Limits of judicial review over discretionary exam grading in bar admission procedures

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Institutul National Pentru Pregătirea şi Perfectionarea Avocaţilor, solicitând instanţei anularea în parte a hotărârii Consiliului UNBR nr. 5 din 4 octombrie 2019 prin care se validează examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea august 2019 şi obligarea acestora să emită o decizie în sensul primirii reclamantei în calitate de avocat stagiar.

Înaintea primului termen de judecată reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea în parte, numai cu privire la întrebarea nr. 42 din Grila nr. 1, a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor la barem din data de 02.09.2019, întocmit de Comisia Naţională de Examen, precum şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor la punctaj din data de 11.09.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a respins excepţia tardivităţii; a admis acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, a anulat în parte hotărârea nr. 5/04.10.2019 emisă de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, în sensul declarării reclamantei A. ca fiind admisă la examenul de primire în profesia de avocat stagiar, a anulat în parte procesul-verbal din 02.09.2019 privind soluţionarea contestaţiilor la barem emis de Comisia Naţională de Examen din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în ceea ce priveşte soluţia dispusă cu privire la întrebarea nr. 42 din grila nr. 1, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării acestei întrebări, a anulat în parte procesul-verbal din 11.09.2019 privind soluţionarea contestaţiilor la punctaj emis de Comisia Naţională de Examen din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în ceea ce priveşte punctajul obţinut de reclamanta A. care va fi de 10 puncte la materia "drept procesual civil" în loc de 9 puncte, a obligat pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România să emită decizia de primire în profesie ca avocat stagiar a reclamantei A., a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 41 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Uniunea Naţională a Barourilordin România a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a depăşit limitele controlului de legalitate, întrucât ar fi trebuit să reţină că instanţa de contencios administrativ poate exercita controlul de legalitate doar cu privire la modul în care a fost respectată procedura de organizare şi desfăşurare a examenului faţă de care reclamanta nu a formulat critici, şi că nu se poate substitui comisiilor de examen pentru evaluarea baremului sau a lucrărilor participanţilor la examen, competente ce revin în exclusivitate comisiilor de examen conform prevederilor Regulamentului cadru de examen republicat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR.

Cu privire la acest aspect a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3) Regulament privind faptul că motivarea soluţiilor date de comisia de soluţionare a contestatiilor la barem trebuie să fie la dispoziţia Comisiei permanente a UNBR (obligatie îndeplinită), iar nu la dispoziţia altor persoane.

În fine, recurenta-pârâtă a susţinut că reclamanta nu a invocat motive referitoare la organizarea şi desfăşurarea examenului, criticând doar subiectele şi modul în care s-au soluţionat contestatiile la barem şi punctajul acordat acesteia, din procedura în sine de examen, care a fost respectată.

Totodată, a făcut trimitere la practica Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin adresa de înaintare a cererii de recurs prin poştă, înregistrată la dosar la data de 24 septembrie 2022, recurenta-pârâtă a precizat că dintr-o eroare materială în cererea de recurs transmisă în format electronic este mentionată Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, în loc de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, prin raportare la data comunicării sentinţei către reclamantă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepţia lipsei de interes a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR (Comisia Centrală nu a fost parte în proces) şi excepţia nulităţii recursului, motivele invocate neîncadrându-se în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind, în esenţă că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului, apreciind că a exercitat calea de atac în termenul legal.

În ceea ce priveşte celelalte excepţii, a precizat că prin cererea depusă la dosar prin care a înaintat memoriul de recurs în original, prin poştă, a lămurit aspectul că dintr-o eroare materială s-a menţionat UNBR Comisia Centrală, în loc de UNBR.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, recurenta a arătat că a precizat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prezentând detaliat argumentele privind gresita aplicare a normelor de drept material.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din data de 10 februarie 2022, s-a constatat că intimatul Institutul National pentru Pregatirea şi Perfectionarea Avocatilor a fost citat din eroare, soluţia privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia nefiind recurată.

La acelaşi termen, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţiile invocate de intimata-reclamantă.

1.1 Astfel, se constată netemeinicia excepţiei tardivităţii recursului, având în vedere că sentinţa recurată a fost comunicată la data de 12 iulie 2020, conform dovezii aflate la dosarul de fond, iar calea de atac a fost declarată la data de 28 iulie 2020, conform adresei de înaintare prin poştă electronică a cererii aflată la dosarul de recurs, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la tardivitatea cererii de recurs introdusă ulterior de UNBR, astfel cum a susţinut intimata-reclamantă în şedinţa publică de la data de 10.02.2022, Înalta Curte constată că nu este vorba despre o nouă cerere de recurs, cererea transmisă prin poştă şi înregistrată la dosar la data de 24.09.2022 reprezentând exemplarul original al cererii de recurs transmisă prin poşta electronică, cu respectarea termenului legal. Din acelaşi motiv este lipsită de fundament factual şi juridic şi susţinerea recurentei în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la depunerea acestei din urmă cereri de recurs la Curtea de Apel Braşov.

