunea de certitudinea prelungirii contractului de finanţare ceea ce putea afecta derularea în condiţii optime a Proiectului, este lipsit de relevanţă pentru simplul motiv că aceasta, în calitatea sa de beneficiar al contractului de finanţare şi-a asumat obligaţia de respectare în totalitate a legislaţiei din materia achiziţiilor publice.

Prin modalitatea aleasă au fost neglijate principii legale ce tind la promovarea concurenţei între ofertanţi în scopul de a asigura o participare mai mare la procedură, şi evident o îndeplinire mai avantajoasă a pretenţiilor autorităţii contractante.

Astfel, recurentul a făcut dovada încălcării principiilor achiziţiilor publice, iar intimata nici măcar nu a invocat motivele care au condus la aceste prelungiri ale termenului de livrare, astfel că nu avea ce analiza.

Instanţa de fond a invocat faptul că există situaţii când prelungirea termenului dintr-un contract se impune din motive independente de vreo culpă a părţilor (forţă majoră, caz fortuit, etc), iar recurentul ar fi aplicat această corecţie fără a face o analiză a acestor motive. Reţinerea instanţei de fond este greşită atâta timp cât, dacă existau asemenea motive, intimata-reclamantă era cea care avea şi interesul şi obligaţia de a le invoca, însă aceasta nu a înţeles să invoce asemenea motive nici în faţa recurentului şi nici în faţa instanţei de judecată.

De altfel, nici instanţa de fond nu a fost în măsură să identifice motivele pe care le enumerează, şi nici să le analizeze, găsind de cuviinţă să constate ca recurentul ar fi aplicat corecţia fără să facă dovada încălcării principiului tratamentului egal, deşi, a argumentat de ce consideră că a fost încălcat acest principiu.

Cu privire la notele de constatare prin care s-a stabilit că suspiciunile de neregulă nu se confirmă, arată că acele note de constatare privesc alte contracte decât cele ce au făcut obiectul corecţiilor aplicate prin Notificările privind situaţiile cererilor de rambursare nr. x, 5 şi 6 şi, având în vedere cele mai sus menţionate, astfel că îşi menţine punctul de vedere exprimat în prezentul recurs.

d) În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea adresei de răspuns nr. x din 12.09.2014 emisă de recurent, instanţa de fond a constatat că această adresă este parţial nulă, în raport de eliminarea abaterilor mai sus analizate şi de menţinerea la plată doar pentru cele două contracte - respectiv pentru contractul nr. x din 28.02.2012 încheiat cu D. S.R.L. în limita a 5% din valoarea solicitată la rambursare şi pentru contractul nr. x din 19.07.2012 încheiat cu I. S.R.L. - corecţia aplicată de 10 %. Având în vedere criticile de mai sus cu privire la înlăturarea acelor corecţii, solicită respingerea în totalitate şi a acestui capăt de cerere.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.

De asemenea, solicită să se constate că cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru în raport de dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd:

(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

(2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice, precum şi veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.

În drept cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 - Legea Contenciosului administrativ şi art. 483 şi urmat., art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi susţine de asemenea aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 noul C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţionarea cererii în anularea corecţiilor aplicate şi în cazul următoarelor contracte, pentru următoarele considerente:

I. Cu privire la contractul nr. x/29.08.2012, furnizor D., pe lângă neregula constatată referitor la solicitarea prezentării standardului ISO 9001, drept criteriu de calificare şi selecţie, anulată de instanţă, se mai reţine şi o altă deficienţă şi anume "oferta depusă de D., pentru lotul x a fost declarată ca fiind conformă, deşi perioada de garanţie ofertată pentru produsul de la poziţia 4 a lotului respectiv (monitor) era de 24 de luni faţă de minim 36 de luni cât a fost solicitat în Caietul de sarcini".

Faţă de cele două nereguli arătate anterior şi de Răspunsul pârâtei nr. x/12.09.2014 înregistrat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi sub nr. x/29.09.2014, pagina 14, rezultă că aceasta a aplicat în cazul contractului nr. x/29.08.2012, ţinând cont de prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, doar corecţia cea mai mare, respectiv 10% din valoarea solicitată la rambursare în baza pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 pentru stabilirea unor criterii de calificare nelegale. Aşadar, faţă de cele arătate, rezultă în mod clar, că pârâta a aplicat corecţia doar pentru neregula referitoare la certificatul ISO 9001, încadrată la pct. pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, nu şi pentru neregula încadrată la pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 .

Prin urmare, recurenta apreciază că nu se justifică menţinerea corecţiei aplicate acestui contract, deoarece pârâta nu a aplicat nicio corecţie financiară pentru abaterea încadrată la pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, reanalizând şi cealaltă ofertă depusă în cadrul procedurii de achiziţii pentru acest lot, de către S.C. B. S.R.L., rezultă că UAIC a respectat şi aplicat în mod corespunzător, principiul tratamentului egal, declarând şi această ofertă ca fiind conformă, deşi şi acest ofertant a acordat tot o garanţie de 2 ani (24 luni) pentru monitoarele ofertate în cadrul lotului x, poziţia 4. UAIC nu a creat un avantaj ofertantului S.C. D. S.R.L., ţinând cont şi de faptul că evaluarea ofertelor tehnice s-a realizat înainte de etapa finală de licitaţie electronică.

Din Tabelul centralizator de corecţii financiare propuse pentru achiziţii din cadrul Raportului de verificare la faţa locului rezultă ca valoarea produselor din lotului x poziţia 4 (monitor) în cuantum de 1708,00 RON fără TVA este mult inferioară faţă de valoarea corecţiei financiare aplicate în cazul acestui contract, în cuantum de suma de 23.324,931ei. Astfel încât, aceasta neregulă, aşa cum a reţinut şi instanţa, nu are impact financiar asupra bugetului fondurilor structurale, conform pct. 12 din Ghidul COCOF 07/0037/03-RO Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare, art. 6 (3A3) din OUGnr. 66/2011 şi Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014, astfel încât se impune anularea în întregime a corecţiei, nu doar diminuarea acesteia.

II. Cu privire la contractul nr. x/19.07.2012, furnizor S.C. I. S.R.L., pe lângă neregula constatată referitor la solicitarea prezentării standardului ISO 9001, drept criteriu de calificare şi selecţie, anulată de către instanţă, pârâta a mai stabilit şi o altă deficienţă şi anume, contractul de achiziţie a fost semnat cu specificarea unui termen de livrare de 75 de zile de la data semnării contractului de achiziţie deşi termenul de livrare ofertat era de 30 de zile de la data semnării contractului de achiziţie.

Având în vedere cele două nereguli arătate şi Răspunsul pârâtei nr. x/12.09.2014 înregistrat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi sub nr. x/29.09.2014, pagina 12, rezultă că aceasta a aplicat în cazul contractului nr. x/19.07.2012, ţinând cont de prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, corecţia de 10% din valoarea solicitată la rambursare în baza pct. 2.3 şi pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011. Aşadar, rezultă în mod clar, că pârâta a aplicat corecţia de 10% din valoarea solicitată la rambursare pentru ambele abateri.

Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa că se impune menţinerea corecţiei de 10 %, atât timp cât organul de control a stabilit că se aplică corecţia de 10% pentru ambele abateri încadrate la pct. 2.3 şi 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, reanalizând ofertele depuse în cadrul procedurii de achiziţii, din perspectiva termenului de livrare ofertat, rezultă că S.C. I. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. au ofertat iniţial 75 zile, modificându-şi ulterior termenul de livrare la 30 de zile, iar S.C. V. a ofertat un termen de livrare de 15 zile.

Faţă de termenele de livrare ofertate, antemenţionate şi de criteriul de atribuire din cadrul procedurii, respectiv preţul cel mai scăzut, rezultă că UAIC a respectat şi aplicat în mod corespunzător, principiile transparenţei, nediscriminării şi tratamentului egal, declarând oferta câştigătoare în baza criteriului de atribuire, respectiv preţul cel mai scăzut, şi nu în baza termenului de livrare ofertat.

Această neregulă nu a prejudiciat niciun ofertant participant în cadrul procedurii de achiziţie, neavând un impact financiar asupra bugetului fondurilor structurale, conform pct. 12 din Ghidul COCOF 07/0037/03-RO Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare, art. 6 (3A3) din OUGnr. 66/2011 şi Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014, astfel încât se impune anularea în întregime a corecţiei. În situaţia în care instanţa nu a reţinut argumentele expuse anterior, solicită diminuarea corecţiei.

III. Hotărârea conţine elemente contradictorii cu privire la contractul nr. x/19.03.2012.

Pe de o parte, instanţa a anulat corecţiile aplicate în cazul acestui contract, respectiv pentru neregula referitoare la solicitarea prezentării standardului ISO 9001 şi cea referitoare la încheierea actului adiţional nr. x/07.09.2012 privind prelungirea termenului de livrare pentru unul dintre echipamente, dispunând în mod corect, obligarea pârâtului la rambursarea sumei reprezentând corecţia financiară aplicată acestui contract cu TVA-UL aferent.

