Negative jurisdictional conflict resolved: administrative tribunal retains claim for veterinary funds refusal

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu secuiesc la data de 01.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, a solicitat:

- obligarea ANSVSA să aloce din bugetul propriu către pârâta DSVSA HARGHITA fondurile necesare plăţii către reclamantă a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020;

- obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita la plata sumei de 10.000 RON aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020 în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculată pentru aceeaşi perioadă, respectiv de la data scadenţei acestora şi până la data plătii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Odorheiul Secuiesc

Prin sentinţa civilă nr. 1699 din 30 iunie 2021, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că litigiul este de competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi cum au calitate de pârâte atât Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor, autoritate publică centrală, cu personalitate juridică, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009, cât şi Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, autoritate publică judeţeană, conform art. 1 alin. (3) din aceeaşi hotărâre de guvern, a constatat incidenţa în speţă a prevederilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care atunci când mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Faţă de aceste aspecte, ţinând cont şi de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a stabilit că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Curtea de Apel Târgu Mureş.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 74 din 24 septembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiul Secuiesc.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune asimilat unui act administrativ, iar valoarea pretenţiei deduse judecăţii este de 10.000 RON, constatând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin care se stabileşte competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea instanţei civile de drept comun.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, solicitând:

- obligarea ANSVSA să aloce din bugetul propriu către pârâta DSVSA HARGHITA fondurile necesare plătii către reclamanta a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020;

- obligarea pârâtei de Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita la plata sumei de 10.000 RON aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020 în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plătii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculată pentru aceeaşi perioadă, respectiv de la data scadenţei acestora şi până la data plătii efective.

Reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi prevederile O.U.G. nr. 117/2020, sumele solicitate la plată fiind aferente Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. x/30.04.2015.

Înalta Curte reţine că potrivit art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative:

"Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Conform art. III din O.U.G. nr. 117/2020 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art. IV alin. (2) şi art. V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative:" Contractele pentru efectuarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi păstrează valabilitatea şi continuă să producă efecte potrivit prevederilor legale în vigoare la data încheierii lor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative."

Se observă că prezenta cauză nu priveşte executarea unui contract administrativ, existenţa contractului de concesiune reprezentând doar o condiţie de acordare a sumei de 10.000 RON lunar, iar nu izvorul obligaţiei de plată a autorităţii publice, obligaţie care este stabilită prin lege (art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi art. III din O.U.G. nr. 117/20200).

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată vizează un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părţi este o autoritate publică locală, iar obiectul principal al acţiunii este refuzul nejustificat al autorităţii publice locale de executare a obligaţiei legale (de plată a sumei), act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 .

Prin urmare, competenţa instanţei de judecată va fi stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă, potrivit cărora verificarea şi aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum şi plata acesteia, sunt de competenţa direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, instituţii publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

Se constată că verificarea şi soluţionarea cererii de plată formulate de reclamantă sunt atributul pârâtei DSVSA Harghita, autoritate publică locală, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în raport de locul situării sediului reclamantei, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Harghita, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004. Întrucât Tribunalul Harghita nu are, în organizarea proprie, o secţie de contencios administrativ şi fiscal distinctă, cauza urmează a fi soluţionată de un complet specializat în acest tip de cauze, din cadrul secţiei civile a acestui tribunal.

Împrejurarea că alături de autoritatea publică locală a fost chemată în judecată şi autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, nu este de natură să conducă la o altă soluţie cu privire la stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ. Cererea de obligarea a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la alocarea sumelor necesare este o cerere accesorie petitului principal, ce vizează obligarea DSVSA Harghita la plata sumelor în litigiu, iar potrivit prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se stabileşte strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

Înalta Curte mai constată că, în speţă, conflictul negativ de competenţă s-a ivit între Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi Judecătoria Odorheiu Secuiesc. Tribunalul Harghita (în favoarea căruia s-a stabilit, prin prezenta decizie, competenţa de soluţionare a cauzei) nu este, aşadar, implicat în conflictul de competenţă sesizat (niciuna dintre instanţe nu a apreciat că ar reveni acestui tribunal, prin completul specializat în cauze de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei).

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că, în pronunţarea regulatorului de competenţă, trebuie să se stabilească instanţa de judecată competentă conform dispoziţiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluţionare unei instanţe/secţii/complet specializat neimplicat în conflictul negativ sesizat. Declinările reciproce de competenţă reprezintă premisa regulatorului de competenţă, însă stabilirea instanţei competente nu este limitată de dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. la alegerea uneia dintre instanţele aflate în conflict.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.