1.2 În ceea ce priveşte excepţiile referitoare la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepţia lipsei de interes a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, Înalta Curte constată că deşi aceste excepţii au fost invocate în mod distinct, este vorba despre aceeaşi chestiune referitoare la Comisia care a formulat cererea de recurs, care priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, celelalte excepţii subsumându-se acesteia.

Or, în cauză nu se poate pune problema calităţii procesuale active a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, având în vedere că este evident că este vorba despre o eroare materială, astfel cum este precizat expres prin adresa de comunicare a exemplarului original al cererii de recurs transmis prin poştă, în care s-a menţionat că în cererea de recurs transmisă în format electronic este mentionată Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, în loc de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

1.3 Referitor la excepţia nulităţii recursului, instanţa de control judiciar constată că recurenta-pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele de ordin critic cu privire la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (1) şi art. 24 alin. (5) din Regulamentul-cadru privind organizarea examemdui de primire in profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor fiind circumscrise acestui text legal.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta este absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii "Transilvania" din Braşov şi licenţiată în drept .

În baza Hotărârii nr. 463 din data de 05.06.2019 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, aceasta s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat stagiar, în cadrul Baroului Braşov, sesiunea august 2019, fiind identificată prin codul A1231.

După publicarea subiectelor şi baremelor la examenul de tip grilă pentru primirea în profesie, reclamanta a sesizat că la întrebarea nr. 42 din grila nr. 1 - secţiunea "drept procesual civil"- niciuna dintre cele 3 variante de răspuns enumerate nu era corectă deşi, conform regulamentului de concurs, fiecare întrebare trebuia să aibă variantă corectă de răspuns.

Drept urmare, reclamanta a formulat contestaţie la baremul probei de examen din data de 30.08.2019.

La data de 03.09.2019 pe site-ul U.N.B.R. a fost publicat procesul-verbal din data de 02.09.2019 privind soluţionarea contestaţiilor la barem formulate de candidaţii care s-au prezentat la proba de examen din data de 30.08.2019. Prin intermediul respectivului proces-verbal, Comisia naţională de examen a respins contestaţia formulată de reclamantă.

La data de 07.09.2019 pe site-ul U.N.B.R. au fost publicate rezultatele obţinute de candidaţii care s-au prezentat la examenul de primire în profesia de avocat din data de 30 august 2019, reclamanta figurând ca respinsă întrucât, deşi a obţinut punctajul minim necesar (anume 70 de puncte), la materia "drept procesual civil" a obţinut numai 9 puncte din 20 iar, conform art. 6 alin. (4) din Regulamentul de examen, "Vor fi declaraţi admişi candidaţii care vor obţine cel puţin 10 puncte la fiecare disciplină în parte şi un punctaj total de cel puţin 70 de puncte".

Plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr. 5 a Consiliului U.N.B.R. prin care se validează examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea 2019, a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Institutul National Pentru Pregătirea şi Perfectionarea Avocaţilor, solicitând instanţei anularea în parte a hotărârii Consiliului UNBR nr. 5 din 4 octombrie 2019 prin care se validează examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea august 2019 şi obligarea acestora să emită o decizie în sensul primirii reclamantei în calitate de avocat stagiar, precum şi anularea în parte, numai cu privire la întrebarea nr. 42 din Grila nr. 1, a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor la barem din data de 02.09.2019, întocmit de Comisia Naţională de Examen, precum şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor la punctaj din data de 11.09.2019.

Reclamanta a susţinut că nu a fost respectat Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat si admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, aprobat prin Hotărârea nr. 462 din data de 05.06.2019, cu referire concretă la nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (3) al Regulamentului Cadru referitoare la respectarea regulilor în ceea ce priveşte elaborarea subiectelor de examen, una dintre regulile stabilite în elaborarea subiectelor de examen fiind ca acestea "să nu conţină probleme controversate în doctrina sau practică".

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România exercitând calea de atac a recursului, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului şi la probele administrate în cauză, nu împărtăşeşte această opinie, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reţine instanţa de control judiciar că potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice astfel cum a fost republicat prin Hotărârea nr. 462 din 5 iunie 2019 a Consiliului UNBR, "Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj.(...)"

În cadrul fiecărei comisii funcţionează mai multe subcomisii corespunzătoare ca număr cu cel al disciplinelor de examen, iar cele de elaborare a subiectelor au potrivit art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru şi atribuţiile elaborării subiectelor de examen şi elaborării baremului de evaluare.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (3) lit. a) din Regulamentul sus menţionat, "Comisiile de elaborare a subiectelor au în principal următoarele atribuţii: a.elaborarea subiectelor de examen, cu respectarea următoarelor reguli: - subiectele să fie în concordanţă cu tematica şi bibliografia aprobate şi publicate de Consiliul U.N.B.R.; - subiectele să asigure o cuprindere echilibrată a materiei studiate şi să aibă grad de complexitate corespunzător conţinutului tematicii şi bibliografiei; - timpul necesar rezolvării subiectelor să nu depăşească timpul alocat desfăşurării probei de examen; - să se asigure unitatea de evaluare la nivelul întregului examen; - să nu conţină probleme controversate în doctrină sau practică; - subiectele să urmărească şi verificarea capacitaţii candidaţilor de a utiliza cunoştinţele teoretice în cadrul unui/unor caz(uri) practic(e)."