Iar pe de altă parte, instanţa a respins cererea de anulare a recuperării sumelor propuse prin pct. 26 Concluzii din Raportului de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014, cu privire la 6 contracte ca fiind rămasă fără obiect, printre care şi contractul nr. x/19.03.2012 S.C. E..

În realitate, punctul 26 Concluzii, lit. b) din Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014, privind contractul de finanţare nr. x/28.09.2010 încheiat între Universitatea "Alexandru Ioan Cuza Iaşi" din Iaşi şi Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, în vederea Implementării proiectului nr. 901/cod SMIS-CSNR 13984 intitulat: CENTRU INTEGRAT DE STUDII ÎN ŞTIINŢA MEDIULUI PENTRU REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD-EST (CERNESIM), vizează următoarele:

A. Suma de 123.337,00 RON cu TVA 29.601,00 RON reprezintă corecţie de 25% din contravaloarea facturii nr. x/15.06.2011 aplicată contractului nr. x/23.05.2011, furnizor S.C. Q. S.R.L.. Această factură a fost solicitată la plată de beneficiar în CR2, contravaloarea ei fiind rambursată UAIC.

B. Suma de 262.375,00 RON cu TVA 62.970,00 RON reprezintă corecţie de 25% din contravaloarea facturilor nr. x/123/124/17.09.2014, aplicată contractului nr. x/15.05.2011, furnizor S.C. P. S.R.L.. Aceste facturi au fost solicitate la plată de beneficiar în CR3 şi CR4, contravaloarea lor fiind rambursată UAIC.

C. Suma de 165. 599,45 RON cu TVA 39.743,95 RON reprezintă corecţia de 10% din contravaloarea facturii nr. x/05.11.2012, aplicată contractului nr. x/03.07.2012, furnizor S.C. S. S.R.L. - S.C. T. S.R.L..

Valoarea facturii în cuantum de 1.656.001,43 RON cu TVA 397.440,34 RON a fost solicitată la plată de beneficiar în CR6, fiind respinsă iniţial, de la plată întreaga contravaloare a facturii, conform Notificării privind situaţia cererii de rambursare x/19.06.2014, deoarece nu a fost posibilă verificarea legalităţii, întrucât nu au fost oferite clarificări şi nu au fot depuse documentele solicitate.

Prin Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 s-a reţinut ca fiind cerinţe restrictive în Fişa de dale a achiziţiei, Cap. V.4.1) Atestarea ANRE tip B, proiectare si executare de instalaţii electrice interioare pentru construcţii civile şi industriale, branşamente aeriene şi subterane, la tensiunea nominala de 0,4kV şi Autorizarea ISCIR conf. PTC6- 2010, fără menţiunea echivalent, astfel încât să se permită şi accesul unor ofertanţi din afara României. Abaterea a fost încadrată la prevederile punctului 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, şi s-a propus aplicarea unei corecţii financiare de 10% din valoarea contractului, respectiv în suma de 165. 599,45 RON cu TVA 39.743,95 RON.

Faţă de atestările ANRE şi ISCIR solicitate ofertantului, Universitatea a arătat că era în imposibilitate de a menţiona sintagma "echivalent" în fişa de date a achiziţiei, întrucât legea nu prevede o astfel" de posibilitate. Indiferent de ţara din care vine ofertantul, acesta trebuie să deţină aceste autorizaţii pentru a putea exercita lucrările respective în România.

Prin Nota Justificativă privind plata prin ordonanţare separată nr. 8572/02.06.2015 se arată faptul că, în cazul contractului nr. x/03.07.2012 corecţia maximă aplicabilă este de 10% din valoarea solicitată la rambursare, respectiv suma de 165. 599,45 RON cu TVA 39.743,95 RON. Astfel, suma de 1.490.401,29 RON cu TVA de 357.696,31 RON fiind rambursată UAIC.

Ulterior, prin Nota de constatare nr. x din 31.03.2016 (comunicată prin adresa nr. x/08.04.2016, înregistrată la UAIC sub nr. de 6288/13.04.2016) se constată că deficienţă antemenţionată nu se confirmă în cazul Universităţii, reţinându-se că atestatele au fost solicitate de UAIC, în baza unor reglementări legale din România. În acest sens, potrivit dispoziţiilor Ordinului ANRE nr. 90/2009, Ordinului ANRE nr. 24/2007 şi prevederilor Legii nr. 64/2008 republicată, deţinerea atestatului ANRE şi autorizaţiei ISCIR de către operatorii economici români sau străini este obligatorie.

Totodată, prin Nota de constatare nr. x din 31.03.2016 se reţine că, în speţă, este vorba de o necorelare între legislaţia comunitară şi legislaţia naţională, şi stabileşte ca debitor bugetul de stat, iar nu beneficiarul fondurilor europene.

Mai mult, prin adresa nr. x/05.10.2017, Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat Universităţii o motivaţie, în regim de urgenţă, privind neplata debitului în sumă de 205.344,17 RON stabilit prin titlul de creanţă nr. x/01.08.2013 (menţionat în mod eronat).

Faţă de această solicitare, recurenta a răspuns prin adresa nr. x/13.10.2017, arătând că Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi nu are calitate de debitor pentru debitul în sumă de 205.344,17 RON, această creanţă bugetară fiind datorată autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de către debitorul Bugetul de stat, conform dispoziţiilor pct. 9, pct. 13.1 şi pct. l4 din Nota de constatare nr. x/31.03.2016.

Prin adresa nr. x/27.10.2017 Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene confirmă faptul că s-a produs o eroare, debitor pentru debitul în sumă de 205.344,17 RON, fiind Bugetul de stat şi nu instituţia noastră, conform Notei de constatare nr. x/31.03.2016.

Urmare a Notei de constatare nr. x din 31.03.2016, suma de 165. 599,45 RON cu TVA 39.743,95 RON (total 205.344,17 RON) reprezentând corecţia de 10% aplicată contractului nr. x/03.07.2012, furnizor S.C. S. S.R.L. - S.C. T. S.R.L. a fost rambursată UAIC conform extraselor de cont nr. 831 şi 830 din 22.04.2016.

D. Suma de 206.500,00 RON cu TVA 49.560,00 RON reprezintă corecţia de 25% din contravaloarea facturilor nr. x/05.11.2012 şi nr. y/05.11.2012, aplicată contractului nr. x/02.04.2012, furnizor S.C. Q. S.R.L..

Aceste facturi au fost solicitate la plată de beneficiar în CR4 şi CR5, contravaloarea lor fiind rambursată UAIC.

Faţă de cele arătate, rezultă că punctul 26 Concluzii, lit. b) din Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 nu vizează şi contractul x/19.03.2012- S.C. E., astfel încât nu se justifică respingerea cererii de rambursare a sumei reprezentând corecţia financiară aplicată acestui contract.

Cu privire la acest contract, se arătă următoarele: Nota de constatare nr. x/28.03.2016 (comunicată prin adresa nr. x/29.03.2016, înregistrată la UAIC sub nr. de 6283/13.04.2016) vizează corecţia de 25% din contravaloarea facturilor x/16.08.2012 şi nr. x/26.11.2012, aplicată contractului nr. x/19.03.2012- S.C. E.. Factura x/16.08.2012 a fost solicitată la plată de beneficiar în CR4 şi CR5, contravaloarea ei fiind rambursată UAIC aşa cum rezultă din Notificarea privind situaţia CR4 şi Notificarea privind situaţia CR5. Factura x/26.11.2012 a fost solicitată la plată de beneficiar în CR6, însă contravaloarea ei a fost respinsă de la plată, pentru suma de 366.174,50 RON cu TVA 87.881,88 RON, aşa cum rezultă din Notificarea privind situaţia CR6.

Prin Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 s-a reţinut ca fiind restrictivă, solicitarea/cerinţa prezentării certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 de către operatorii economici, raportat la prevederilor exprese din Anexa nr. 1 la Ordinul Preşedintelui ANRMAP nr. 509/28.09.2010, şi s-a propus aplicarea unei corecţii financiare de 25% din contravaloarea facturilor sus-citate, emise în baza contractului nr. x/19.03.2012- S.C. E., respectiv în suma de în sumă de 618.674,25 RON conform poziţiei 15 din Tabelul centralizator corecţii financiare propuse pentru achiziţii inclus în Raport.

Ulterior, prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016, cerinţa de prezentare a certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 nu mai apare ca fiind restrictivă pentru ofertant, abatere anulată şi de instanţă de fond .

Faţă de neaplicarea corecţiei financiare propuse în cazul contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E. (aşa cum rezultă din Nota de constatare nr. x/28.03.2016), şi de respingerea de la plată a sumei de 366.174,50 RON cu TVA 87.881,88 RON (Notificarea privind situaţia CR6), pârâta trebuie să ramburseze UAIC această sumă.

În acest sens, UAIC a transmis pârâtei adresa nr. x/28.02.2019 prin care a solicitat ca, corecţiile financiare aplicate pentru abaterea, ce vizează cerinţă de prezentare a certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001, să fie anulate, motivat de argumentele reţinute în notele de constatare comunicate.

