Annulment appeal void for untimely filing and lack of specific motivation despite lower court’s refusal to examine appeal grounds

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de la data de 03.09.2018, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Consulara, B., C., Consulatul României din Bangkok, D. şi E., obligarea pârâţilor să înscrie certificatul său de căsătorie încheiată în Thailanda în registrele de stare civilă române, fără a i se solicita traducerea legalizata a documentelor în limba română, precum şi supralegalizarea certificatului său de căsătorie ce este deja tradus în engleza si legalizat de autorităţile thailandeze la data de 16.02.2018, iar în caz contrar obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor aferente, informarea reclamantului în prealabil, cu privire la forma cerută pentru documentul prin care soţia sa şi-a schimbat prenumele, legalizarea copiei acestui document, fixarea unei date şi informarea reclamantului asupra datei la care să se prezinte la ambasada română din Bangkok, în scopul înscrierii certificatului său de căsătorie.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de călătorie, respectiv costul biletelor de avion Bangkok-Kuala Lumpur-Londra-Bucureşti şi retur, în cuantum de 25150THB + 131GBP + 78,32EUR, precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1953 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârâţii Ministerul Afacerilor Externe şi Consulatul României din Bangkok şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe, Consulatul României din Bangkok, B., C., D. şi E., în sensul că a obligat pârâţii persoane juridice să soluţioneze cererea formulată de către reclamant privind înscrierea certificatului de căsătorie în registrele de stare civilă, respingând, ca nefondate, celelalte cereri.

Împotriva acestei sentinţe au promovat recursuri reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.

2. Soluţia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 1973 din 20 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul promovat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1953 din 7 iunie 2019 a Curţii de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a respins, ca nefondat, recursul promovat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva aceleiaşi sentinţe

3. Contestaţia în anulare ce face obiectul prezentului dosar

Împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a promovat contestaţie în anulare recurentul A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., la 21.12.2020.

În motivarea acestei căi de atac, contestatorul A. a susţinut faptul că instanţa de recurs nu a cercetat niciunul dintre motivele de casare invocate.

II. Procedura derulată în faţa instanţei învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare

Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în subsidiar, excepţia nulităţii acesteia.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 506 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

În speţă, contestaţia în anulare a fost transmisă prin e-mail la data de 21.12.2020, deşi comunicarea hotărârii contestate a avut loc la data de 11.09.2020 .

Or, în aceste condiţii, actul procedural întocmit peste termenul imperativ prevăzut de lege este sancţionat cu nulitatea, conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 506 alin. (2) din C. proc. civ. "Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Această normă imperativă instituie în sarcina contestatorului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele pe care se întemeiază calea de atac, iar nemotivare atrage, conform dispoziţiilor art. 506 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii contestaţiei în anulare.

Or, în speţă, şi dacă s-ar aprecia ca fiind formulată în termen contestaţia în anulare, ea nu a fost motivată. Instanţa învestită cu judecarea contestaţiei în anulare poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele pe care este întemeiată calea de atac sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

În cauză, contestatorul s-a rezumat doar la a indica ca temei al contestaţiei în anulare dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., afirmând faptul că instanţa de recurs a omis în mod intenţionat să cerceteze toate motivele de casare invocate prin declaraţia de recurs, fără a arăta în mod concret care sunt aspectele ce se circumscriu acestui motiv.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca dezvoltarea contestaţiei în anulare să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind temeiul de drept invocat, să fie de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Nici prin înscrisul depus la data de 17 ianuarie 2021, precizat de contestator ca fiind o completare la contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 (înregistrat din eroare în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu privire la care, prin încheierea din 19 mai 2021, s-a dispus trimiterea spre ataşare la prezentul dosar), partea nu a dezvoltat niciun argument în susţinerea acestei căi de atac.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 1973 din 20 mai 2020 s-a constatat nul recursul reclamantului, iar art. 499 teza a II-a din C. proc. civ. prevede expres că "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare."

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 506 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.