Salaried rights and territorial competence in administrative litigation: forfeiture of jurisdiction exception not raised at first hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Suceava Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Contentious, determining that this court retained territorial jurisdiction despite a later, untimely objection. The dispute involved a group of employees suing public authorities (the National Agency for the Mountain Zone and the Ministry of Agriculture and Rural Development) to enforce salary rights and a 15% allowance for harmful conditions, based on a final civil judgment. The conflict arose because the Suceava Court, which initially accepted the case, later declared itself territorially incompetent for two plaintiffs domiciled elsewhere, while the Alba Court, to which the case was referred, declared itself incompetent based on procedural rules regarding the initial filing. The ICCJ ruled in favor of the Suceava Court's jurisdiction, holding that under Article 130(2) of the Code of Civil Procedure, territorial incompetence is an order of public law that must be raised at the first hearing where parties are legally cited; since the Suceava Court failed to invoke the exception at the first hearing (having instead held the case for judgment), the objection raised at a subsequent hearing was inadmissible, and the court’s jurisdiction was deemed acquired.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2005, art. 59 din C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ; Salaried rights and territorial competence in administrative litigation: forfeiture of jurisdiction exception not raised at first hearing: The dispute involved a group of employees suing public authorities (the National Agency for the Mountain Zone and the Ministry of Agriculture and Rural Development) to enforce salary rights and a 15% allowance for harmful conditions, based on a final civil judgment. The conflict arose because the Suceava Court, which initially accepted the case, later declared itself territorially incompetent for two plaintiffs domiciled elsewhere, while the Alba Court, to which the case was referred, declared itself incompetent based on procedural rules regarding the initial filing. The ICCJ ruled in favor of the Suceava Court's jurisdiction, holding that under Article 130(2) of the Code of Civil Procedure, territorial incompetence is an order of public law that must be raised at the first hearing where parties are legally cited; since the Suceava Court failed to invoke the exception at the first hearing (having instead held the case for judgment), the objection raised at a subsequent hearing was inadmissible, and the court’s jurisdiction was deemed acquired.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the competence of the Suceava Court of Appeal in resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 15.01.2021, sub nr. dosar x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:
- obligarea pârâţilor la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinţei civile nr. 5571/2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti conform referatului nr. x/2 noiembrie 2020 emis de MADR precum şi a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15% potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018;
- obligarea la plata diferenţei salariale începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcţie, şi până la data executării obligaţiei;
- obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 396 din 10 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2012 (disjuns din dosarul nr. x/2021), Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii R. şi F. în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi insolvenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2005, conform cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său şi, având în vedere că, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, precum şi faptul că reclamanţii au domiciliul în judeţul Alba, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
2.2. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi insolvenţă
Prin sentinţa nr. 486 din 27 octombrie 2021, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi insolvenţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Alba a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 59 din C. proc. civ., a căror aplicabilitate nu poate fi înlăturată de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, câtă vreme, potrivit art. 28 alin. (1) din cadrul acesteia "(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."
A reţinut că acţiunea iniţială din dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Suceava a fost introdusă de mai mulţi reclamanţi, şapte dintre aceştia cu domiciliul în judeţul Suceava, neputând fi primit raţionamentul privind negarea existenţei instituţiei litisconsorţiului procesual activ în materia contenciosului administrativ, atunci când reclamanţii nu au domiciliul în raza de competenţă administrativă a aceluiaşi tribunalul.
Mai mult, a constatat că Tribunalul Suceava nu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, iar invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, aspect statuat prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect drepturi salariale.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Verificând conţinutul dosarului, Înalta Curte observă că primul termen de judecată în dosarul nr. x/2021 (din care a fost disjuns prezentul dosar) a fost chiar primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, respectiv 15 aprilie 2021. La termenul respectiv, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ a reţinut cauza pentru soluţionare pe fond şi a amânat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 2021.
La termen de judecata din data de 22 aprilie 2021, constatând că se impun noi lămuriri, instanţa a redeschis dezbaterile pentru a solicita precizări părţilor, acordând termen de judecată la data de 20 mai 2021, termen la care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluţionarea cauzei în contradictoriu cu reclamanţii R. şi F., care nu îşi au domiciliul în raza de competenţă a acestei instanţe şi a dispus disjungerea şi formarea dosarului nr. x/2021
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţine că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Totodată, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă cu caracter interlocutoriu temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.
De asemenea, instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
În cauză, se observă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava nu şi-a analizat competenţa la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectiv la termenul din 15 aprilie 2021 când a reţinut cauza în pronunţare, astfel că această instanţă trebuia să păstreze cauza spre soluţionare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi insolvenţă că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată abia la termenul de judecată din data de 20 mai 2021, cu încălcarea termenului imperativ stabilit de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., în condiţiile în care competenţa teritorială a Tribunalului Suceava a fost deja dobândită de această instanţă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii R. şi F. şi pe pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii R. şi F. şi pe pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.