Totodată, UAIC a solicitat şi rambursarea sumei de 366.174,50 RON cu TVA 87.881,88 RON, aferentă contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E., motivat de faptul că, penalitatea financiară propusă s-a anulat prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016,

Din adresa MCI nr. x/19.04.2019, rezultă că pârâta nu înţelege să dea curs solicitării, întrucât o parte din actele invocate fac obiectul prezentului dosar.

Faţă de cele arătate, solicită obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 366.174,50 RON cu TVA 87.881,88 RON, aferentă contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E., deoarece penalitatea financiară propusă s-a anulat prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016.

IV. Ca şi consecinţă a anulării în parte a Notificărilor aferente CR4, CR5 şi CR6, Răspunsului pârâtei nr. x/12.09.2014 înregistrat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi sub nr. x/29.09.2014, solicită să se considere anulată în parte şi Nota justificativă privind plata prin ordonanţare separată nr. 8572/02.06.2015, din perspectiva faptului că penalităţile aplicate prin Notificările sus-citate sunt preluate şi menţinute de aceste documente.

Pentru considerentele arătate, solicită să admiterea recursului aşa cum a fost formulat, anularea tuturor corecţiilor financiare propuse prin documentele contestate, şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la rambursarea sumelor respinse la plată.

Intimatul recurent Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare faţă de recursul formulat de către recurenta - reclamantă Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi,solicitând respingerea acestuia .

Ca primă apărare, susţine calitatea procesuală a sa, ca succesor al Ministerului Cercetării şi Inovării, pe care îl substituie în toate drepturile şi obligaţiile acestuia, drept pentru care acesta are calitatea de intimat-pârât în cauză, motiv pentru care solicită să se ia act de transmiterea calităţii procesuale de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare către Ministerul Educaţiei si Cercetării şi schimbarea citativului în acest sens.

Potrivit art. 41-43 din C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată în nume propriu sau prin reprezentare, sub condiţia existenţei capacităţii de exerciţiu, iar art. 67 arată că numai părţile pot să exercite drepturile procedurale. Faţă de aceste prevederi arătă faptul ca potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative se înfiinţează Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin reorganizarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi prin preluarea activităţii şi structurilor specializate de la Ministerul Cercetării şi Inovării. De asemenea potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, (2) Prin derogare de la prevederile art. 59 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. x privind Codul administrativ, cu completările ulterioare, activitatea şi structurile specializate în domeniul cercetării si inovării sunt coordonate de un secretar de stat din cadrul ministerului.

Având în vedere cele mai sus învederate solicită să se constate calitatea de intimat-pârât al Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi să se dispună citarea acestuia în cauză.

Arată că, în fapt, prin sentinţa civilă nr. 115/2019, Curtea de Apel Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de către Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, dispunând anularea parţială a notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/21.06.2014, a notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/29.07.2014 şi a notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/19.05.2014.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins anularea unor corecţii, soluţie faţă de care a formulat prezentul recurs Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi.

1. Cu privire la corecţia aplicată contractului nr. x din 28.02.2012 încheiat cu furnizorul D., instanţa de fond a constatat în mod legal faptul că pe lângă neregula privind certificatul ISO 9001:2008 subscrisul a mai constatat că oferta depusă de acest furnizor, pentru lotul x a fost declarată ca fiind conformă, deşi perioada de garanţie ofertată pentru produsul de la poziţia 4 a lotului respectiv era de 24 de luni, faţă de minim 36 de luni cât a fost solicitat în Caietul de Sarcini.

Astfel, instanţa de fond, constatând că prima abatere, cea referitoare la certificatul ISO 9001:2008 a fost înlăturată, a considerat că se află în ipoteza prevăzută de art. 4 din H.G. nr. 875/2011. În aceste condiţii instanţa a considerat în mod legal că se impune aplicarea unei corecţii diminuate de 5% având în vedere valoarea scăzută a produsului ce nu a respectat cerinţele autorităţii contractante.

Pe acest punct, recurenta consideră nelegală soluţia instanţei de fond întrucât, în accepţiunea sa, contractului nr. x din 28.02.2012 i s-ar fi aplicat doar corecţia cea mai mare, respectiv de 10% din valoarea solicitată la rambursare doar pentru neregula referitoare la certificatul ISO 9001:2008, încadrată la pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, şi nu pentru neregula încadrată la pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Pe acest punct recurenta se află în eroare. Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, iniţial, prin Notificările contestate s-au calculat corecţii la acest contract în procent de 25%, însă ulterior prin adresa de răspuns nr. x din 12.09.2014, procentul de corecţie a fost scăzut la 10%. Analizând şi acest aspect, instanţa de fond a reţinut că aplicarea corecţiei de 10% a avut drept premisă faptul că recurenta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" a săvârşit două abateri cu privire la acelaşi contract, iar potrivit art. 4 din H.G. nr. 835/2011 şi art. 3 alin. (4) din acelaşi act normativ (în cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie verificat se constată existenta mai multor abateri privind regimul achiziţiilor pentru care trebuie aplicate reducerile procentuale prevăzute în anexă, se va aplica valoarea cea mai mare a reducerii procentuale).

Prin urmare corecţia a fost aplicată avându-se în vedere ambele abateri, iar instanţa de fond a ţinut seama de acest aspect, şi, constatând că prima abatere nu se confirmă, a redus cuantumul corecţiei la 5% în raport de faptul că pe acelaşi contract a fost reţinută doar o singură abatere.

De asemenea, instanţa de fond a ţinut seama şi de valoarea scăzută a produsului care a generat abaterea şi în nici un caz nu a constatat, aşa cum reţine recurenta, faptul că nu ar avea nici un impact financiar asupra bugetului fondurilor structurale.

2. Cu privire la contractul nr. x/19.07.212 încheiat cu furnizorul S.C. I. S.R.L., şi în această situaţie au fost constatate doua abateri: una privind certificatul ISO 9001:2008 şi alta referitoare la situaţia că acest contract a fost semnat cu specificarea unui termen de livrare de 75 de zile de la data semnării contractului de achiziţie deşi termenul de livrare ofertat era de 30 de zile de la data semnării contractului de achiziţie. În acest caz recurenta recunoaşte că această corecţie a fost aplicată pentru ambele abateri, şi consideră că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că se impune menţinerea corecţiei de 10%.

Însă, instanţa de fond a argumentat menţinerea acestui procent, respectiv faptul că recurenta nu a criticat în cadrul acţiunii această abatere şi nici nu a solicitat diminuarea ei. Prin urmare nu se putea pronunţa pe ceva ce nu s-a cerut.

3. Un al treilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea instanţei de fond ar cuprinde elemente contradictorii cu privire la contractul nr. x/19.03.2012.

Astfel, recurenta a arătat că pe de o parte instanţa de fond a anulat corecţiile aplicate în cazul acestui contract, respectiv pentru neregula referitoare la solicitarea prezentării standardului ISO 9001 şi pentru cea referitoare la încheierea actului adiţional nr. x privind prelungirea termenului de livrare pentru unul dintre echipamente şi obligarea pârâtului la rambursarea sumei reprezentând corecţia financiară aplicată acestui contract, iar pe de altă parte a respins cererea de anulare a recuperării sumelor propuse prin pct. 26 Concluzii din Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 cu privire la 6 contracte ca fiind rămasă fără obiect, printre care şi contractul nr. x/19.03.2012.

Pe acest aspect apreciază că de fapt este vorba despre o eroare materială strecurată în dispozitivul sentinţei atacate, întrucât, aşa cum arată şi recurenta, în realitate, punctul 26 Concluzii din Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 vizează alte trei contracte, respectiv contractul nr. x/23.05.2011 furnizor S.C. Q. S.R.L., contractul nr. x/15.05.2011 - furnizor S.C. P. S.R.L. şi contractul nr. x/03.07.2012 furnizor S.C. S. S.R.L. - S.C. T. S.R.L..

Prin urmare, apreciază că pe acest aspect se impune a se lămuri dispozitivul sentinţei cu privire la respingerea cererii de anulare a recuperării sumelor propuse prin pct. 26 Concluzii din Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 cu privire la contractul nr. x/19.03.2012, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei de obligare la rambursarea sumei de 366.174,50 RON şi TVA în valoare de 87.811.88 RON aferentă contractului nr. x/19.03.2012 furnizor S.C. E. pe motiv că penalitatea financiară propusă ar fi fost anulată prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016, această cerere excede obiectului cauzei.

În prezenta cauză se analizează corecţiile dispuse prin Notificările prin situaţiile cererilor de rambursare nr. x/21.06.2014, y/29.07.2014 şi 6/19.05.2014, şi nu corecţii sau penalităţi aplicate prin alte note de constatare. Instanţa de fond a analizat actele administrative supuse controlului, a anulat parţial o parte dintre ele şi a dispus rambursarea sumelor aferente corecţiilor anulate. Dar instanţa nu poate dispune rambursarea sumelor aferente altor acte administrative.

De asemenea, cu privire la solicitarea recurentei de a se considera anulată în parte şi Nota justificativă privind plata prin Ordonanţare separată nr. 8572/02.06.2015 din perspectiva faptului că penalităţile aplicate prin notificările aferente prezentului dosar, această Notă justificativă nu face obiectul prezentului dosar.

