Jurisdiction over parliamentary pension cut challenge assigned to Prahova Tribunal as social insurance matter.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a I-a civilă sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., pe intervenientul în nume propriu Q., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, au solicitat anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă, începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre aceştia.

Totodată, au solicitat obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a I-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2216 din 22 septembrie 2021, Tribunalul Prahova, secţia a I-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că petitul principal şi în raport de care se determină competenţa instanţei vizează anularea unor acte administrative individuale emise de o autoritate publică centrală, respectiv ordinele privind încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă emise de Parlamentul României-Camera Deputaţilor sau Parlamentul României- Senatul, în executarea Legii nr. 7/24.02.2021, nefiind în discuţie un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 ori Legii nr. 127/2019, nu se stabileşte prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cum, potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale, iar, conform art. 10 alin. (1) teza II a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios şi fiscal ale curţilor de apel, Tribunalul Prahova a declinat competenţa de solutionare în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 214 din 7 decembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că ordinele contestate nu au fost emise în regim de putere publică, chiar dacă au fost emise de o autoritate publică, şi nu pot fi calificate ca fiind acte administrative care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, are caracterul unui drept la pensie şi reprezentă o contraprestaţie socială acordată foştilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.

Prin urmare, având în vedere că natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanţii este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinelor prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Astfel că, în raport de dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 şi art. 95 din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a I-a civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a I-a civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanţii au solicitat anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută la art. 49 din Legea nr. 96/2006, republicată, începând cu data de 27.02.2021.

Calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitenţii ordinelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanţilor, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., pe intervenientul în nume propriu Q. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., pe intervenientul în nume propriu Q. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.