Aşa fiind, în procesul de elaborare a subiectelor de examen, la art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru se prevede ca una dintre regulile stabilite în elaborarea subiectelor de examen, respectiv ca acestea "să nu conţină probleme controversate în doctrina sau practică".

Conform art. 15 alin. (1) din Regulamentul-cadru, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem soluţionează, sub coordonarea preşedintelui comisiei de examen şi cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestaţiile la barem şi adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. şi I.N.P.P.A., art. 24 alin. (5) stabilind că "punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj este definitiv".

Prin urmare, în procedura de soluţionare a contestaţiilor la barem comisia învestită este ţinută a verifica la adoptarea baremului definitiv respectarea exigenţelor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru, fiind obligată a invalida baremul iniţial dacă şi în măsura în care un subiect ar conţine probleme controversate în doctrina sau practică.

În raport de textele legale antereferite, Înalta Curte constată că cercetarea şi constatarea validităţii oricărui concurs de numire sau de promovare exclude, cum corect a susţinut şi recurenta-pârâtă U.N.B.R., verificarea modului de redactare a subiectelor de examen, a notelor ce se acordă participanţilor la examen, ori a modului de soluţionare a contestaţiilor la barem, întrucât comisiile de elaborare a subiectelor şi comisiile de soluţionare a contestaţiilor au drept de apreciere discreţionar în domeniul sau în disciplina lor de specialitate, astfel încât instanţele de judecată învestite cu controlul de legalitate al acestor proceduri nu sunt îndreptăţite a stabili răspunsul corect sau soluţia la contestaţia la barem (admitere sau respingere).

Controlul instanţei se limitează la verificarea legalităţii actelor administrative atacate, prin raportare la normele legale sau regulamentare care stabilesc cadrul de organizare şi desfăşurare a examenului. Actele comisiei de soluţionare a contestaţiilor la barem sunt producătoare de consecinţe juridice în referire la situaţiile pe care le analizează şi asupra cărora îşi exprimă punctul de vedere (inclusiv motivele de contestaţie de natură ştiinţifică sau pedagogică).

Comisia permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România are rolul de a veghea la respectarea cerinţelor prevăzute în normele juridice edictate pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de primire în profesie, ca avocat stagiar, dar nu poate imixtiona în sfera de activitate a comisiilor de examen, având prerogative conferite de contextul normativ doar pentru exercitarea controlului de legalitate pe baza verificărilor efectuate de comisiile cărora le-a stabilit atribuţii specifice, soluţiile comisiilor fiind producătoare de efecte juridice în planul constatărilor şi rezolvărilor pe care le stabilesc la problemele cu care sunt sesizate.

Controlul de legalitate care se solicită instanţei judecătoreşti competente poate fi exercitat numai cu respectarea atribuţiilor conferite de lege organizatorului examenului şi comisiilor înfiinţate potrivit Regulamentului de examen, cu puteri discreţionare în domeniul pentru care au fost constituite şi responsabile în sfera atribuţiilor care le-au fost încredinţate potrivit Regulamentului.

În conformitate cu jurisprudenţa anterioară consolidată a Înaltei Curţi, controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluţii avute în vedere de comisiile de examen excedează competenţele instanţelor judecătoreşti.

Că este aşa rezultă nu doar din jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, depusă la dosar şi de recurenta-pârâtă U.N.B.R., ci şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, şi Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 unde s-a statuat constant că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti. Aşadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanţă de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce priveşte controlul legalităţii procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv".

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunţată în Cauza Van Marle şi alţii împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunţată în Cauza San Juan împotriva Franţei, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Eisenberg împotriva Franţei, şi prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunţată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susţinerea unui examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îndepărtându-se atât de la competenţa normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Aşa fiind, se reţine că reclamanta poate contesta doar aspecte legate de nelegalitatea desfăşurării examenului, iar evaluarea cunoştinţelor acesteia în raport de întrebarea nr. 42 din grila nr. 1 - secţiunea "drept procesual civil"- cu privire la care a apreciat că niciuna dintre cele 3 variante de răspuns enumerate nu era corectă deşi, conform regulamentului de concurs, fiecare întrebare trebuia să aibă variantă corectă de răspuns, reprezintă atributul exclusiv al comisiilor de examen şi nu poate face obiectul cenzurii instanţei de judecată.

În concluzie, având în vedere că nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înţeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs şi nici a modului în care comisia de soluţionare a contestaţiilor a analizat contestaţiile la barem, sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute, astfel cum s-a argumentat anterior, urmând să fie reformată.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., potrivit cu care "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va obliga intimata-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge excepţia tardivităţii recursului, va respinge excepţiile referitoare la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR, va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea şi va obliga intimata-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Respinge excepţiile referitoare la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR.

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de pârâta Uniunea Naţionala a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 41 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

Obligă intimata-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.