În încheiere, solicită respingerea recursului formulat de către recurenta - reclamantă: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi faţă de aspectele expuse.

Intimata recurentă UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" din IAŞI a formulat întâmpinare faţă de recursul părţii adverse, solicitând respingerea acestuia.

Formulând apărări de fond, intimata recurentă susţine că instanţa de fond a analizat în mod corect, fiecare contract în parte prin prisma naturii neregulii constatate în actele contestate astfel încât recurentul este în eroare când afirmă că instanţa a făcut o analiză pe fiecare corecţie şi nu pe contract sau notificare.

Astfel, instanţa de fond în mod corect, a anulat corecţiile aplicate cu privire la cerinţă prezentării certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 de către operatorii economici reţinând că cerinţă legală, atât din perspectiva prevederilor Anexa 1 la Ordinul nr. 509/2011, cât şi din perspectiva notelor de constatate nr. 6481, nr. 6483, nr. 6484, nr. 6485 din data de 28.03.2016 şi nr. 6603/31.03.2016 prin care însăşi organele de control ale pârâtului au stabilit că în aceste cazuri, de altfel similare cu cele care fac obiectul prezentei analize, că se impune eliminarea corecţiilor ca urmare a neîncălcării legii, cerinţă nefiind considerată restrictivă.

Aşa cum s-a arătat, notele de constatare nr. 6481, 6483, 6484, 6485 din 28.03.2016 şi nr. 6603/31.03.2016 confirmă susţinerile Universităţii cu privire la cerinţa ISO 9001, cât şi punctul de vedere al ANRMAP, în calitate de emitent al Ordinului nr. 509/28.09.2011, exprimat în adresa nr. x/12.12.2014 şi totodată, dovedesc faptul că UAIC a aplicat corect prevederile legale în materie, corecţiile financiare respective fiind nelegale şi abuzive.

Deficienţele constatate de pârâtă, precum şi motivarea respingerii plăţii sumelor solicitate a fi rambursate prin cererile de rambursare, sunt rezultatul unei interpretări greşite a dispoziţiilor legale in vigoare ce reglementează domeniul achiziţiilor publice, O.U.G. nr. 34/2006 şi Ordinul Preşedintelui ANRMAP nr. 509/2011.

Mai mult, interdicţia prevăzută in Anexa 1 la Ordinul nr. 509/2011, respectiv cea de a solicita prezentarea certificatului ISO 9001, face referire la producătorul declarat de ofertant in oferta sa. Astfel, solicitarea certificării sistemului de management al calităţii in conformitate cu ISO 9001 pentru producătorul declarat in ofertă, este restrictivă şi depăşeşte cadrul legal reglementat de art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006.

Solicitarea Universităţii de a se prezenta certificarea sistemului de management al calităţii în conformitate cu ISO 9001 din documentaţiile de atribuire s-a adresat ofertanţilor şi nu producătorului declarat.

Nu s-a solicitat nicăieri ca ofertanţii să prezinte pentru producătorii declaraţi in oferta certificatul ISO 9001 pentru produse furnizate.

Art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 509/2011 prevede următoarele: criteriile de calificare trebuie să aibă legătură cu obiectul contractului şi să fie necesare pentru îndeplinirea acestuia, autoritatea contractantă trebuind să ţină cont de complexitatea, volumul, durata, valoarea şi natura contractului de achiziţie publică care urmează a fi încheiat, fără a se impune condiţii ce nu prezintă relevanţă sau sunt disproporţionate in raport cu ceea ce urmează a se achiziţiona.

Din aceste prevederi nu rezultă că ar fi nelegală solicitarea certificării ISO 9001:2008, ci numai că această solicitarea trebuie să aibă legătură cu îndeplinirea contractului.

Interpretând dispoziţiile legale antemenţionate în înţelesul dat de legiuitor, Universitatea a solicitat acest document deoarece, în caietele de sarcini care au stat la baza procedurilor de achiziţii şi în baza cărora s-au încheiat contractele, au fost prevăzute şi servicii de instalare, punere în funcţiune şi service pe durata garanţiei, acest lucru justificând solicitarea unor cerinţe minime obligatorii referitoare la standardele de asigurare a calităţii pentru furnizarea produselor similare, conform ISO 9001 sau echivalent, în scopul demonstrării de către ofertanţi a potenţialului managerial tehnic şi organizatoric.

Solicitarea certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 sau certificate echivalente, este o solicitare legală şi din perspectiva faptului că această cerinţă nu vizează un standard de calitate al produsului, ci un standard de calitate al ofertantului, care demonstrează abilitatea acestuia de a furniza constant un produs.

Solicitarea nu încalcă nici unul dintre cele două principii (al nediscriminării şi al tratamentului egal) deoarece au fost asigurate condiţii de manifestare a concurenţei reale, prin stabilirea şi aplicarea de reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici, acceptându-se prezentarea de copii ale certificatului sau certificate echivalente emise şi de organisme stabilite in alte state ale Uniunii Europene, aşa cum rezultă din Fişa de date a achiziţie.

Procedura de achiziţie a fost, în toate cazurile, una transparentă şi oricare dintre persoanele interesate sau participanţii la procedură puteau să conteste atât documentaţia de atribuire, cât şi modul de organizare, desfăşurare şi finalizare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie.

De altfel, în cadrul documentaţiei de atribuire, cerinţele solicitate în vederea calificării şi selecţiei precum şi toate documentele care urmează să fie prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru dovedirea îndeplinirii respectivelor criterii de calificare si selecţie, se regăsesc în fişa de date, potrivit art. 3 lit. K)1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În stabilirea criteriilor de calificare în cadrul procedurilor de atribuire, UAIC a avut în vedere prevederile art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 lit. e), dispoziţiile art. 191 şi următoarele cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, cât şi prevederile Anexei 1 şi Anexa 3 din Ordinul Preşedintelui ANRMAP nr. 509/2011.

În cazul procedurilor demarate de UAIC, ANRMAP a verificat anunţurile/invitaţiile de participare comunicate de Universitate spre publicare, prin care s-a solicitat operatorilor economici să prezinte certificate de atestare a standardului ISO 9001, acestea nefiind respinse de către această autoritate, UAIC respectând dispoziţiile legislaţiei in vigoare.

Verificarea respectării procedurilor de achiziţie publică au la bază aceleaşi acte normative atât pentru ANRMAP cât şi pentru pârâtă, însă diferă atribuţiile fiecărei instituţii în parte.

Ori, documentaţiile care au stat la baza demarării procedurii de achiziţie publică în baza căreia au fost încheiate contractele de achiziţie vizate de notificărilor contestate, au fost validate de către ANRMAP.

Prin urmare, rezultă în mod evident faptul că Universitatea a respectat legislaţia în domeniul achiziţiilor, care implică şi respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică. Universitatea şi-a asumat responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procesului de atribuire a contractelor ce intră sub incidenţa O.U.G. nr. 34/2006 aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 34/2006 la care face trimitere pârâtul, decizii care au fost validate de către instituţii cu atribuţii în asigurarea respectării dispoziţiilor legale in materia Achiziţiilor respectiv ANRMAP, fiind inadmisibil ca, pârâtul să invalideze fără nici un suport legal, decizia ANRMAP şi să considere ca respectivele cerinţe încalcă dispoziţiile legale în vigoare în materia achiziţiilor.

Mai mult, pârâta nu poate reţine selectiv faptul că cerinţa prezentării certificatului de atestare a standardului ISO 9001 este pe de o parte, restrictivă în cazul unor contracte şi pe cealaltă parte, nerestrictivă în cazul altor contracte de achiziţie din cadrul proiectului, în condiţiile în care prin fişa de date UAIC a solicitat pentru toate contractele vizate de corecţii, copia certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 sau certificate echivalente, astfel încât cadrul legal nu a fost depăşit.

Faţă de cele arătate, apreciază că în mod corect, instanţa de fond a anulat corecţiile aferente contractelor încheiate de Universitate în implementarea proiectului în discuţie, respectiv contractului nr. x/05.09.2012, contractului nr. x/06.08.2012, contractului nr. x/27.09.2012, contractului nr. x/27.09.2012, contractului nr. x/27.09.2012, contractului nr. x/27.09.2012, contractului nr. x/27.09.2012, contractului nr. x/06.08.2012, contractului nr. x/06.08.2012, contractului nr. x/06.08.2012, contractului nr. x/29.08.2012, contractului nr. x/29.08.2012, contractului nr. x/29.08.2012, contractului nr. x/19.09.2012, contractului nr. x/14.08.2012, contractului nr. x/17.07.2012, nr. y/19.07.2012 şi altele, pentru abaterile prevăzute la pct. 1.7 şi 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

II. Cu privire la contractul nr. x/17.07.2012, furnizor S.C. C. S.R.L., în valoare de 215.803,00 RON, solicitat la plată prin CR4, factura nr. x/16.11.2012; factura nr. x/16.11.2012 şi prin CR6 factura nr. x/16.11.2012, pe lângă neregula constatată referitor la solicitarea prezentării standardului ISO 9001, drept criteriu de calificare şi selecţie, recurentul a mai constatat o altă deficienţă şi anume, " beneficiarul a acceptat oferta depusă de S.C. C. S.R.L. deşi din certificatul constatator al acestei societăţi nu reieşea faptul că acesta deţinea toate codurile CAEN necesare. Acceptarea ofertei in mod nelegal reprezintă o încălcare a principiului tratamentului egal, întrucât acest ofertant a fost avantajat faţa de alţi ofertanţi sau potenţiali ofertanţi".

Faţă de această deficienţă, arătă că toate cele trei societăţi comerciale care au depus oferte în cadrul procedurii de achiziţie de containere de stocare pentru azot lichid, prin licitaţie, aveau Certificat Constatator emis de ONRC din care rezulta obiectul de activitate al ofertantului, şi obiectul contractului, care avea corespondent in codul CAEN din certificatul constatator emis de ONRC.

Analizând instanţa de fond constată că obiectul principal al contractului a fost furnizare de containere de stocare pentru azot lichid. Odată cu furnizare acestor produse, ofertantul trebuia să asigure instalarea şi service-ul produselor livrate, iar cele două activităţi sunt incluse în codul CAEN 4669, pe care societatea îl deţinea, aşa cum rezultă din răspunsul Ia contestaţia UAIC, nr. x/12.09.2014.

De asemenea, instalarea produselor furnizate a avut la bază un proiect de execuţie amplasament Rezervor Criogenie, din acest motiv autoritatea contractanta a solicitat în Caietul de sarcini, ca ofertantul să prezinte un proiect de execuţie amplasament Rezervor Criogenie. Caietul de sarcini nu prevede obligaţia ca proiectul de execuţie să fie întocmit în mod exclusiv de către ofertant, ci doar să fie pus la dispoziţia beneficiarului de către ofertant, astfel încât, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, acesta putea fi realizat de o altă persoană ce îndeplinea cerinţele prevăzute de lege şi ulterior, să fie predat beneficiarului de către ofertant.

Mai mult, acest aspect a fost contestat şi de un posibil operator economic, respectiv de S.C. Unde Gaz România S.R.L., pe parcursul derulării procedurii de achiziţie, iar Consiliul National de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) prin decizia nr. 3379/AP/20.06.2012 a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.

Faţă de cele arătate rezultă că Universitatea nu a încălcat principiul tratamentului egal, nici în acest caz, astfel încât în mod corect, instanţa de fond a anulat abaterea reţinută de recurent.

III. Cu privire la contractul nr. x/29.08.2012, furnizor D., pe lângă neregula constatată referitor la solicitarea prezentării standardului ISO 9001, drept criteriu de calificare şi selecţie, se mai reţine o altă deficienţă şi anume " oferta depusă de D., pentru lotul x a fost declarată ca fiind conformă, deşi perioada de garanţie ofertată pentru produsul de la poziţia 4 a lotului respectiv (monitor) era de 24 de luni faţă de minim 36 de luni cât a fost solicitat in Caietul de SARCINI."

Raportat la cele două abateri reţinute şi la Răspunsul pârâtei nr. x/12.09.2014, pagina 14, rezultă că pârâta a aplicat în cazul contractului nr. x/29.08.2012, ţinând cont de prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, doar corecţia cea mai mare, respectiv 10% din valoarea solicitată la rambursare în baza pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 pentru stabilirea unor criterii de calificare nelegale. Aşadar, faţă de cele arătate, rezultă în mod clar, că pârâta a aplicat corecţia doar pentru neregula referitoare la certificatul ISO 9001, încadrată la pct. pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, nu şi pentru neregula încadrată la pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, reanalizând şi cealaltă ofertă depusă în cadrul procedurii de achiziţii pentru acest lot, de către S.C. B. S.R.L., rezultă că UAIC a respectat şi aplicat în mod corespunzător, principiul tratamentului egal, declarând şi această ofertă ca fiind conformă, deşi şi acest ofertant a acordat tot o garanţie de 2 ani (24 luni) pentru monitoarele ofertate în cadrul lotului x, poziţia 4. UAIC nu a creat un avantaj ofertantului S.C. D. S.R.L., ţinând cont şi de faptul că evaluarea ofertelor tehnice s-a realizat înainte de etapa finală de licitaţie electronică.

Din Tabelul centralizator de corecţii financiare propuse pentru achiziţii din cadrul Raportului de verificare la faţa locului rezultă ca valoarea produselor din lotului x poziţia 4 (monitor) în cuantum de 1708,00 RON fără TVA este mult inferioară faţă de valoarea corecţiei financiare aplicate în cazul acestui contract, în cuantum de suma de 23.324,931ei. Astfel încât, această neregulă, aşa cum a reţinut şi instanţa, nu are impact financiar asupra bugetului fondurilor structurale, conform pct. 12 din Ghidul COCOF 07/0037/03-RO Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare, art. 6 (3A3) din OUGnr. 66/2011 şi Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014, astfel încât, se impune anularea în întregime a corecţiei, nu doar diminuarea acesteia.

IV. Cu privire la contractul nr. x/29.08.2012, furnizor B. S.R.L., pe lângă neregula constatată referitor la solicitarea prezentării standardului ISO 9001, drept criteriu de calificare şi selecţie, pârâta a mai constatat o altă deficienţă şi anume "prin semnarea actului adiţional nr. x la contractul ante menţionat, s-a prelungit durata acestuia şi s-a considerat că nu a fost respectat principiul tratamentului egal în sensul în care o durată de livrare extinsă ar fi permis unui număr mai mare de ofertanţi să participe la procedură".

Cu privire la contractul nr. x/19.03.2012, pe lângă neregula constatată referitor la solicitarea prezentării standardului ISO 9001, s-a mai reţinut şi faptul că "actul adiţional nr. x, având ca obiect prelungirea termenului de livrare pentru unul dintre echipamente, a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale ".

Această deficienţă reprezentând în viziunea pârâtei, o abatere în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, fiind încadrată la punctului 1.12 din Anexa la acest act normativ.

Astfel, potrivit prevederile art. 22.2 din contractul de furnizare nr. x/29.08.2012 încheiat de Universitate cu furnizorul S.C. B. S.R.L., dacă pe parcursul derulării contractului furnizorul constată că nu poate respecta termenul de livrare al produselor ce fac obiectul acestui contract, acesta are obligaţia de a notifica achizitorul, în interiorul termenului de livrare prevăzut la art. 6.2 din prezentul contract; modificarea datei/perioadelor de furnizare a produselor se face cu acordul părţilor, prin act adiţional.

Considerarea actului adiţional la contract ca făcând parte din procesul de atribuire a contractului este eronată, cu atât mai mult cu cât posibilitatea prelungirii termenului de livrare prin încheierea actului adiţional se regăseşte în draftul/modelul de contract ataşat documentaţiei de atribuire care a stat la baza organizării şi desfăşurării procedurii de achiziţie.

Este doar o speculaţie, fără suport concret, afirmaţia pârâtei că "prin semnarea actului adiţional nr. x la contractul ante menţionat, s-a prelungit durata acestuia şi se consideră că nu a fost respectat principiul tratamentului egal în sensul în care o durată de livrare extinsă ar fi permis unui număr mai mare de ofertanţi să participe la procedură".

Se încearcă inducerea faptului că Autoritatea contractantă ar fi acţionat deliberat în acest mod. Dacă, în mod ipotetic, ar fi avut de la început informaţii cu privire la toate posibilele riscuri, pe care le poate întâmpina un potenţial furnizor legat de termenul de livrare, ar fi putut stabili un termen mai mare pentru livrarea produsului.

În managementul riscului deciziile sunt judecate în raport cu informaţiile avute în momentul luării deciziei şi nu după cele observate post-factum în raport cu producerea riscurilor. Pentru că practica a arătat că pot fi şi astfel de situaţii, unele independente de acţiunea sau inacţiunea furnizorului, s-a prevăzut, perfect legal, posibilitatea modificării prin act adiţional a contractului. Se face precizarea că prelungirea acestui contract nu a fost de natură să aducă nici un prejudiciu Autorităţii contractante, lucru luat în calcul şi la momentul acceptării solicitării de prelungire a acestuia, şi nici nu are impact financiar asupra fondurilor structurale.

Asupra posibilităţii de modificare, pe parcursul derulării contractului, a termenului de livrare al produselor ce fac obiectul contractului s-a adresat în scris ANRMAP cu adresa nr. x/25.07.2011. ANRMAP a răspuns în sensul că:

"pe parcursul derulării unui contract de achiziţie publică părţile pol modifica clauzele contractuale mimai în măsura în care modificările respective nu vizează elemente care au stat la baza întocmirii propunerilor tehnice si financiare prezentate, elemente care au fost esenţiale în atribuirea contractelor în speţa si a căror modificare este de natură să creeze premisele încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

În acest context consideră că părţile pot decide cu privire la extinderea termenului de livrare, cu atât mai mult cu cât această posibilitate a fost luată în calcul încă de la semnarea contractului, printr-o clauză specifică ".

Prin urmare, ANRMAP confirmă posibilitatea prelungirii termenului de livrare a produselor ce fac obiectul unui contract, atâta timp cât acest termen nu a stat la baza ofertei tehnice sau financiare, sau nu reprezintă un alt element esenţial al ofertei, ceea ce nu este cazul în speţă, astfel cum se poate observa din documentaţia de atribuire a contractului, anexată prezentei.

Consideră că din moment ce termenul de livrare nu a constituit factor de evaluare nicio ofertă nu ar fi putut să cuprindă vreun termen superior celui indicat de autoritatea contractantă în documentaţia de atribuire. Astfel spus, dacă factorul timp era prevăzut ca şi factor de evaluare, fiind prin urmare punctat în cadrul ofertei tehnice, era de la sine înţeles că ofertele ar fi luat în calcul acest element, fiind ofertat un termen cât mai scurt, pentru a fi câştigată licitaţia, astfel că prelungirea ulterioară a factorului timp stabilit iniţial de autoritatea contractantă i-ar fi vătămat pe participanţii la procedură.

Această neregulă nu a prejudiciat niciun ofertant participant în cadrul procedurii de achiziţie, neavând un impact financiar asupra bugetului fondurilor structurale, conform prevederilor pct. 12 din Ghidul COCOF 07/0037/03-RO Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare, art. 6 (3A3) din OUGnr. 66/2011 şi Anexei la H.G. nr. 519/26.06.2014, potrivit cărora,pentru abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie de natură formală, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică reduceri procentuale", astfel încât se impune anularea în întregime a corecţiei.

Prin urmare, prelungirea termenului de livrare prin încheierea unui act adiţional la contract nu constituie abatere in sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, şi ca şi consecinţă a anulat abaterile antemenţionate.

V. Relativ la Notele de constatare emise de către Autoritatea pârâtă, ulterior Raportului verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 şi Notei Justificative privind plata prin ordonanţare separată nr. 8572/02.06.2015 menţionează următoarele:

Cu privire la notele de constatare depuse la dosarul cauzei, prin care s-a stabilit că suspiciunile de neregulă nu se confirmă, arătă că recurentul face afirmaţii nereale, când afirmă că acele note de constatare privesc alte contracte decât cele care au făcut obiectul corecţiilor aplicate prin Notificările privind situaţiile cererilor de rambursare nr. x, 5 şi 6. În acest sens, exemplifică şi cazul contractului nr. x/19.03.2012- S.C. E., solicitat la plată în CR4, CR5 şi CR6.

Astfel, Nota de constatare nr. x/28.03.2016 (comunicată prin adresa nr. x/29.03.2016, înregistrată la UAIC sub nr. de 6283/13.04.2016), are ca obiect corecţia de 25% din contravaloarea facturilor x/16.08.2012 şi nr. x/26.11.2012, aplicată contractului nr. x/19.03.2012- S.C. E..

Valoarea facturii nr. x/16.08.2012 a fost solicitată la plată de beneficiar în CR4 şi CR5, contravaloarea ei fiind rambursată UAIC, aşa cum rezultă din Notificarea privind situaţia CR4 şi Notificarea privind situaţia CR5.

Valoarea facturii x/26.11.2012 a fost solicitată la plată de beneficiar în CR6, însă contravaloarea ei a fost respinsă de la plată, pentru suma de 366.174.50 cu TVA 87.881.88 RON. aşa cum rezultă din Notificarea privind situaţia CR6.

Prin Raportul de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014 s-a reţinut ca fiind restrictivă, solicitarea/cerinţa prezentării certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 de către operatorii economici, raportat la prevederilor exprese din Anexa nr. 1 la Ordinul Preşedintelui ANRMAP nr. 509/28.09.2010. Şi s-a propus aplicarea unei corecţii financiare de 25% din contravaloarea facturilor sus-citate, emise în baza contractului nr. x/19.03.2012- S.C. E., respectiv în suma de în sumă de 618.674,25, conform poziţiei 15 din Tabelai centralizator corecţii financiare propuse pentru achiziţii inclus în Raport.

Ulterior, prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016, cerinţa de prezentare a certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001 nu mai apare ca fiind restrictivă pentru ofertant. Întrucât cu ocazia reexaminării documentaţiei de atribuire, echipa de control a constatat că în fişa de date s-a menţionat ca modalitate de îndeplinire a cerinţei şi posibilitatea de a prezenta certificate echivalente - se va prezenta copia certificatului echivalent emis de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene.

Prin urmare, echipa de control a concluzionat că solicitarea certificatului ISO 9001 s-a referit la ofertant (nu strict la producătorul/distribuitorul produsului), iar solicitarea nu vizează în mod expres un standard de calitate al produsului, ci un standard de calitate al ofertantului care demonstrează abilitatea acestuia de a furniza constant un produs, neconfirmându-se suspiciunea de neregulă. Astfel încât, corecţia financiară propusă nu se mai aplică.

Faţă de neaplicarea corecţiei financiare propuse în cazul contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E. (aşa cum rezultă din Nota de constatare nr. x/28.03.2016), şi de respingerea de la plată a sumei de 366.174,50 cu TVA 87.881,88 (Notificarea privind situaţia CR6), recurentul trebuie să ramburseze UAIC această sumă.

În acest sens, UAIC a transmis recurentului adresa nr. x/28.02.2019 prin care a solicitat ca, corecţiile financiare aplicate pentru abaterea, ce vizează cerinţă de prezentare a certificatului de atestare a implementării standardului ISO 9001, să fie anulate, motivat de argumentele reţinute în notele de constatare comunicate. Totodată, UAIC a solicitat şi rambursarea sumei de 366.174,50 RON cu TVA 87.881,88 RON, aferentă contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E., motivat de faptul că, penalitatea financiară propusă s-a anulat prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016.

Din adresa MCI nr. x/19.04.2019, rezultă că pârâta nu a înţeles să dea curs solicitării noastre, întrucât o parte din actele invocate fac obiectul prezentului dosar.

Faţă de cele arătate, solicită obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 366.174,50 RON cu TVA 87.881,88 RON, aferentă contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E., deoarece penalitatea financiară propusă s-a anulat prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016, abaterea fiind constatată iniţial prin Notificarea privind situaţia CR6.

Mai mult, analizând contractele ce fac obiectul notificărilor privind situaţia CR4, CR5 şi CR6, aşa cum a reţinut şi instanţă de fond, pentru o mare parte din contracte s-au calculat corecţii ca urmare a constatării abaterii de la pct. 1.7, respectiv de la pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, aceeaşi cu cea stabilită în cazul contractelor vizate de notele de constatare, pentru care recurentul a stabilit că se impune eliminarea corecţiile stabilite, ca urmare a neîncălcării legii.

Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect, raportat la cele arătate, că este firesc ca şi în celelalte situaţii, deşi neanalizate de echipa de control, care sunt similare cu cele deja cercetate să fie valabile aceleaşi concluzii, anulând corecţiile aplicate contractelor, în cazul cărora au fost reţinute abaterile prevăzute la pct. 1.7 şi la pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru considerentele arătate, solicită să respingerea recursului formulat de pârât, ca fiind neîntemeiat şi nefondat, şi anularea tuturor corecţiilor, financiare propuse prin documentele contestate, şi pe cale de consecinţă obligarea recurentului-pârât la rambursarea sumelor respinse la plată.

La dosar au fost depuse note scrise, de către Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, având ca obiect transmisiunea calităţii procesuale ca urmare a Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Recursurile sunt nefondate

Cu privire la recursul formulat de către Ministerul Cercetării şi Inovării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, continuat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, continuat de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Înalta Curte constată că se susţine, în primul rând, faptul că interpretarea dată de către instanţa de fond, prevederilor Anexei nr. 1 a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, este eronată .

Dar prima instanţă şi-a fundamentat constatarea privind existenţa unui criteriu de calificare şi/sau selecţie nerestrictiv, prin raportare la conţinutul unor note de constatare depuse de către reclamantă, în primul ciclu procesual şi în recurs, ce au ca obiect eliminarea unor corecţii stabilite pentru aceeaşi abatere încadrată la pct. 1.7 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011 şi anume impunerea unor criterii de evaluare sau selecţie nelegale; pe de altă parte, prima instanţă a considerat necesar să expună argumentele de eliminare a acestor corecţii, consemnate de către echipa de control, în sensul că Anexa 1 a ordinului ANRMAP 509/2011 restricţionează solicitarea prezentării certificatului ISO:9011 exclusiv de la producător/distribuitor nu şi pentru ofertant (iar faptul că ofertantul poate fi producător/distribuitor, în acelaşi timp este o circumstanţă de fapt nededusă judecăţii în prima instanţă, fiind prezentată doar ca o posibilitate, o critică pur teoretică).

Recurentul prezintă o a doua susţinere nefondată, vizând aplicarea prioritară a prevederilor Anexei nr. 1 a ordinului ANRMAP 509/2011, faţă de Anexa nr. 3 a aceluiaşi act administrativ normativ .

Astfel, chiar recurentul indică faptul că această susţinere vizează contracte de furnizare, mai concret, furnizarea unor echipamente necesare derulării activităţii de cercetare şi indică prevederile art. 1 alin. (1) din Ordinul ANRMAP 509/2011, potrivit cărora criteriile de calificare şi selecţie stabilite de autoritatea contractantă trebuie să aibă legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, iar nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea lor se vor limita numai la cele strict necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului.

De asemenea, arată în mod corect faptul că arată, în mod corect, faptul că prevederile lit. d) din Anexa nr. 1 sunt aplicabile contractelor de furnizare .

Curtea reţine şi faptul că, prin alin. (5) al aceluiaşi articol se menţionează că anexa nr. 1 a fost elaborată pentru exemplificarea prevederilor art. 1 alin. (1) (anexa nr. 1 vizând formulări restrictive în cadrul documentaţiei de atribuire a contractului).

Potrivit acestei anexe este apreciată ca formulare restrictivă (lit. d), solicitarea autorizaţiei/împuternicirii pentru livrarea/comercializarea produselor din partea producătorului sau importatorului, sau prezentarea certificatului ISO 9001 de la producător/distribuitor; este apreciată ca nefiind restrictivă solicitarea de certificate sau alte documente emise de organisme abilitate în acest sens, care să ateste conformitatea produselor, identificată clar prin referire la specificaţii sau standarde relevante, fiind oferite cu titlu de exemplu: raport de încercări eliberat de Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor, rapoarte de conformitate, rapoarte de evaluare, rapoarte de încercări, certificate de calitate, certificate de conformitate, declaraţii de conformitate în raport cu un standard relevant (menţiuni preluate şi în cuprinsul art. 158 din LEGEA 98/2016).

În ceea ce priveşte conflictul de aplicare între anexa 1 şi anexa 3, Curtea reţine că articolul 4 din Ordinul ANRMAP 509/2011 indică criteriile dreptului de apreciere al autorităţii contractante, la desemnarea câştigătorului procedurii de atribuire, primele fiind criteriile de calificare şi selecţie, din care rezultă capacitatea ofertantului ca firmă, organism, entitate juridică de a duce la îndeplinire viitorul contract; iar aceste criterii, potrivit alin. (2), sunt exemplificate prin anexele 2 şi 3 ale Ordinului ANRMAP 509/2011.

Prin pct. 1 din anexa nr. 3 sunt prezentate, ca exemplu de cerinţă a caietului de sarcini ce în mod greşit este asimilată unei cerinţe de calificare şi selecţie, menţionându-se că, în privinţa standardelor de asigurare a calităţii, autorităţile contractante pot solicita, în vederea calificării şi selecţiei operatorilor economici, potrivit dispoziţiilor art. 191-196 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fără a se limita exclusiv la cele prezentate, standarde precum: ISO 9001 în domeniul calităţii sau echivalent .

Iar, potrivit art. 20 din H.G. nr. 395/2016, caietul de sarcini face parte din documentaţia de atribuire (fiind aplicabil în cazul procedurilor de dialog competitiv, de negociere sau de parteneriat pentru inovare), este întocmit în cauză şi către acest caiet de sarcini face trimitere chiar şi recurentul, prin motivele recursului .

În speţă nu se pune numai problema efectelor constituirii unui criteriu restrictiv de calificare şi/sau selecţie, ci şi a atribuirii unui contract de furnizare pe baza unui documentaţii de atribuire ce include un asemenea criteriu .

Totodată, Curtea nu găseşte a fi întrunite elementele unui conflict de aplicare, raportat la cele două anexe ale ordinului, în acest sens reţinând că sunt expuse viciile de legalitate a atribuirii contractelor de achiziţie publică, în raport de etapa în care se află procedura de achiziţii publice, scopul anexelor fiind acela de a asigura o abordare unitară din partea autorităţilor contractante, prin instituirea listei criteriilor de calificare şi selecţie ce pot fi impuse ofertanţilor, de către ANRMAP .

Dar indiferent de modul în care recurentul se raportează la prevederile Ordinului 509/2011, ceea ce rezultă din considerentele instanţei de fond este faptul că nu poate fi reţinută o abatere constând în solicitarea restrictivă a unor certificate de atestare a calităţii, iar această aserţiune se bazează pe două argumente: primul constă în reţinerea că reclamanta autoritate contractantă nu a cerut doar certificatul de standard ISO:9001 de la producători/distribuitori, ci de la toţi ofertanţii şi a făcut acest lucru arătând că sunt permise, conform anexei 1 din ordin şi certificate de atestare a calităţii echivalente.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât nu poate fi susţinută lipsa necesităţii verificării calităţii, în cadrul unor contracte de furnizare a unor echipamente pentru cercetare.

Iar cel de al doilea argument este cel reţinut de către instanţa de fond, în sprijinul aceleiaşi interpretări, astfel cum este dată de către organele de control, prin notele 6481,6483,6484,6485, toate întocmite în 28.03.2016.

Recurentul critică şi reducerea corecţiei de la 10% la 5%, pentru contractul x/29.08.2021, instanţa de fond excluzând necesitatea corecţiei pentru existenţa unui criteriu de calificare sau selecţie restrictiv, dar menţinând necesitatea corecţiei, într-un procent redus la jumătate, pentru cea de a doua abatere constatată şi anume prezentarea unei oferte de către furnizorul D. cu o garanţie ofertată de 24 luni, faţă de minim 36 luni, solicitată prin caietul de sarcini .

Prima instanţă a reţinut faptul că oferta respectă perioada de garanţie, excepţie făcând un singur produs în valoare de 1708 RON, aplicându-se o corecţie de 23324,93 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului, pentru două abateri cu privire la acelaşi contract .

Curtea reţine că, în speţă, instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii, aprecierea realizată asupra necesităţii reducerii cuantumului corecţiei stabilite fiind adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit şi totodată prima instanţă prezentând argumente de natură să justifice dar şi să caracterizeze, atât atingerea adusă legalităţii procedurii de atribuire, cât şi impactul financiar al acestei abateri, raportată la valoarea contractului .

Mai mult, constată că recurentul critică această reducere a procentului corecţiei, prin prisma faptului că a operat anterior o reducere de la 25%, la 10%, în etapa examinării administrative a contestaţiei, dar şi a faptului că prima instanţă a înlăturat nelegal prima abatere constatată (criteriile de calificare şi selecţie, stabilite pentru certificarea calităţii, mai sus menţionate) fără a contesta, însă, argumentele instanţei de fond asupra reducerii .

Ori, din această perspectivă, Curtea reiterează faptul că prima instanţă a realizat o corectă aplicare a art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentul critică şi nereţinerea unei a doua abateri (pe lângă cea privind certificarea restrictivă a calităţii, prin introducerea criteriului de calificare şi selecţie mai sus menţionat), în executarea contractului nr. x/29.08.2012 încheiat cu furnizorul B. S.R.L. şi a contractului nr. x/19.03.2012 încheiat cu furnizorul E., în esenţă, în cadrul celor două contracte modificându-se termenul de livrare, prin act adiţional .

Este de menţionat faptul că prima instanţă reţine că prelungirea termenului de livrare nu poate conduce, în mod automat, la aplicarea unei corecţii, fără a observa motivele care au condus la prelungirea termenului, dar şi că, într-o situaţie similară, chiar organele de control au stabilit că suspiciunea de neregulă nu se confirmă .

Raportat la criticile formulate de către recurent, raţionamentul instanţei de fond şi argumentele care au stat la baza acestuia rezistă analizei de legalitate .

Astfel, recurentul susţine că, prin modificarea termenului de livrare, au fost încălcate chiar principiile achiziţiei publice; dar, potrivit art. 2 alin. (2), coroborat cu art. 217 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la încheierea contractelor mai sus menţionate, principiile enunţate de către recurent stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, iar în speţă se critică modificarea contractului, cu privire la termenul de livrare, ceea ce constituie o problemă a executării contractului .

Este de menţionat şi faptul că, o parte din principiile enunţate prin art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 sunt aplicabile şi în etapa executării contractului (Curtea indicând expres transparenţa executării contractului, utilizarea eficientă fondurilor publice, dar şi principiul proporţionalităţii şi excluzând principiile nediscriminării, tratamentului egal şi promovării concurenţei, ulterior atribuirii contractului), aceasta în ipoteza în care termenul de livrare a fost indicat ca element esenţial, parte a documentaţiei de atribuire.

Dar o eventuală încălcare a termenului de livrare, ulterioară atribuirii contractului, nu constituie o cauză de anulare a acestui contract, conform art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind enumerată în acest text (şi cu atât mai mult, cu cât, pentru a constitui o încălcare a principiilor de atribuire a contractelor, cauza modificării contractului trebuie să fie, teoretic, cel puţin preexistentă momentului atribuirii acestuia).

Ca atare, luând în considerare şi prevederile art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, în situaţia în care furnizorul nu este în măsură să respecte termenul de livrare, beneficiarul are drept de opţiune între a rezilia contractul (dacă termenul este indicat ca element esenţial al contractului), sau a cere executarea, eventual cu daune interese (în limitele acestei opţiuni fiind considerat şi acordul la modificarea termenului de livrare, dat prin actul adiţional).

Este de menţionat că, în toate cazurile, astfel cum menţionează instanţa de fond, sunt supuse analizei motivele, imputabile sau nu, care au condus la modificarea clauzelor contractuale, dar şi efectul prejudiciabil în privinţa bugetului Uniunii Europene/bugetelor donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, ca urmare a modificării termenului contractual de livrare .

Contrar susţinerilor recurentului, atât caracterul esenţial al termenului de livrare, cât şi creanţa bugetară de restituit, ca urmare a încălcării normelor ce condiţionează conduita contractuală, în speţă, constituie împrejurări ce trebuie examinate şi stabilite ca atare de către organele de control, prin actele administrative reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 şi nu de către instanţa de judecată ce controlează legalitatea acestora, în procedura stabilită de acelaşi act normativ.

Iar în acest sens, efectul prejudiciabil, astfel cum indică instanţa de fond, nu a fost confirmat de către organele de control, într-o situaţie similară şi mai mult de atât, nu se justifică în raport de susţinerile părţilor .

Ultima critică vizează anularea parţială a răspunsului la plângerea prealabilă, nr. x din 12.09.2014 emisă de recurent, de către prima instanţă .

Este de menţionat faptul că, prin acest înscris au fost soluţionate contestaţiile formulate împotriva corecţiilor aplicate asupra cererilor de rambursare nr. x/2013, nr. y/2013 şi nr. 6/2014, iar soluţia dată este subsecventă anulării notificărilor privind situaţia celor trei cereri de rambursare şi excluderii unor sume stabilite, de către organele de control, a fi necuvenite .

Ca atare, având în vedere şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) LCA, coroborat cu art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea reţine că prima instanţă şi-a desfăşurat, în mod corespunzător, controlul judiciar asupra legalităţii atât a actelor administrative unilaterale cu caracter individual ce au făcut obiectul acţiunii în contencios administrativ, cât şi asupra răspunsului la plângerea prealabilă, prin care sunt menţinute viciile de legalitate constatate cu privire la acestea .

Cu privire la recursul declarat de către recurenta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Curtea reţine, în primul rând faptul că recurenta critică textual soluţia primei instanţe, solicitând anularea corecţiilor aplicate şi menţinute ca atare de către instanţa de fond .

Prima critică vizează contractul nr. x/29.08.2012, furnizor D., faţă de care au fost reţinute două abateri, prima înlăturată de către instanţa de fond, apreciază recurenta că, întrucât corecţia a fost stabilită pentru prima abatere, înlăturarea acesteia trebuia să conducă la înlăturarea corecţiei şi nu la diminuarea acesteia .

Cu titlu prealabil, trebuie menţionat faptul că, în examinarea recursului părţii adverse, a fost examinată legalitatea aplicării unei corecţii diminuate, de către prima instanţă, iar din perspectiva prezentului recurs trebuie menţionat că, potrivit art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, regimul stabilirii sumelor necuvenite, pentru mai multe nereguli constatate cu privire la acelaşi contract este reglementat în sensul interdicţiei de cumulare a ratelor de corecţie financiară şi de aplicare exclusivă a ratei celei mai mari corecţii financiare .

Or, în speţă, prima instanţă a exclus prima abatere, cea pentru care a fost aplicată cea mai mare rată de corecţie financiară, reţinând săvârşirea celei de a doua abateri, care vizează de asemenea încălcarea prevederilor din domeniul achiziţiilor publice, iar în această ipoteză, potrivit art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 nu se aplică corecţii doar pentru abaterile ce nu prezintă impact financiar .

Ca atare, cu excepţia lipsei impactului financiar, regula este aceea a aplicării unei corecţii financiare, în condiţiile normelor mai sus menţionate, fiind totodată fără relevanţă, susţinerea propriei turpitudini (primirea unor oferte şi evaluarea acestora, fără a observa termenul de garanţie stabilit prin documentaţia de atribuire), pentru a justifica lipsa necesităţii stabilirii unor sume necuvenite, cu titlu de corecţie.

Iar, după cum rezultă din examinarea motivelor celuilalt recurs, prima instanţă nu a reţinut lipsa unui impact financiar, ci valoarea scăzută a neregularităţii observate, motiv pentru care a aplicat principiul proporţionalităţii, în condiţiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la modificarea termenului de livrare, în situaţia contractului nr. x/19.07.2012, faţă de oferta contractată, recurentul arată că a fost menţinută corecţia în procent de 10%, stabilită pentru două abateri, deşi una dintre acestea, cea care a generat stabilirea corecţiei în acest cuantum, a fost înlăturată .

Prima instanţă a reţinut că se impune menţinerea corecţiei, mai ales în condiţiile în care reclamanta nu a criticat această abatere şi nici nu a solicitat diminuarea ei.

Acest argument este pertinent .

În plus, Curtea reţine că, în procedura de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor de recuperat, a fost aplicată corecţia de 10% pentru două abateri, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 .

În situaţia în care a rămas o singură abatere susceptibilă de corecţii financiare, trebuie dovedită lipsa unui impact financiar al abaterii, iar această justificare trebuie să plece de la premisa că, inserându-se un alt termen de livrare direct în conţinutul contractului (spre deosebire de ipoteza modificării contractului, tratată anterior), există o deficienţă constând în încălcarea principiilor achiziţiei publice şi exteriorizată prin diferenţa între criteriile de atribuire "lato sensu", prevăzute în documentaţie şi indicate ca atare în oferta declarată câştigătoare şi contractul ulterior încheiat.

Recurenta susţine şi existenţa unor elemente contradictorii cu privire la contractul nr. x/19.03.2012, arătând că instanţa de fond a anulat abaterile decurgând din atribuirea acestui contract, dar a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de anulare a recuperării sumelor propuse prin pct. 26 Concluzii din Raportului de verificare la faţa locului nr. x/14.11.2014.

Curtea constată că această susţinere nu ţine cont de dispozitivul hotărârii pronunţate în primă instanţă şi, conform căruia, a fost respinsă, ca lipsită de obiect, cererea reclamantei vizând recuperarea sumelor propuse prin pct. 26 al raportului de verificare menţionat, fiind enumerat şi contractul x/2012, fără ca acest contract să facă obiectul dispoziţiei de recuperare, astfel cum indică chiar recurenta, prin motivele cererii de recurs (pct. III, lit. A), B), C), D).

Dar şi în această situaţie, nu poate fi reţinută critica privind existenţa unor elemente contradictorii (sub aspectul considerentelor hotărârii, conform motivului de casare invocat de către recurentă); pe de altă parte, nu poate fi reţinută existenţa unui dispozitiv contradictoriu şi ca atare, greu de pus în aplicare (deşi această critică nu este formulată de către recurentă, nici prin motivarea recursului şi nici prin invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ.).

Iar eventuala contradicţie intră în aplicarea art. 442 sau 443 noul C. proc. civ., în funcţie de încadrarea dată includerii efectelor unui contract ce nu intră în sfera obiectului raportului de verificare mai sus menţionat .

Astfel, chiar recurenta indică faptul că a solicitat rambursarea sumei de 366.174,50 RON cu TVA aferentă contractului nr. x/19.03.2012, furnizor S.C. E., motivat de faptul că, penalitatea financiară propusă s-a anulat prin Nota de constatare nr. x/28.03.2016, or indiferent de răspunsul dat, prin adresa MCI nr. x/19.04.2019, a fost dispusă anularea corecţiei, dispuse în faza administrativă de verificare, în timp ce, prin cererea de chemare în judecată (în partea relevantă) recurenta reclamantă a solicitat anularea unor notificări, cu restituirea sumelor respinse la plată prin aceste notificări şi a sumelor propuse pentru recuperare prin pct. 26 al raportului de verificare mai sus menţionat şi în care nu se încadrează corecţia dispusă asupra contractului x/2012 .

Totodată, Curtea constată că instanţa de fond a prezentat o analiză integrală a cererilor şi susţinerilor reclamantei, atât timp cât, prin dispozitivul hotărârii a anulat în parte notificarea privind cererea de rambursare nr. x/2014, prin care s-au respins la plată inclusiv sumele datorate în executarea contractului x/2012, fiind obligat pârâtul să ramburseze reclamantei sumele reprezentând corecţiile financiare aplicate acestor contracte, cu TVA-ul aferent .

Curtea constată că, prin motivele recursului declarat şi în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 noul C. proc. civ., invocate, recurenta susţine, ca o consecinţă a anulării în parte a Notificărilor aferente CR4, CR5 şi CR6, Răspunsului pârâtei nr. x/12.09.2014 înregistrat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi sub nr. x/29.09.2014, că trebuie anulată în parte şi Nota justificativă privind plata prin ordonanţare separată nr. 8572/02.06.2015, având ca obiect penalităţile aplicate, pentru sumele prevăzute în cele trei notificări.

Din această perspectivă, trebuie reţinut faptul că reclamanta nu justifică existenţa unui petit, în acest sens, al cererii de chemare în judecată şi ca atare, aceste susţineri nu pot fi primite în recursul întemeiat în raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 noul C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cele două recursuri formulate, apreciind că sunt nefondate .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Universitatea " Alexandru Ioan Cuza " din Iaşi şi de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei nr. 115/2019 din 30 septembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.